Telescopul Spaţial Hubble ar putea rămâne nefuncţional din cauza unei defecţiuni

Operaţional încă din anul 1990, Telescopul Spaţial Hubble este una dintre cele mai importante instrumente ale astronomiei moderne.

Reparat ultima dată în anul 2009, Telescopul Spaţial Hubble a dat dovadă de o longevitate ieşită din comun, livrând pe durata celor 28 ani de activitate unele dintre cele mai spectaculoase descoperiri din domeniul astronomiei. Chiar dacă este depăşit din punct de vedere tehnologic, poziţionarea sa mult deasupra atmosferei terestre face posibilă observaţii astronomice la un nivel de calitate superior oricărui telescop terestru.

Anticipând inevitabila „pensionare” a Telescopului Spaţial Hubble, institutul NASA lucrează de mai mult ani la un înlocuitor. Numit James Webb Space Telescope, acesta trebuia să fie deja operaţional, dar constrângeri de buget şi numeroasele probleme legate de construcţia şi asamblarea echipamentului foarte de sofisticat au dus la amânarea lansării pentru anul 2021.

Fără posibilitatea de a primi noi reparaţii pe orbita pământului, Telescopul Spaţial Hubble se apropie încet dar sigur de finalul duratei sale de viaţă. Lansat cu şase giroscoape folosite pentru orientarea şi stabilizarea direcţiei de observare, Hubble are nevoie de cel puţin 3 unităţi funcţionale pentru a putea fi manevrat în condiţii optime. Alarma a fost dată la începutul acestui an, când semnalarea unei posibile defecţiuni a dus la oprirea preventivă a unuia dintre cele 4 giroscoape încă funcţionale la acea vreme. Rămas între timp cu două unităţi funcţionale, Hubble ar putea fi „resuscitat” prin repornirea giroscopului oprit anterior, inginerii NASA urmând să determine dacă acesta mai poate fi păstrat.

Hubble nu este singurul echipament ştiinţific cu probleme cauzate de nefuncţionarea elementelor stabilizatoare, telescopul Kepler folosit de NASA pentru detectarea şi catalogarea planetelor din alte sisteme solare având o soartă similară, după epuizarea combustibilului folosit pentru orientarea echipamentului în direcţia de observaţie.

Însă pentru Hubble pierderea nu este totală, inginerii NASA fiind încrezător că pot folosi telescopul chiar şi cu un singur giroscop funcţional, chiar dacă mobilitatea obţinută este mult limitată. De altfel, dacă planul de recuperare a celui de-al treilea stabilizator giroscopic eşuează, NASA va opri unul dintre cele două module rămase funcţionale, în speranţa de câştiga cât mai mult timp pentru observaţii astronomice.

Cu un preţ estimat la 400 milioane de dolari în faza de concept, Telescopul Spaţial Hubble s-a dovedit a fi una dintre cele mai dificile proiecte din istoria NASA, costul final pentru lansare urcând la un incredibil 4.7 miliarde dolari. Punând paie pe foc, o eroare strecurată la proiectarea oglinzii principale a telescopului a lăsat echipamentul aproape nefuncţional, imaginile obţinute cu telescopul Hubble fiind defocalizate. Deşi a fost ameliorată prin artificii software, problema nu a putut fi corectată pe deplin decât patru ani mai târziu, când Telescopul Hubble a avut parte de cea mai complexă misiune de reparaţie desfăşurată vreodată în spaţiul cosmic. Alte trei misiuni de întreţinere şi îmbunătăţire a instrumentelor ştiinţifice au dus costul total la aproximativ 10 miliarde de dolari.

Mult mai ambiţios decât Hubble, Telescopul James Webb foloseşte o configuraţie cu 18 oglinzi hexagonale, mărind suprafaţa efectivă de la 2.4 metri în cazul telescopului Hubble până la un impresionant 6.5 metri.

Ajutat cu senzori optici şi echipamente de ultimă generaţie, noul telescop va fi plasat la 1.5 milioane kilometri distanţă de pământ ( faţă de 550 km distanţă pentru Telescopul Hubble), echipamentul deplasându-se în jurul soarelui perfect sincronizat cu planeta Pământ. Din păcate, asta înseamnă şi că odată lansat, succesorul lui Hubble nu va putea fi niciodată reparat, durata sa de viaţă depinzând exclusiv de calitatea echipamentelor folosite.