HTC Hero – aveam nevoie de un asemenea erou

Autor: Liviu - Andrei Mihai 01.09.2009
HTC Hero – aveam nevoie de un asemenea erou

HTC Hero este al doilea telefon cu sistem operare Google Android care intră oficial pe piaţa românească, după HTC Magic. O premieră este faptul că cei de la HTC au intervenit hotărât asupra Android-ului şi i-au aplicat propria interfaţă, numită HTC Sense. HTC Hero este un dispozitiv special. Atât din punctul de vedere al construcţiei, cât şi al sistemului de operare, necunoscut sau foarte puţin cunoscut utilizatorului român, HTC Hero este un terminal aparte care trebuie judecat ca atare.

Ca şi iPhone sau Palm Pre, HTC Hero este un „dispozitiv de net”. Dacă nu ai un abonament de date, cât mai generos în trafic posibil, atunci pierzi mult din farmecul telefonului. HTC Hero îţi oferă acces la un număr numeros de aplicaţii şi servicii online, plus o serie de reţele sociale. Ai acces la Gmail, la Twitter, la Facebook, Google Maps, YouTube (versiunea mobile) plus multe alte servicii care au aplicaţii speciale ce pot fi descărcate de pe net.

Google Android este un sistem de operare tânăr, care are nevoie de timp pentru a câştiga experienţă. Interfaţa sa nu este cea mai consistentă. La HTC Hero acest lucru nu se vede datorită temei HTC Sense care acoperă şi repară unele scăpări ale Android-ului. În plus, o face mult mai spectaculoasă. HTC Sense este unul dintre punctele forte ale telefonului. Cu toate că este relativ nou, Android-ul are de partea sa un număr foarte mare de aplicaţii. Mă refer aici la cele care pot fi descărcate de pe Internet, nu la cele preinstalate.

Construcţie atipică

HTC Hero se diferenţiază clar de orice alt telefon de pe piaţă prin construcţia sa aparte. Partea de sub ecran este curbată, făcându-l să semene cu un Tricorder din Star Trek. La prima vedere, această curbură nu-l face foarte plăcut, ba chiar îi dă un aer ciudat care mai mult ca sigur nu va satisface un anumit număr de utilizatori. Nici mie nu mi-a plăcut când am văzut imaginile de presă furnizate la data anunţării oficiale.

Îţi trebuie un timp să te acomodezi cu aspectul lui HTC Hero. Mai întâi trebuie să te acomodezi vizual şi să te obişnuieşti cu ideea că nu ai de a face cu un telefon clasic, drept de sus până jos. Apoi, mai important este să te obişnuieşti cu modul de utilizare pe care această construcţie îl presupune. Datorită părţii curbate, modul în care îl ţii diferă (nu foarte mult) de restul telefoanelor.

HTC Hero

După ce te vei obişnuit cu toate acestea vei vedea că, de fapt, tocmai această curbură îl face mai ergonomic şi mai comod în timpul utilizării normale. Reversul medaliei este că, în diverse alte situaţii, ai impresia că îl scapi din mână. De exemplu, atunci când trebuie să faci poze şi îl ţii pe orizontală.

Touchscreen capacitiv

HTC Hero are un ecran nu foarte mare, 3.2 inch, care oferă o rezoluţie de 320 x 480 pixeli. Este un touchscreen de tip capacitiv, ca la iPhone. Touchscreen-ul capacitiv oferă suport multitouch, suport de care HTC Hero profită din plin.

Calitatea imaginii este foarte bună, inclusiv în bătaia soarelui. Funcţiile touch sunt şi ele la înălţime. Rar se întâmplă ca o comandă să nu fie recunoscută. O problemă deja clasică pentru touchscreen-uri este cea a amprentelor. HTC Hero este un adevărat magnet de amprente şi nu ai ce să faci în sensul astă. Decât poate să apelezi mai mult la rotiţă şi mai puţin la funcţiile touch.

O rotiţă „to rule them all”

HTC „împrumută” de la Blackberry-uri rotiţa care joacă rol de controller. Spre deosebire de controller-ele clasice cu X direcţii, această rotiţă are o libertate mai mare de mişcare. În majoritatea meniurilor şi aplicaţiilor vor fi însă folosite doar cele 5 direcţii standard: stânga, dreapta, sus, jos şi apăsare care are rol de selecţie.

HTC Hero

Experienţa folosirii rotiţei variază de la excelent la frustrarea inexactităţii. În meniuri şi în majoritatea aplicaţiilor se comportă bine, chiar dacă sensibilitatea diferă uneori. În schimb, în programele în care precizia este importantă, precum un browser Web unde trebuie să selectezi link-uri şi alte elemente de diferite dimensiuni, apar probleme. Sensibilitatea rotiţei te poate face să te duci prea jos într-o pagină sau să selectezi alt link decât cel urmărit. La fel la selecţie. Dacă nu apeşi rotiţa ferm şi drept, în loc de click îţi poate lua o comandă de mişcare.

Un alt semn de întrebare legat de această rotiţă este evoluţia ei în timp. Tind să cred că, după o perioadă, precizia ei va avea şi mai mult de suferit. Depinde foarte mult de modul în care utilizatorul o va folosi. Mişcările bruşte vor avea un impact negativ odată cu trecerea timpului. Chiar şi aşa, defectarea rotiţei nu va fi o pierdere esenţială. Touchscreen-ul va rămâne mijlocul principal de interacţionare cu telefonul.

Butoane pentru toţi

HTC Hero are fix 8 butoane. Două de volum, plasate pe latura stângă a telefonului şi alte şase situate sub ecran. Cele 6 sunt împărţite în două rânduri. Primul rând de sub ecran înregimentează 4 butoane: două sunt clasicele funcţii pentru apeluri (butonul pentru terminarea apelurilor are şi rolul de stingere a ecranului precum şi oprirea dispozitivului), iar celelalte două sunt funcţiile Home şi Menu. Ultimele două butoane sunt plasate în dreapta rotiţei şi corespund funcţiilor Serach şi Back.

Funcţia Home va duce fără excepţie în ecranul principal de standby. Spun principal pentru că sistemul de operare oferă mai multe desktop-uri. Mai precis şapte.

Menu este un buton foarte important. Pentru a înţelege rolul acestuia te poţi gândi la meniul contextual afişat în Windows când dai click dreapta. La fel şi butonul Menu de la HTC Hero, afişează un meniu cu diverse funcţii. Aceste funcţii diferă de la aplicaţie la aplicaţie. Menu este butonul pe care îl vei apăsa cel mai des la HTC Hero.

Search corespunde cum era şi de aşteptat căutării cu Google. Când apeşi acest buton apare un box de căutare în partea de sus a ecranului. Butonul Back este singura modalitate de revenire la meniul anterior. Asta pentru că sistemul de operare nu oferă o funcţie similară pe care să o apelezi apăsând ecranul.

HTC Hero

Ca o impresie generală strict personală, deşi la început l-am privit cu rezerve, după câteva zile a început să-mi placă designul lui HTC Hero. Un element care nu m-a încântat foarte tare a fost latura telefonului, la fel de atipică ca mai tot ce ţine de acest dispozitiv. HTC Hero nu are o latură simplă şi dreaptă, ca un telefon obişnuit. Legătura dintre partea frontală şi spate se face prin două laturi: una dreaptă şi alta oblică. Privit de sus, pe verticală, HTC Hero poate fi văzut ca o jumătate de hexagon.

Google Android

HTC Hero este primul telefon cu sistem de operare Google Android prezentat pe go4it.ro. De aceea, voi insista mai mult atât pe caracteristicile sistemului de operare propriu-zis, cât şi pe interfaţa HTC Sense.

Pentru a beneficia de toate facilităţile oferite de acest dispozitiv este musai să bifezi două condiţii. De prima am amintit în introducere – Internetul. HTC Hero este în primul rând un dispozitiv dedicat „dependenţilor” de Internet şi de toate utilizările care decurg din acesta. Al doilea criteriu esenţial, de care cei de la HTC s-au ocupat, este cardul de memorie. Unele aplicaţii nu vor putea fi utilizate fără cardul de memorie. Este cazul, de exemplu, al camerei foto care nu salvează fotografiile decât pe card. Bine, asta nu e o mare problemă. În pachet se regăseşte un card microSD de 2 GB şi oricum cardurile memorie s-au ieftinit destul de mult în ultima vreme.

Desktop X7

Ajutat de HTC Sense, Google Android oferă un ecran de standby excelent din toate punctele de vedere: funcţionalitate, ergonomie şi grafică. Ecranul de standby este compus din 7 desktop-uri. Trecerea de la un desktop la altul se face un simplu gest – trecerea orizontală a degetului pe ecran de la dreapta la stânga sau invers. Pe fiecare desktop poţi pune diverse elemente de la shortcut-uri către aplicaţiile favorite la widget-uri.

Shortcut-urile pot fi de mai multe feluri:

  • shortcut-uri clasice (pentru deschiderea unui program)
  • shortcut-uri pentru anumite setări
  • label-uri din Gmail
  • playlist pentru player-ul audio
  • bookmark-uri pentru browser-ul Web
  • contacte
  • Funcţionalitatea oferită de aceste shortcut-uri este excelentă. De exemplu, la capitolul setări, poţi pune un shortcut pe unul din desktop-uri care să activeze sau să dezactiveze conexiunile wireless ori bluetooth. De asemenea, punând shortcut câtre un contact, poţi realiza un apel rapid, direct din ecranul de pe desktop (sau trimite un SMS, e-mail etc.).

Alături de shortcut-uri, pe desktop-urile lui Google Android poţi plasa diverse widget-uri. Ca şi widget-urile de PC, acestea reprezintă nişte miniaplicaţii care au atât rol practic, cât şi decorativ. Sunt disponibile două tipuri de widget-uri, unele aparţinând de sistemul de operare, altele adăugate de HTC prin interfaţa HTC Sense.

HTC Hero

Cei de la HTC au simţit probabil nevoia de a adăuga propriile widget-uri din cauza faptului că sistemul de operare nu oferă decât 5 astfel de widget-uri: un ceas analog, un calendar, un player audio, un viewer de imagini şi (bineînţeles) o căsuţă de căutare pe Google. Pe de altă parte, widget-urile HTC sunt mult mai numeroase şi mai variate. Widget-ul meteo este unul foarte interesant, iar pentru cei care folosesc Twitter există un widget care le va permite utilizatorilor să ciripească din desktop-ul sistemului de operare.

În general, majoritatea widget-urilor oferă o funcţionalitate cel puţin decentă, nu sunt simple elemente de decor.

Configurarea desktop-urilor

Pentru adăugarea şi aranjarea shortcut-urilor respectiv widget-urilor sistemul de operare apelează la capacităţile multitouch ale ecranului. Şi tot în acest sens, unele operaţiuni pot fi realizate pe mai multe căi.

De exemplu, pentru a adăuga un shortcut poţi să:

  • foloseşti butonul Add de pe desktop
  • să ţii apăsat mai mult un program din meniul principal şi să-l tragi pe desktop când acesta devine vizibil

Aranjarea şi eliminarea shortcut-urilor şi widget-urilor se face prin acelaşi procedeu. Dacă ţii apăsat mai mult de o secundă un shortcut, îl poţi plasa în altă zonă a desktop-ului sau îl poţi şterge trăgându-l în zona inferioară a ecranului. Tot prin tragere, dar orizontală, pot fi mutate de pe un desktop pe altul.

Dat fiind nivelul ridicat de configurare şi alternativele multiple există o mulţime de combinaţii pe care utilizatorul le poate pune în valoare. De exemplu, un desktop poate fi compus numai din shortcut-uri, altul poate fi combinat cu shortcut-uri şi widget-uri, în timp ce o a treia categorie poate conţine doar widget-uri. Unele widget-uri ocupă un desktop întreg în timp ce altele au mai multe dimensiuni. Un desktop compus numai din shortcut-uri poate conţine maxim 16 shortcut-uri aranjate pe rânduri de patru câte patru.

Meniul principal, aplicaţii

Meniul lui HTC Hero nu cunoaşte conceptul de foldere şi subfoldere. Doar pe desktop pot fi create foldere pentru a stoca mai multe shortcut-uri. Toate programele preinstalate sau adăugate ulterior se regăsesc direct în meniul principal, fără o organizare ierarhică. Acest aspect îl cataloghez ca un punct slab deoarece dacă instalezi foarte multe programe se poate ajunge la o mare dezordine.

HTC Hero nu stă foarte bine la capitolul aplicaţii preinstalate – nici cantitativ, nici calitativ. Sunt disponibile o serie de aplicaţii esenţiale precum un viewer grafic, un client de e-mail, un calendar, un player audio sau un viewer de documente. Pe de altă parte lipsesc alte programe precum un manager de task-uri sau un simplu modul de însemnări. O altă absenţă importantă este cea a unui manager de fişiere.

La capitolul Google prezenţa unor aplicaţii precum Gmail, Google Talk sau Google Maps nu surprinde pe nimeni. Nu surprinde nici faptul că nu există alternative (preinstalate) la acestea. În schimb, există numeroase alternative când vine vorba de photo sharing. Orice imagine poate fi trimisă pe Flickr, Picasa, Gmail, Facebook etc.

O aplicaţie interesantă este Footprints. Practic avem de-a face un manager de informaţii. Ca exemple, în program sunt deja create footprints pentru anumite puncte de interes. De exemplu, legat de turnul Eiffel sunt salvate informaţii generale, hărţi şi însemnări personale.

Accesul la funcţiile programelor se face pe două căi. Una este reprezentată de butonul Menu de sub ecran. Cealaltă este dată de meniul contextual care apare când ţii degetul apăsat pe ecran mai multe de o secundă. Acest meniu oferă diverse opţiuni în funcţie de programul respectiv. De exemplu, într-un câmp de text, opţiunile sunt legate de text: selectare, copiere, lipire etc.

Android Market

Market este aplicaţia care îţi facilitează accesul la magazinul de aplicaţii disponibile pentru Google Android. Sunt foarte multe şi în majoritate gratuite. Evident, pentru a-l accesa ai nevoie de o conexiune la Internet.

În Market se regăsesc aplicaţii din diverse categorii de la multimedia şi comunicaţii la productivitate. Aici am găsit, de exemplu, Opera Mini şi Meebo. Ce nu am găsit – un editor de documente (probabil va fi disponibil contra cost).

Internet

Browser-ul Web este bun dar nu rupe gura târgului. Oferă suport Flash dar incomplet. Clipurile video de pe YouTube, nu pot fi redate când este randată pagina în mod normal, ci doar când este optimizată pentru ecranul telefonului (mobile view). Nici randarea full a paginilor nu este 100% corectă.

La capitolul opţiuni se poate opta pentru încărcarea imaginilor, a ferestrelor de tip pop-up, a javascript-urilor etc. Se pot salva datele de logare şi la fel de bine pot fi şterse toate informaţiile salvate de browser. De menţionat şi suportul pentru Gears, instrumentul dezvoltat de Google pentru suport offline.

Surprinzător, browser-ul web implicit se comportă bine când încarcă site-uri complexe, în sensul că nu se blochează. Cei nemulţumiţi de acest browser pot instala Opera Mini din Market.

Multimedia

Camera foto de 5 MP şi player-ul audio sunt principalele aplicaţii multimedia. Dacă programul aferent camerei foto oferă un set decent de facilităţi (rezoluţie, balans de alb, luminozitate, timer etc.), player-ul audio este mult mai sărăcăcios. Are doar funcţiile de redare, shuffle şi repeat. Lipseşte un egalizator. În schimb, manager-ul de melodii este decent, incluzând şi un editor de playlist-uri.

Calitatea fotografiilor nu este rea, cel puţin raportat la ceea ce ne-am obişnuit până acum de la telefoanele HTC. Ba chiar este mai bună decât cele mai recente telefoane Nokia pe care le-am testat. Cel mai mare reproş pe care pot să-l fac este focus-ul greoi. Chiar şi în condiţii bune de luminozitate camera foto are nevoie de măcar 2-3 secunde să facă focus.

HTC Hero HTC Hero

Nici wiewer-ul de imagini nu este strălucit. Ocupaţi să adauge cât mai multe site-uri de photosharing, au fost pierdute din vedere funcţii banale precum marcarea mai multor imagini sau transmiterea prin bluetooth.

Viteză, multitasking

În general sistemul de operare se mişcă bine. Există totuşi unele momente în care acesta „se agaţă”. De exemplu, când sunt adăugate foarte multe shortcut-uri şi widget-uri, schimbarea desktop-urilor se face alene. În schimb, deschiderea aplicaţiilor este foarte rapidă.

La HTC Hero nu există conceptul de închidere a unui program, ci doar de revenire la meniul anterior. Gestionarea programelor rămase în memorie se face automat, iar tecerea de la un program deschis la altul se realizează doar prin intermediul meniurilor şi shortcut-urilor pentru că nu există un manager de task-uri. Alocarea memoriei mi s-a părut foarte bună, ţinând cont că după 5-6 zile de deschis şi utilizat o mulţime de programe sistemul de operare se mişca la fel de bine ca la început.

Tastatura

Singura modalitate de introducere a textului la HTC Hero este tastatura onscreen, neexistând o alterntivă fizică. Unii vor fi mulţumiţi cu acest tip de tastatură, pe când alţii se vor acomoda greu. Este o tastatură QWERTY pe care recomand să fie folosită în mod landscape, deoarece în acest mod tastele sunt ceva mai mari.

Personal, după o săptămână de utilizare a telefonului, nu am reuşit să scriu şi repede şi fără greşeli. Tastatura onscreen este clar mai bună decât una alfanumerică, dar nu se compară cu o tastatură QWERTY hardware.

Autonomie, concluzii

Autonomia lui HTC Hero este una medie pentru acest gen de dispozitive. În funcţie de regimul de utilizare, bateria poate ţine între 2 şi 4 zile. În testul nostru a ţinut două zile şi jumătate timp în care a fost folosit intens, inclusiv conectat la Internet prin wireless.

HTC Hero este unul dintre cele mai interesante dispozitive pe care le-am primit la test pe parcursul acestui an, până acum. Google Android împreună cu interfaţa HTC Sense oferă o experienţă specială. Are şi slăbiciuni – o parte dintre ele le-am menţionat în articol, altele pot apărea în decursul timpului. În general însă este o adevărată plăcerea utilizarea acestui terminal.

Ca idee, funcţii şi mod de implementare, HTC Hero urmează valul nou al dispozitivelor dependente de Internet. Nu trebuie pierdut din vedere numărul mare de programe ce pot fi instalate, număr care va creşte şi mai mult. În Market vei găsi programe cu funcţionalităţi care nici nu ţi-au trecut vreodată prin minte.

Sinergia local – online este unul dintre atuurile lui HTC Hero. Spre exemplu, agenda de contacte, odată realizată conexiunea la contul Google, îşi va trage şi intrările din agenda de Gmail. Fiecare contact grupează toate conexiunile şi informaţiile posibile de la apeluri şi mesaje, până la status-ul de pe Facebook şi fotografiile de pe Flickr.

Aşadar recomand HTC Hero celor „legaţi” de tot ceea ce înseamnă Internet. Este probabil cel mai bun telefon cu Android de până acum şi unul dintre cele mai interesante dispozitive HTC.

Plusuri şi minusuri

+ touchscreen capacitiv excelent
+ HTC Sense este sarea si piperul telefonului
+ desktop multiplu cu multe opţiuni de configurare
+ shortcut-uri şi widget-uri numeroase şi utile
+ foarte multe aplicaţii disponibile online
+ camera foto este peste aşteptări
+ sistemul de operare se mişcă foarte bine în majoritatea cazurilor
+ completarea agendei locale cu agenda contului Google

– lipsa unei suite office complete
– browser-ul web nu se ridică la înălţimea unui dispozitiv de Internet
– lipsa unor funcţii banale precum trimiterea prin bluetooth
– recepţia wireless nu este cea mai bună

Tags: