Nu daţi banii pe stickere şi cipuri care promit să va protejeze de radiaţiile emise de telefon. Iată de ce sunt o escrocherie

Recent m-am întânit cu un prieten, care tocmai îşi cumpărase un smartphone Samsung Galaxy S8. Am observat că pe spatele telefonului avea lipit un sticker „anti-radiaţie”, cumpărat din Germania. L-am întrebat de ce a pus aşa ceva pe telefon şi mi-a răspuns că el a auzit că este eficient. Prietenul meu este un om pasionat de tehnologie, cultivat şi directorul executiv al unei companii mari. M-am întrebat cum ar putea cineva ca el să cumpere un astfel de produs, care este, nu mi-e teamă să o spun, total inutil? Dacă un om aflat la zi cu noutăţile în tehnologie pică în plasa celor care vând şi promovează aceste cipuri, atunci este clar că milioane de oameni mai puţin informaţi sunt „victime” sigure ale acestei înşelătorii.

 

Comisia Federală pentru Comerţ din SUA, U.S. Federal Trade Commission (FTC), a amendat doi producători de astfel de dispozitive pentru faptul că promovau produse ale căror beneficii nu erau demonstrate. Mai mult, în 2011 FTC a lansat un avertisment prin care le-a atras atenţia consumatorilor în legătură cu această înşelătorie.

 

 

Acum voi explica şi de ce este o înşelătorie. În primul rând, nu există un studiu serios care să demonstreze că aceste dispozitive sunt eficiente.

 

Telefoanele emit, într-adevăr, radiaţii.

 

Radiaţiile electromagnetice sunt de mai multe tipuri, iar unele sunt cu adevărat dăunătoare pentru organismele vii. Totuşi, radiaţia emisă de un dispozitiv mobil nu este periculoasă şi este mult mai slabă decât cea generată de alte obiecte din jur. Această „radiaţie periculoasă” de care se tem mulţi oameni este de fapt modalitatea prin care telefonul mobil comunică cu turnul pe care se află cea mai apropiată celulă a reţelei telecom. Orice tentativă de inhibare a ei poate afecta performanţele dispozitivului (semnalul sau conectarea la internetul mobil). Aşa că, dacă aceste dispozitive chiar ar funcţiona, ele ar distruge o funcţie importantă a unui telefon. 

 

Radiaţie ionizantă vs radiaţie ne-ionizantă

 

Periculoasă este, la anumite frecvenţe, radiaţia ionizantă. Aceasta este capabilă să transmită materiei iradiate energia sa, să o ionizeze (conferind o încărcătură pozitivă sau negativă atomilor sau moleculelor care compun această materie) şi să antreneze uneori o recombinare sau o reacţie chimică. Prezenţa în număr mare a unor astfel de particule încărcate electric poate provoca distrugeri ţesuturilor vii. Din această categorie fac parte tipurile de radiaţie Alfa, Beta şi Gamma. Sursele acestora sunt: radiaţia cosmică, radiaţia terestră (materiale radioactive care există în roci şi sol), radiaţia naturală (propriile organisme - avem în corp o sursă de radiaţie ionizantă: radioizotopii potasiu-40 şi carbon-14, care pătrund în organism prin lanţul alimentar şi prin respiraţie), expunerea medicală (Razele X) sau alte surse (centrale nucleare, fertilizatori etc.). Observaţi, astfel, că sunt mii de dispozitive, obiecte, oameni, animale şi chiar elemente naturale în jurul nostru care emit radiaţii ionizante, care pot fi periculoase. Chiar dacă te protejezi cumva de cea emisă de telefon, de multe dintre aceste radiaţii ionizante nu prea ai cum să scapi. Practic, prietenul care stă la teresă lângă tine, când mergeţi la bere, emite mai multă radiaţie decât telefonul pe care îl ai în buzunar.  

 

 

Radiaţia emisă de telefoane este ne-ionizantă, cu un nivel de energie mai scăzut decât cea ionizantă. Trebuie precizat că şi aceste radiaţii pot fi dăunătoare în doze foarte mari şi dacă eşti expus la ele timp îndelungat, deoarece pot încălzi ţesuturile (ex.: cuptorul cu microunde). De aceea, majoritatea smartphone-urilor şi telefoanelor au „scuturi” interne care nu permit niveluri de radiaţie dăunătoare şi sunt testate pentru a înseplini anumite cerinţe şi a fi compatibile cu standardele în vigoare. „Spre deosebire de radiaţa ionizantă, radiaţia ne-ionizantă nu afectează ADN-ul astfel încât să se ajungă la apariţia cancerului. Singurul efect observat la oameni este încălzirea ţesutului”, potrivit United States National Cancer Institute. Astfel organizaţia a concluzionat că radiaţiile electromagnetice emise de telefoanele mobile nu sporesc riscul de cancer la creier sau în alte zone ale corpului.

 

La final mă repet: riscul ca sănătatea să vă fie afectată de radiaţia ionizantă, care abundă în jur, este mult mai mare decât în cazul celei ne-ionizante emisă de telefonul mobil.

publicitate