Tips & Tricks – ce trebuie să ştii dacă vrei să achiziţionezi un LCD TV

07.04.2008
Tips & Tricks - ce trebuie să ştii dacă vrei să achiziţionezi un LCD TV
Rezoluţia. Diagonala ecranului.

Rezoluţia

Lucrurile par să stea destul de simplu la acest capitol. Pe piaţă veţi găsi ecrane cu două rezoluţii: 1366×768 şi 1920×1080. Am exclus acele modele cu diagonala de 48 cm, 51 cm sau 56 cm care nu sunt decât monitoare de 19”, 20” şi 22” cu tuner TV inclus. Acestea fiind spuse, trebuie ştiut că principiul „mai mare e mai bine” nu se aplică neapărat în cazul de faţă.

Când spunem high definition, primele lucruri care ne vin în minte sunt formatele video 720p şi 1080i/p. Pentru cei care nu ştiu, acestea sunt echivalente cu rezoluţiile 1280×720 şi 1920×1080. Literele p şi i sunt prescurtările de la progresiv şi interlaced. Un semnal video progresiv afişează integral cadrele cu frecvenţele de 50 Hz sau 60 Hz. Semnalul video interlaced, care în limba română s-ar putea traduce prin împletit, afişează un cadru în două etape. Mai întâi vor fi afişate liniile cu număr impar, iar apoi cele cu număr par. Fiecare pas este repetat de 25 sau 30 de ori pe secundă, astfel că ochiul uman nu percepe alternarea în cazul unei imagini statice. În cazul imaginilor în mişcare rapidă însă, se va observa decalarea între jumătăţile de cadru afişate.

Diagonala ecranului

Chiar dacă doriţi să achiziţionaţi un LCD TV cu diagonală cât mai mare, trebuie să ţineţi cont de spaţiul în care îl veţi amplasa. Distanţele de vizionare confortabilă în funcţie de diagonala ecranului sunt următoarele:

– diagonala mai mică de 27” sau 68 cm0,8 – 1,5 m
– diagonala între 32” şi 37” (81 – 94 cm) – 1,8 – 2,4 m
– diagonala între 42” şi 46” (106 – 119 cm) – 3 – 4,2 m
– diagonală mai mare de 50” sau 127 cmpeste 5 m.

Dimensiunile camerei sunt importante pentru alegerea unui LCD TV

În aceste condiţii, o rezoluţie de 1920×1080 este recomandată pentru LCD TV-uri cu diagonala mai mare de 42”. Diferenţa de rezoluţie va fi sesizabilă dacă veţi cumpăra un ecran mare şi îl veţi amplasa la o distanţă mai mică decât cea recomandată. Astfel, la un ecran cu diagonala mai mare de 100 cm veţi observa diferenţa de calitate a imaginii oferită de rezoluţia 1080i dacă îl veţi privi de la o distanţă mai mică de 3 m.

Contrastul. Timpul de răspuns.

Contrastul

Am ales să analizăm în acest articol doar panourile LCD, dar nu putem să trecem peste faptul că pe piaţă se găsesc destul de multe plasme. La capitolul contrast, acestea din urmă au un avantaj asupra LCD-urilor. Televizoarele cu plasmă pot reda foarte bine nuanţele închise de negru, în contrast cu panourile LCD care se luptă să le ajungă din urmă. Pe de altă parte LCD TV-urile se văd mai bine în camere bine luminate datorită filtrului mat al ecranului.

Contrastul real al panourilor LCD se plasează în jurul valorii de 1000:1. Toate ratele de constrast care depăşesc de mai multe ori această valoare se pot obţine doar în condiţii speciale şi sunt aproape irelevante pentru utilizatori. Nu există un algoritm standard de măsurare al acestui parametru pe care să îl folosească toţi producătorii. Fiecare îşi alege metoda care îi va avantaja rezultatul, printre acestea numărându-se măsurarea intensităţii culorii negre când panoul este oprit sau măsurarea intesităţii albului pe o suprafaţa foarte mică şi de la distanţă. Recomandarea noastră este să eliminaţi din decizia de cumpărare factorul contrast. Diferenţa de cost dintre o rată de 5.000:1 şi una de 15.000:1 nu prea se merită.

Timpul de răspuns

Problema timpului de răspuns pentru panourile LCD este destul de bine cunoscută, iar producătorii au făcut eforturi de-a lungul timpului pentru a o remedia. S-a ajuns astfel la valori de 6 sau 8 ms, destul de bune pentru majoritatea scenelor afişate. Din păcate, efectul de ghosting este încă perceptibil în cazul imaginilor în mişcare rapidă. Timpul de răspuns rămâne un parametru semnificativ în alegerea unui LCD TV, recomandată fiind o valoare cât mai mică.

Conectori. Unghiuri de vizibilitate.

Conectorii video

Diferenţele la acest capitol nu sunt majore, dar pot fi luate în considerare de utilizatorii care au mai multe surse de semnal video pe care doresc să le conecteze simultan la LCD TV. Majoritate televizoarelor dispun de conectori Compozit, S-Video, Component, VGA, DVI şi HDMI. Conectorul compozit oferă cea mai slabă calitate a semnalului şi este destul de frecvent la multe dispozitive de redare a semnalului video. Mufa corespunzătoare este de tip RCA cu cablu coaxial. Conectorul S-Video va oferi o calitate mai bună a imaginii decât cel Compozit. Mufa S-Video este destul de comună pentru plăcile video ceva mai vechi. În lipsa unui conector VGA sau DVI pe panoul din spate al LCD TV-ului, S-Video ar putea fi singura soluţie de afişare a imaginii redate de calculator.

Condiţia minimă pentru a afişa semnal video HD este prezenţa conectorilor Component. Aceştia sunt de tip RCA şi pot primi semnal analog sau digital. Conectorii analogici se mai numesc RGB şi fiecare are culoarea componentei de imagine pe care o transmite (roşu, verde şi albastru). Conectorii digitali sunt indicaţi prin notaţiile Y, Pb şi Pr. Dispozitivele cele mai cunoscute care folosesc ieşirea video Component sunt consolele de jocuri, printre acestea numărându-se Sony PS3 şi Microsoft Xbox 360. Trebuie menţionat că nu toate LCD TV-urile acceptă semnal 1080p prin portul Component. Va trebui să consultaţi specificaţiile complete ale dispozitivului în acest sens.

Conectorii specifici calculatorului sunt VGA şi DVI. Primul mai este numit RGB sau D-Sub, după forma conectorului, şi transmite semnalul în mod analogic. Mufa VGA a început să fie din ce în ce mai puţin folosită de producătorii de plăci video, fiind înlocuită de interfaţa DVI. Aceasta transmite semnalul în mod digital şi, teoretic, calitatea imaginii ar trebui să fie mai bună decât cea transmisă prin portul VGA. Pentru ca LCD TV-ul cu conector DVI să fie compatibil cu sursele video HDTV, acesta trebuie să suporte standardul HDCP de protecţie conţinutului digital.

Cea mai nouă interfaţă video şi cel mai frecvent asociată cu formatele video HD este HDMI. Aceasta a fost creată în jurul mufei DVI, dar include pini pentru semnalul audio. HDMI este astfel parţial compatibil cu DVI, o parte din producătorii de plăci grafice oferind în pachet un adaptor DVI-HDMI. La ora actuală există trei versiuni pentru standardul HDMI, 1.1, 1.2 şi 1.3. În cazul în care preconizaţi achiziţionarea unui player Blu-ray sau conectarea unui receiver HDTV prin satelit, vă recomandăm alegerea televizoarelor cu suport pentru HDMI 1.3. Aceasta oferă printre altele o lăţime de bandă dublă faţă de celelalte versiuni şi compatibilitate extinsă cu dispozitive noi.

Un set aproape complet de conectori video

În cazul în care aveţi mai multe surse video cu acelaşi tip de conector, aţi putea să vă uitaţi după televizoare LCD care au mai multe mufe de acelaşi fel. Unele modele noi se remarcă prin faptul că dispun de două mufe HDMI sau o pereche de conectori de tip Component.

Unghiurile de vizibilitate

Este recomandat să cumpăraţi un LCD TV cu unghiuri de vizibilitate cât mai apropiate de 180 de grade. Evitaţi valori de 160 de grade care implică prezenţa un panou mai vechi. Panourile folosite de modelele noi au în cele mai multe cazuri unghiuri de vizibilitate verticale şi orizontale de 176 sau 178 de grade.

Avantajele LCD TV-urilor

Se poate spune că fenomenul LCD TV, cu febra aferentă, a prins şi la români. Dacă nu te poţi lăuda cu maşina din garaj, trebuie măcar să ai diagonala televizorului mai mare decât a vecinului. Ne întrebăm totuşi dacă avem nevoie de noile televizoare şi dacă da, ce trebuie să ştim când vrem să cumpărăm unul.

Avantajele LCD TV-urilor

Avantajele LCD TV-urilor în faţa televizoarelor obişnuite sunt majore. Unul dintre cele mai importante este lipsa radiaţiei X specifice tubului cinescop. Un alt avantaj la fel de important este dimensiunea. Televizoarele cu cristale lichide sunt subţiri, rareori depăşind 10-15 cm grosime. Mulţi ar putea să întrebe de ce nu am menţionat diagonala sau rezoluţia. Acestea sunt într-adevăr avantaje foarte importante, dar de care marea majoritate a românilor nu se pot bucura.

Un LCD TV Sony Bravia cu diagonala de 46

Privind lucrurile doar din perspectiva televiziunii, în ţara noastră LCD TV-urile sunt aproape inutile. Nicio televiziune naţională nu transmite programele la rezoluţie HD, iar reţeaua actuală de televiziune prin cablu nu permite retransmiterea canalelor externe HD. Există câteva excepţii, dar numărul clienţilor care îşi permit să plătească abonamente de până la 100 euro/lună pentru televiziune digitală de tip IP TV este în cel mai bun caz de ordinul sutelor.

Tot din perspectiva televiziunii standard definition care este cea mai populară la noi în ţară, diagonala mare a LCD TV-urilor nu este pusă în valoare. Aspectul ecranelor cu cristale lichide este 16:9, pe când cel al televizoarelor obişnuite este de 4:3. Astfel, fie vom avea două zone nefolosite de o parte şi de alta a imaginii, fie vom scala imaginea 4:3 pe un ecran 16:9, distorsionând semnificativ informaţia afişată.

Dacă ne gândim că un LCD TV poate fi uşor conectat la un player DVD sau la un calculator de pe care se pot reda filme cu rezoluţii mai mari de 640×480, atunci lucrurile se schimbă. Acesta este la ora actuală cel mai important avantaj din perspectiva rezoluţiei şi a diagonalei mai mari oferite de un LCD TV.

Comparativ cu televizoarele obişnuite, majoritatea LCD TV-urilor nu au ecran care reflectă lumina. Asta însemnă că ele se vor vedea bine şi într-o încăpere luminată natural şi nu vor reflecta o sursă de lumină puternică, cum ar fi un bec. Un ultim aspect, mai mult sau mai puţin important, este acela că o imagine fixă poate lăsa urme definitive pe un tub catodic dacă este afişată mult timp. Acest lucru nu se aplică la panourile LCD.