Istoria camerelor foto digitale

22 martie 2008 | 00:15 Daniel Ion Comentarii 4

Sunt pretutindeni, sunt accesibile şi unele au depăşit pragul de 10 MP. Ba mai mult, unii au uitat că au existat şi camere cu film într-o epocă anterioară. Cu cele de azi poţi să faci fotografii până umpli cardul de memorie sau ţi se termină bateriile, limitele din trecut fiind cu mult depăşite. Unele ţi se pierd prin buzunar, iar altele sunt cumpărate din considerente exclusiv estetice. Sunt camerele foto digitale şi au ajuns la maturitate. Mai mult decât atât, li s-a permis să preia controlul în unele cazuri, fiind programate să facă poza singure atunci când toată lumea zâmbeşte.

Nu ştiu dacă pot spune că duc dorul acelor vremuri în care trebuia să am grijă când fac poza pentru că aveam doar 24 sau 36 de poziţii la îndemână. Îmi amintesc că prea puţine poze erau mişcate deoarece camera era ţinută în poziţia optimă atunci când te uitai prin ocular. Promisiunea de pe afiş „Pozele dumneavoastră într-o oră!” se transforma în „Veniţi mâine după ele ...” în timpul verii. Să te asiguri că fotografia nu este subexpusă sau dacă cineva a clipit, era un vis. Ca să nu mai vorbim de dimensiunea imaginii propriu-zise. Ca să faci zoom într-o fotografie de 10x15 cm îţi trebuia o lupă.

Preistoria

Totul este acum istorie deoarece NASA a dorit un sistem de navigaţie pentru astronauţii care vor vizita alte planete. Visau şi ei, dar nu în legătură cu navigaţia, ci cu planetele. Avem camere cu 160 de megapixeli, dar nu a trimis nimeni astronauţi mai departe de Lună. În 1961 apărea lucrarea „Navigaţie prin imagine mozaic pentru călătorii interplanetare” a lui Eugene F. Lally. În ea erau incluse elemente de design care prevesteau prima cameră digitală.

Istoria camerelor digitale începe însă cu camere analogice. Unii susţin că, în 1972, Texas Instruments ar fi schiţat o cameră analogică fără film, dar nu a construit-o. Prima încercare cunoscută de realizare a unui asemenea dispozitiv aparţine lui Steven Sasson, inginer la Eastman Kodak. La baza dispozitivului stătea un inovator chip CCD dezvoltat de Fairchild Semiconductor în 1973. Prototipul cântărea 3,6 kg, înregistra imagini pe casetă şi avea un senzor de 0.01 MP. În traducere liberă, imaginile aveau 10.000 de pixeli, adică o rezoluţie de 100x100. Înregistrarea primei imagini a durat 23 de secunde şi a avut loc în decembrie 1975. Jucăria lui Sasson nu a fost niciodată gândită pentru producţia de serie.