Gaming-ul: cât de costisitor poate fi şi ce primim în schimb

Una dintre cele mai scumpe componente dintr-un sistem desktop este fără îndoială placa video. Doar procesoarele "extreme" o depăşesc ca valoare. La ora actuală, investiţia într-o placă video de ultimă generaţie ajunge aproape de 2500 de lei, în timp ce procesorul desktop cel mai performant costă aproximativ 3500 de lei. Avem aşadar dintr-un foc o sumă de 6000 de lei , la care mai adăugăm costul plăcii de bază, a memoriei şi a celorlalte componente (HDD/SSD, unitate optică, carcasă + sursă, periferice). Suma totală poate sări lejer de 10.000 de lei. Şi ce primim în plus faţă de o configuraţie la un sfert din preţ? Posibilitatea de a rula, pe o perioadă determinată, jocuri la rezoluţii foarte mari şi detalii maxime.

Evoluţie cu viteza luminii

Cine poate ţine pasul cu producătorii de cipuri? Doar cei cu foarte mulţi bani. An de an, apar noi generaţii de procesoare şi plăci video şi de fiecare dată ne e promisă marea cu sarea (performanţe incredibile, grafică nemaivăzută etc.), deşi până la urmă totul depinde de software. Producătorii de jocuri nu ţin pasul cu evoluţia componentelor hardware decât prin prisma lansărilor periodice, ba chiar pot spune că aceştia nu prea mai sunt interesaţi de platforma PC din cauză că nu mai este profitabilă. Jocurile nu sunt bine optimizate, iar oamenii se plâng că deşi au investit o avere în sisteme, nu au parte de experienţa aşteptată.

Graba strică treaba

Observăm cum mulţi producători de jocuri pun accentul pe titluri consacrate din trecut, dar de care încet încet rămâne doar numele. NFS-ul alternează între mediocru şi decent (cu indulgenţă), iar în FIFA se actualizează doar baza de date cu cluburi şi jucători. Call of Duty se bucură în continuare de apreciere, dar a epuizat deja toate războaiele din ultimul secol. "Noroc" că războaiele nu vor înceta niciodată. Lăsând acum "datoria faţă de patrie", ne îndreptăm atenţia către o altă serie consacrată - Grand Theft Auto. Ultimul, GTA IV, a fost aspru criticat pentru proasta optimizare din cauza căreia rula greoi chiar şi pe sistemele ultra-performante. De asemenea, Crysis s-a dovedit un mare consumator de resurse şi abia cu Warhead lucrurile s-au mai îndreptat în bine. Fallout 3 este un joc bun, dar care a fost lansat pe fugă (trebuia respectat anotimpul asociat cu titlul jocului - "Fall") şi a avut numeroase bug-uri la început.

Am menţionat doar câteva titluri populare ce încă merită duse până la capăt (mai puţin FIFA, unde este suficient să joci demo-ul). De cealaltă parte, sunt numeroase jocuri obscure care suferă la gameplay şi pe care practic dai banii degeaba căci după câteva ore te plictiseşti de ele. Grafica DirectX 10, 11 nu garantează valoarea unui titlu. Prefer la orice oră un clasic (Heroes 3, chiar şi 5-ul, un NFS Porsche sau, de ce nu, bătrânul Starcraft), în locul unei noutăţi schiţate pe genunchi în drum spre serviciu.

Printre puţinele companii care încă mai arată preocupare pentru calitate este Blizzard. Din păcate, au întârziat prea mult cu Starcraft 2. Cât despre Diablo 3, îl vom vedea în cel mai fericit caz prin 2011. E mai bine aşa? Nu ştiu. Cert este că Blizzard se bucură de un mare succes cu World of Warcraft. De fapt, cam singurele titluri care aduc bani mulţi sunt MMORPG-urile. Acestea au foarte mulţi adepţi care plătesc lunar un abonament pentru a-şi dezvolta caracterele îndrăgite. În rest, după cum bine ştiţi, jocurile se piratează pe bandă rulantă.

Influenţa pirateriei

Problema cu pirateria jocurilor de pe PC (şi a software-ului în general) nu cred că determină însă calitatea aplicaţiilor oferite de producători. Cred pur şi simplu că lucrurile merg forţat înainte pentru că, nu-i aşa, trăim într-o societate de consum. Marile companii ştiu asta şi singurul lucru optim este rata alertă de actualizare a produselor.

Ca o paranteză, aşa se întâmplă şi în domeniul auto (vezi noul automobil Y, care este de fapt vechiul X căruia i-am modificat un pic aspectul şi am inclus două trei opţionale).

Revenind la gaming, nu puteam omite alternativa oferită de console. În contextul în care pirateria pe PC este foarte ridicată (şi nu avem motive să considerăm situaţia decât aşa cum este ea), consolele sunt privite drept nişte produse mai puţin performante şi dedicate strict jocurilor, ce necesită iniţial o investiţie iniţială mult mai mică, dar care pe parcurs te usucă de bani. În ipoteza cum că nu ar fi fost posibilă pirateria, sunt convins că majoritatea dintre noi am fi ales consola pentru gaming, nu PC-ul. În realitate, situaţia este inversă şi calculele se fac altfel.

PC-ul e indispensabil, consola nu

Dacă eşti genul de gamer care se axează pe câteva titluri anual (maxim 5 să spunem, iar acelea nu sunt RTS-uri), atunci merită să îţi cumperi şi o consolă. Dacă în schimb ai de gând să încerci tot ce apare şi sună interesant, investeşte într-un PC, însă nu alege componente de ultimă generaţie. Gândeşte-te bine dacă îţi permiţi căci după principiul "l-am văzut, mi-a plăcut, l-am cumpărat", s-ar putea ca adevăratele lucruri care necesită eforturi financiare mari să nu le realizezi niciodată.

Consumaţi, consumaţi, consumaţi

Deşi nicio companie nu va recunoaşte oficial, există o înţelegere între producătorii de hardware şi software pentru a stimula consumul. Soft-ul este făcut special încât să necesite resurse mari pentru ca tu să-ţi faci upgrade la PC. În sens invers, cei din domeniul hardware se laudă cu produse şi tehnologii care îţi permit cea mai tare experienţă multimedia, gaming, business ş.a.m.d. Ambalajul final ne este livrat cu multe promisiuni, dar ca orice lucru făcut în grabă mai devreme sau mai târziu îşi va etala slăbiciunile.