Zune HD – viitor de aur, PMP-ul are!

La sfârşitul anului 2006, Microsoft lansa gama de player-e MP3 Zune pentru a concura cu iPod-urile de la Apple. Pentru ţara noastră această veste a fost aproape irelevantă. Microsoft a ales să se lupte cu Apple la ei acasă şi nu peste mări şi ţări. Astfel, în mod oficial, doar americanii şi canadienii aveau acces la dispozitivele concepute în Seattle. Microsoft nu a avut însă un concurent real pentru iPod Touch până anul acesta. Am scris despre anunţarea oficială a lui Zune HD în luna mai, iar în septembrie, gigantul software a lansat unul din cele mai interesante gadget-uri ale anului.

Un PMP cu touchscreen în armură

Puse unul lângă celălalt, se poate observa că Zune HD este cu aproape 1 cm mai scurt şi mai îngust decât competitorul de la Apple. La grosime, doar cine vrea poate să vadă o diferenţă infimă în favoarea lui iPod-ului, însă la greutate, acesta pierde. Lăsând la o parte gama de culori accesibilă, îndrăznesc să spun că Zune HD are o carcasă mai masculină, cu forme mai colţuroase şi care se adresează celor care nu suportă ca payer-ul lor să fie comparat cu o oglindă. Deoarece controlul interfeţei se face cu ajutorul ecranului, dispozitivul are doar trei butoane: cel de pornire, cel de sub ecran pentru accesarea meniului principal şi unul lateral care accesează controlul redării.

Portul proprietar, un "rău" necesar

Am fost iniţial dezamăgit când am văzut portul proprietar pentru conectare la calculator. A fost unul din momentele în care am crezut că Microsoft a luat-o pe urmele lui Apple, însă după o documentare ceva mai amănunţită mi-am schimbat părerea. Portul are prea mulţi pini pentru o conexiune la portul USB, însă îndeajuns de mulţi pentru a permite conectarea la un LCD TV. Opţiunea este foarte tentantă, ţinând cont că prin acea mufă poate ieşi semnal video 720p, însă rămâne o opţiune pentru cei care chiar o doresc. Conectarea la calculator este posibilă doar prin intermediul unui dock, achiziţionat separat cu 90 $.

3.3", OLED, 16:9, capacitiv, multitouch

Acestea sunt principalele caracteristici ale unui ecran superb. Culorile sunt vii, iar unghiurile de vizibilitate aproape perfecte. Timpul de răspuns este şi el pe măsură, ghosting-ul fiind aproape insesizabil. Din păcate, ca la orice ecran pe care pui degetul, amprentele pot deveni stresante, mai ales în lumină naturală. Am simţit de multe ori nevoia să-l şterg cu ceva. Comenzile tactile îşi au farmecul lor şi cred că cei interesaţi de acest produs sunt conştienţi de micile secreţii ale pielii de pe degete. Zune HD este dotat şi cu accelerometru, însă el funcţionează doar în anumite aplicaţii. Microsoft s-a încăpăţânat să facă doar o singură versiune a interfeţei şi meniurilor, cu aspect portret.

Specificaţii

• Ecran: 3.3", OLED, 480x272, capacitiv
• Memorie: 16 GB
• Suport audio: WMA, WMA Pro, WMA Lossless, AAC, MP3
• Suport video: WMV/HD (max. 1280x720 cu 30 fps), MPEG-4 (max. 720x480 cu 30 fps), H.264 (max. 1280x720 cu 30 fps), DVR-MS (TV)
• Suport imagini: JPEG
• Radio: FM, HD Radio
• Reţea: 802.11b/g
• Ieşire audio: jack 3,5 mm, digitală optică (prin dock)
• Ieşire video: HDMI şi compozit prin dock
• Dimensiuni: 102 x 53 x 8,9 mm
• Greutate: 74 g
• Autonomie audio: 33 de ore
• Autonomie video: 8,5 ore

Ingredientul secret: NVIDIA Tegra

Înainte de-a ajunge la specificaţiile obscene de la partea de suport video de mai sus, voi discuta puţin despre interfaţa grafică a lui Zune HD. Am mai văzut până acum telefoane mobile şi chiar PMP-uri, unele purtând semnătura Apple, care aveau o interfaţă foarte fluidă, însă modelul de faţă se remarcă imediat. Mai rar vezi meniuri care se mişcă perfect, fără vreo întârziere, oferind un feedback excelent utilizatorului. Animaţiile optimizate nu sunt însă o noutate. În aplicaţia de vizualizare a pozelor şi în browser-ul web, accelerometrul schimbă orientarea imaginii în funcţie de mişcarea player-ului. Rotirea se face instantaneu, în cazul browser-ului având loc în acelaşi timp şi o schimbare a corpului caracterelor. Zoom-ul este la fel de rapid, atât pe paginile web, cât şi pe imagini, fiind acţionat cu două degete.

De-a lungul timpului am testat aici la go4it.ro destul de multe netbook-uri şi unul din testele folosite pentru cuantificarea performanţei a fost rularea unui fişier video 720p. O bună parte din modelele vechi picau acest test. Zune HD, un player cu dimensiuni mult mai mici decât ale lor redă perfect fişiere WMV HD cu rezoluţia 1280x720 de pixeli, la 30 de cadre pe secundă. Aşa cum am spus la început, secretul stă în două cuvinde: Nvidia Tegra. APX 2600 este un SOC (system on chip) care facilitează această experienţă unică la ora actuală.

Pentru comparaţie, indiferent de format, iPod Touch nu poate să redea fişiere video cu o rezoluţie mai mare decât cea VGA. Nu mai vorbim de faptul că navigarea în clipurile HD cu care am testat player-ul se face instantaneu. Procesorul include un nucleu ARM11, unul ARM7 şi alte 6 nuclee pentru decodarea audio şi video. Sistemul de operare din spatele meniului este Windows CE. Aceasta înseamnă că multe alte aplicaţii ar putea rula la fel de fluent şi Microsoft ne lasă cu această ocazie să privim puţin în viitor. Nu peste mult timp, App Store-ul pentru iPhone şi iPod va avea un omolog în marketplace-ul Zune.

Un player incomplet sau o platformă multimedia incipientă?

Deşi Zune HD oferă multe facilităţi, mi-a fost greu să-l încadrez fără vreun dubiu într-o anumită categorie a player-elor portabile. Suportul audio, bogat în formate proprietare Microsoft, evită alte formate populare cum ar fi FLAC şi OGG. Limitările nu se opresc aici. În afară de selectarea unei presetări de egalizator din meniu şi a ordinii de redare a melodiilor, nicio altă opţiune nu este oferită utilizatorului. Nu cred că sunt pretenţios, dar un player de asemenea calibru putea să ofere măcar un egalizator personalizabil. Ieşirea audio este de calitate, însă căştile din pachet s-ar putea să nu fie pe gustul tuturor. S-ar putea ca Microsoft să ofere funcţionalităţi audio în plus prin intermediul magazinului de aplicaţii, însă dacă ele costă, se va intra pe un făgaş bătătorit de Apple. Nu ne facem iluzii că un utilizator ar cumpăra Zune HD doar pentru a asculta muzică, însă alţi producători au modele mult mai bine dotate la acest capitol.

După ce a trecut entuziasmul iniţial şi am ajuns familiar cu player-ul, am mai avut o surpriză neplăcută din partea Microsoft. Conectarea lui Zune HD la calculator nu face altceva decât să încarce bateria. Pentru transferul fişierelor avem nevoie fratele lui iTunes şi anume Zune software. Din punctul de vedere al unui utilizator căruia îi place să controleze lucrurile, Zune HD este frustrant. Un PC fără acces la Internet, de unde să descarce aplicaţia aferentă, este echivalent pentru acest player cu o priză cu port USB.

Pentru Microsoft, Zune HD trebuie să producă bani

Pentru Microsoft, seria Zune este profitabilă nu prin vânzarea de unităţi, ci prin utilizarea lor ulterioară. Cu un abonament de 15 $ pe lună, utilizatorii au acces la peste 6 milioane de melodii pe care le pot descărca fără o limită de spaţiu pe perioada în care plătesc. Totuşi, ei pot păstra pe calculator doar 10 melodii în fiecare lună din cele ascultate. Acestea fiind spuse, înţelegem de ce Microsoft vinde player-ul doar pe pieţele unde ştie că pirateria este scăzută şi utilizatorii nu au nimic împotriva unei dependenţe de o aplicaţie şi un catalog audio online. De asemenea, ne gândim că preţul din magazin al dispozitivului este mult mai mic decât cel de producţie, profitul venind din abonamente momentan şi din aplicaţii într-un viitor apropiat.

Nvidia Tegra şi viitorul PMP-urilor

De fapt, putem să vorbim despre Nvidia Tegra şi viitorul dispozitivelor mobile, nu doar al PMP-urilor. SOC-ul se potriveşte la fel de bine într-un player portabil, cât şi într-un telefon mobil, unde ar putea apropia experienţa utilizatorului de cea a folosirii unui netbook şi poate chiar mai mult. Cu suportul pentru animaţii flash bătând la uşă, Nvidia Tegra ar putea fi răspunsul la problema accesului total la Internet cu ajutorul unui dispozitiv ce încape lejer într-un buzunar. Când Zune HD a ajuns în redacţie, unul din colegi a întrebat unde se introduce cartela GSM. Noi o transmitem mai departe la atât către Microsoft, cât şi către Nvidia.

Concluzii

Pentru un gadgetar care pune prima dată mâna pe el, Microsoft Zune HD este o jucărie excepţională. Nvidia Tegra ne arată cât de departe s-a ajuns cu miniaturizarea şi nivelul de performanţă. Zune HD pare să fie doar o simplă flexarea din partea companiei care până acum era cunoscută pentru plăcile video. Microsoft a implementat SOC-ul într-o aplicaţie care să-l mulţumească din punct de vedere financiar, însă ar putea avea un cuvânt greu de spus în continuare pentru popularizarea lui Tegra. Cât despre player-ul Zune HD 16 GB, la preţul de 220 $ el reprezintă o alternativă excelentă la iPod-ul Touch de 8 GB. Chiar şi versiunea de 32 GB (290 $) este mai ieftină decât modelul cu capacitate identică de la Apple. Da, lipsesc multele aplicaţii şi jocurile, însă pentru cei care nu pun prea mare preţ pe ele sau aşteaptă popularea marketplace-ului Zune, alegerea este chiar uşoară.

Plusuri şi minusuri:

[+] rulează 720p nativ mai bine decât un netbook
[+] ieşire video 720p, cu dock opţional
[+] browser Web cu navigare multitouch
[+] construcţie impecabilă
[+] suport pentru viitoare aplicaţii de pe Zune marketplace
[-] aplicaţie proprietară de sincronizare
[-] player audio simplist
[-] se vinde doar în State Unite şi Canada