Preţurile prea mari încurajează pirateria în economiile emergente

Unul din modurile în care poate fi interpretată răspândirea
pirateriei în pieţele
emergente este prin perspectiva eşecului companiilor de a oferi
software la un nivel de preţ competitiv şi adaptat pentru puterea
de cumpărare a ţărilor respective.

Nu este un secret pentru nimeni faptul că puterea de cumpărare a
cetăţenilor din ţări ca Brazilia, India, Mexic,
Rusia şi chiar România nu se poate ridica
la nivelul ţărilor dezvoltate din vestul Europei şi Statele Unite.
Principala forţă care motivează pirateria în astfel de ţări este
discrepanţa adesea enormă dintre preţul software-ului şi bunurile
esenţiale pentru supravieţuire. Spre exemplu, versiunea Home &
Student a suitei Microsoft Office for Mac
poate fi achiziţionată pentru 750 dolari, sumă
care depăşeşte cu mult salariul mediu pe economie în mai toate
aceste ţări. Este lesne de înţeles de ce cineva ar prefera să
cumpere acest software de pe piaţa neagră la o fracţiune din preţ,
sau să descarce versiunea piratată direct din internet, păstrând
banii pentru chirie sau alte activităţi.

Sectorul jocurilor PC
este unul dintre cele mai afectate, produsele din această piaţă
fiind oricum adresate unui public tânăr, pentru care strângerea
câtorva zeci de euro necesari pentru achiziţionarea unui joc este o
sarcină dificilă, dacă nu imposibilă.

În lipsa unei educaţii eficiente antipiraterie,
menită să dea acestei activităţi o puternică conotaţie negativă şi
legi eficiente care să o pedepsească, pirateria software face parte
din cotidian în cele mai multe dintre ţările aflate în curs de
dezvoltare.

Raportul înaintat de către The Social Science Research
Council a arătat că schimbarea legilor este relativ
simplă, dar nu şi îndreptarea obiceiurilor oamenilor, mai ales dacă
sunt puşi să aleagă între software ilegal, dar complet gratuit şi
plata unor sute de dolari pentru a folosi în mod legal aplicaţiile
de care au nevoie.