Megastructura veche de 6.200 de ani „care nu ar trebui să fie acolo”, descoperită de arheologi în România

Arheologii care lucrează în nord-estul României au descoperit o vastă clădire comunitară datând din jurul anului 4000 î.e.n., aceasta fiind una dintre cele mai vechi megastructuri cunoscute din lume și doar a șasea de acest gen descoperită vreodată în cadrul culturii Cucuteni-Trypillia, transmite Popular Mechanics.

Situată în așezarea Stăuceni-Holm din județul Botoșani, structura dreptunghiulară cu podea din stejar acoperă aproximativ 350 de metri pătrați și se află între șanțuri defensive și o palisadă la intrarea în așezare, fiind de trei până la cinci ori mai înaltă decât casele obișnuite.

Arheologii estimează că comunitatea din jur cuprindea aproximativ 45 de case și 320-350 de locuitori, o populație modestă în comparație cu cele mai mari situri Cucuteni-Trypillia, dar care a investit totuși în această clădire comunală supradimensionată. Datarea cu radiocarbon plasează structura printre cele mai vechi megastructuri cunoscute ale acestei culturi, care a înflorit pe teritoriul actualei Românii, Moldovei și Ucraine între aproximativ 4800 și 3000 î.e.n.

În interior, arheologii au descoperit o podea de stejar acoperită cu argilă arsă și o concentrație densă de artefacte, inclusiv un cap de taur sculptat atașat unui bol descris ca fiind „remarcabil”, un idol conic cu funcție necunoscută, trei polonice (una pictată) și un vas canelat pictat în ocru roșu, alături de numeroase unelte de silex.

Rămășițele vegetale conservate în clădire includeau cereale, fructe și semințe de mătrăgună, o plantă psihoactivă folosită frecvent în contexte medicinale și rituale cu peste 6.000 de ani în urmă. Cercetătorii consideră că megastructura avea probabil mai multe încăperi, folosite pentru locuit, gătit, depozitare și, posibil, activități rituale, și ar fi putut avea chiar un etaj superior care funcționa ca o terasă în aer liber.

Deși studiile geomagnetice inițiale sugerau existența unor vetre și gropi de depozitare, săpăturile au contrazis această imagine, lăsând nerezolvată problema scopului exact al clădirii. Autorii studiului publicat în Plos One avertizează că „în această etapă a cercetării este nerealist să se considere funcția clădirii ca fiind una de depozitare sau un loc comun pentru consumul de alimente” și notează că nu există dovezi clare că aceasta a servit exclusiv ca spațiu de cult.

„Poate că megastructura era doar o casă mai mare pentru o familie mai numeroasă, o clădire comună pentru luarea deciziilor sau un loc de întâlnire pentru locuitori de rang înalt, reflectând schimbarea către o organizare mai ierarhizată a comunității”, au scris ei, prezentând structura ca un posibil experiment timpuriu de guvernare comună.

Având în vedere că până în prezent a fost excavată doar aproximativ o pătrime din clădire, se așteaptă ca lucrările în curs să aducă mai multă lumină asupra modului în care această comunitate veche de 6.200 de ani s-a organizat, a luat decizii și a trăit împreună pe un vârf de deal bătut de vânturi, în ceea ce este astăzi nord-estul României.

Clădirea, „care nu ar trebui să fie acolo”, ne obligă „să regândim modul în care comunitățile Cucuteni-Trypillia se autoguvernau — și când”, scrie publicația Anthropology.net.

Sursa foto: Plos One

Te-ar putea interesa și: Misiunea Artemis II a descoperit o surpriză colorată pe Lună