5 paşi prin care îţi transformi în vederi pozele din concediu

Autor: George Adrian Olteanu 12.08.2010
5 paşi prin care îţi transformi în vederi pozele din concediu

Pozele din concediu nu se rezumă doar la grupul vesel alături de
care ţi-ai petrecut timpul. Majoritatea ne dorim şi câteva amintiri
frumoase legate de obiectivele sau peisajele pe care le-am admirat.
Ai fi uimit să vezi cât de simplu poţi realiza o
vedere
, fără să ai mari cunoştinţe de fotografiere
şi editare
. Trebuie doar să ţii cont de câteva sfaturi şi
să urmezi apoi paşii necesari editării.

Poza originală: Aperture Priority, F8, 1/500″,
ISO 200, White Balance Sunny, 6.6 MB. Vom accentua culorile
şi detaliile
, vom elimina subiectul
nedorit
şi o vom redimensiona pentru a ocupa mai puţin,
păstrând totuşi suficienţi megapixeli pentru o printare pe hârtie
de 10 x 15 mm sau pentru a o folosi drept wallpaper.

Când
fotografiezi

  • Încearcă să te poziţionezi la o distanţă
    optimă
    de subiect: nici prea departe ca să pierzi
    detaliile şi nici foarte aproape ca să nu încapă în cadru sau să
    pară decupat dintr-un cine ştie ce alt context;
  • Alege unghiul potrivit de fotografiere, unul
    care să pună în valoare subiectul. Spre exemplu, Sfinxul din
    imagine, dacă ar fi fost pozat dintr-un alt unghi, ar fi părut o
    simplă stâncă;
  • Evită să fotografiezi cu soarele în faţă;
  • Evită subiecţii care nu au legătură cu
    obiectivul pe care vrei să-l imortalizezi. În cazul de faţă, am
    încercat pe cât posibil să fotografiez Sfinxul singur, dar din
    cauză că foarte mulţi turişti se înghesuiau să se pozeze lângă el,
    abia am reuşit să surprind acest cadru. Observaţi
    domnişoara din dreapta
    care nu are ce căuta într-o astfel
    de fotografie. Staţi liniştiţi, vom scăpa de ea la
    post-procesare.

La o primă analiză, exceptând intrusul din imagine, poza
pare destul de reuşită
. Poate deveni însă una excelentă,
una care să concureze cu vederile ce se vând pe bani în staţiunile
turistice. Sau, de ce nu, un superb wallpaper. Pentru aceasta însă,
avem nevoie de câteva ajustări. Am ales un
software care nu mai are nevoie de nicio prezentare: Adobe
Photoshop
.

Când
editezi

1. Ajustează canalele de culoare RGB
(Levels)

Image -> Adjustments -> Levels

Este una dintre cele mai importante operaţiuni pentru că, de
foarte multe ori, din cauza surselor nu tocmai optime de iluminare,
nivelul canalelor de culoare este defectuos.

Un reglaj optim înseamnă să încadrăm histograma între cele două
săgeţi care reprezintă tonurile de negru şi alb. În cazul de faţă,
putem spune că nivelul implicit este destul de bun, dar merge un
pic ajustat pentru a întuneca puţin imaginea şi a accentua
albastrul cerului.

2. Accentuarea detaliilor şi reducerea efectului de Blur
(Smart Sharpen)

Filter -> Sharpen -> Smart sharpen

Funcţia Smart Sharpen accentuează detaliile şi reduce efectul de
Blur.

3. Modificarea contrastului şi a
luminozităţii

Image -> Adjustments -> Brightness/Contrast

O poză cu un contrast mai ridicat este mult mai atractivă decât
una ştearsă. Totuşi, un contrast exagerat „arde” imaginea. Reglaţi
după ochi, având în vedere să nu denaturaţi culorile.

4. Decuparea şi eliminarea subiecţilor nedoriţi
(Crop)

Crop Tool (tasta C)

Această unealtă ne ajută să încadrăm mai bine imaginea şi să
lăsăm deoparte elementele nedorite. Totodată, putem specifica
rezoluţia la care să se decupeze poza. Am ales rezoluţia de 1920 x
1440 pixeli (raport 4:3), pentru a păstra aspectul nativ al
imaginii.

Dacă vrem să o printăm pe hârtie, ar trebui să alegem un raport
de 3:2 (1920 x 1080 pixeli), iar dacă ne gândim să o punem ca
wallpaper pe un monitor wide, aspectul recomandat este de 16:9
(1920 x 1080 pixeli). În fine, cei ce vor să-şi facă un tablou A4
sau chiar mai mare, ar fi bine să aleagă o rezoluţie cât mai
apropiată de cea originală.

5. Punerea imaginii într-un chenar (Canvas)

Image -> Canvas Size

Alegem un chenar cu grosimea de 50 de pixeli pe care îi adăugăm
la rezoluţia imaginii. Personal, recomand un chenar negru căci
acesta dă un plus de farmec imaginii. În plus, permite o eventuală
semnătură a autorului fără să acopere detaliile din poză. Este o
măsură mult mai elegantă decât să stricaţi fotografia punând
watermark-ul direct pe ea.

Comparaţie poză
iniţială – rezultat final

Ţineţi cont că aceşti paşi sunt suficienţi doar dacă
poza originală a fost realizată cât de cât cu grijă
, adică
dacă s-au respectat cele câteva reguli de
fotografiere
descrise la început.

Va urma şi un articol în care vă vom arăta cum să
îmbunătăţiţi o fotografie ratată
, dar care totuşi conţine
detalii importante.