Intel Core i7-12700K: ce aduce Alder Lake în zona desktop

După zece ani de stagnare în domeniul procesoarelor desktop, Intel a reușit în sfârșit să aducă inovație în această zonă. Procesoarele Core din generația a 12-a, cu numele de cod Alder Lake-S, sunt de departe cea mai „fresh” idee din domeniu din ultimii ani, Intel adoptând în sfârșit un design pe care procesoarele de mobil îl foloseau de mult: big.LITTLE, sau alăturarea de nuclee de performanță înaltă cu unele eficiente. Această trecere vine și cu miniaturizarea procesului de fabricație la 10nm, iar Intel Core i7 ar putea fi cel mai echilibrat model al seriei, oferind 12 nuclee cu 20 de fire de execuție și frecvențe de până la 5 GHz.

Arhitectura Alder Lake

Alder Lake-S, versiunea desktop a noii arhitecturi de la Intel, vine cu mai multe premiere pentru piața de procesoare desktop de PC. În primul rând, așa cum am menționat anterior, vine cu două tipuri de nuclee integrate într-un singur cip. Pe de-o parte avem nucleele performante (P-Cores), care vor fi folosite pentru task-uri mai complexe, care vin cu frecvențe de peste la 5 GHz în boost (pe i9), și nucleele eficiente (E-Cores), care ar trebui să preia sarcinile mai puțin importante, din fundal.

În realitate însă, aplicațiile care știu să folosească nuclee multiple, le pot folosi pe toate deodată. Este important însă ca aplicațiile să fie actualizate cu suport pentru noile procesoare, pentru a putea identifica nucleele performante și cele eficiente, pentru a le oferi sarcini potrivite pentru performanța lor. Windows 11 ajută în acest sens, întrucât este primul sistem de operare cu un scheduler construit special pentru această arhitectură. De altfel, acel scheduler a fost și motivul pentru care procesoarele AMD aveau probleme în primele săptămâni de după lansarea sistemului de operare.

Totuși, atunci când vorbim despre nuclee de performanță și nuclee eficiente, trebuie să menționăm că nici cele „eficiente” nu sunt tocmai unele „leneșe”. Dacă încă aveți în computer un procesor din generația Skylake sau Kaby Lake, nucleele eficiente din Alder Lake sunt cam la fel de performante precum cele din acele procesoare.

Pe lângă acest nou design, avem de a face pentru prima dată pe desktop cu un GPU integrat bazat pe arhitectura Xe: Intel UHD770. Cel mai probabil, cei care vor alege acest procesor, nu vor folosi acest GPU, însă este bine că există, mai ales dacă îți construiești un PC nou și nu găsești un GPU dedicat pe stoc.

Nu în ultimul rând, Intel aduce suport pentru noi tehnologii pe platforma Alder Lake. Acestea sunt primele procesoare de pe piață compatibile cu memorii DDR5 și cu noul standard PCI-Express 5.0, care va fi folosit în viitor pentru noile generații de plăci video și noile SSD-uri de mare viteză. Momentan, aceste componente folosesc maximum generația 4.0. Și, pentru a completa pachetul și pentru a mai bate probabil încă un cui în sicriul platformelor HEDT, procesoarele Alder Lake pot folosi până la 128 GB memorie RAM în dual-channel, care ar trebui să fie de ajuns pentru hardware „consumer” chiar și în cazuri de utilizare din zona profesională. Pentru RAM mai mult și quad-channel, Intel consideră că ar trebui să treci pe hardware specializat, precum procesoarele Xeon.

Alder Lake aduce însă și puțină confuzie în rândul frecvențelor de funcționare a procesorului. Există acum o frecvență de bază pentru nucleele de performanță și una pentru cele eficiente, cât și frecvențe de boost diferite pentru fiecare în parte. Mai mult, există și un Max Boost, care se face doar pe nucleele performante.

Odată cu Alder Lake debutează și chipset-ul Z690, care permite toate îmbunătățirile menționate anterior, dar și un nou slot, semnificativ diferit: LGA 1700. Aceasta este prima dată când Intel schimbă forma slot-ului, de la unul pătrat, la unul dreptunghiular, alungit. Asta pentru că noile nuclee extra au nevoie de spațiu în plus. Fiind în continuare un slot LGA (Land Grid Array), pinii sunt tot pe placa de bază, procesorul având pe suprafața sa doar contacte. Acesta este un avantaj pentru Intel, întrucât procesoarele AMD sunt ceva mai fragile și predispuse accidentelor din cauza pinilor. Totuși, pe platformele Intel trebuie să fii puțin mai atent la plăcile de bază atunci când instalezi un procesor.

Despre Intel Core i7-12700K

Avem la test procesorul Intel Core i7-12700K, modelul de top al seriei i7. În afară de acesta mai există alte 4 modele, toate cu aceeași configurație de 12 nuclee fizice, 8 de performanță și 4 eficiente, dar cu frecvențe diferite, consum de energie diferit, iar unele vin din fabrică fără GPU integrat (variantele F). Toate nucleele primesc și Hyper-Threading, deci în total avem 20 de fire de execuție (16P și 8E). La acestea se adaugă și 25 MB memorie L3 Cache.

Intel Core i7-12700K vine cu o frecvență de bază de 3,6 GHz pentru nucleele P și 2,7 GHz pentru nucleele E, cu Turbo Boost 2.0 până la 4,9 GHz pe nucleele de performanță și 3,8 GHz pe celelalte. Turbo Max 3.0, boost-ul cel mai puternic, dar care durează cel mai puțin, poate atinge 5.0 GHz. Consumul declarat pentru Intel Core i7-12700K este de 125W, dar în full load l-am văzut depășit chiar și 230W. Acest lucru este important atunci când configurați PC-ul. În funcție de ce GPU alegeți, s-ar putea ca o sursă de 650 sau 700W să nu fie de ajuns pentru un procesor Intel din generația a 12-a. La fel și în cazul răcirii. Nu vă bazați pe cooler-e foarte ieftine (procesorul nu include unul în pachet). Pentru un astfel de procesor, un model Noctua din gama de top sau un sistem AIO ar fi soluțiile cele mai eficiente.

În BIOS-ul plăcii de bază am găsit și o opțiune interesantă pentru procesoarele Alder Lake. Există un mod „Legacy”, pentru a putea rula mai bine software sau jocuri incompatibile cu arhitectura P+E cores. Poți activa acest mod prin simpla apăsare a butonului Scroll Lock în Windows, care dezactivează nucleele eficiente. Apăsarea butonului din nou, le activează. Este o soluție elegantă la o problemă de care sigur ne vom lovi în aplicații sau jocuri mai vechi, care nu au primit încă update de suport pentru hardware nou, sau care nu vor mai primi niciodată.

Platforma de test

Am testat procesorul Intel Core i7-12700K pe o platformă puternică, echipată cu o placă de bază  high-end: GIGABYTE Z690 AORUS MASTER. Am folosit memoriile DDR5 Kingston Fury Beast de 32 GB, pe care le-am testat deja, un SSD Kingston Fury Renegade de 2 TB și un GPU NVIDIA RTX 3060 Ti GAMING OC de la GIGABYTE.

Procesorul a fost răcit cu un cooler AIO, modelul AORUS WATERFORCE X 240, un model de cooler cu display LCD, care poate afișa în timp real frecvența sau temperatura procesorului, sau logo-uri și animații personalizate. Acest AIO este de ajuns pentru cei care nu doresc să facă overclocking pe procesor, însă nu va fi de ajuns pentru a susține frecvențe extreme pe generația a 12a de procesoare Intel high-end. În testele noastre, procesorul nu a putut susține frecvențe mai înalte de 4,5 GHz în boost pe termen lung, atingând frecvențe maxime de 100 de grade Celsius, ceea ce aplică automat un throttle.

Totuși, nu toate nucleele s-au încins la fel de mult. Sunt anumite nuclee de performanță care ating 100 de grade în timp ce altele stau pe la 90. În cazul nucleelor eficiente, temperaturile maxime au atins 86 de grade, sub limita termică pentru throttling. Astfel, rezultatele testelor nu sunt cu sistemul în condiții 100% ideale, fiind necesar un sistem de răcire mai performant pentru a atinge potențialul său maxim.

Performanță

Intel Core i7-12700K este unul dintre cele mai performante procesoare pe care le-am testat până acum. Acesta, chiar și cu un sistem de răcire insuficient pentru a menține frecvențele sale înalte, reușește să atingă scoruri foarte înalte în testele de performanță pe care le-am folosit: CineBench, GeekBench, WinRar și AIDA64.

A ajutat și faptul că am folosit procesorul alături de memorii DDR5, deși acest este compatibil în continuare și cu memorii DDR4. Cei care doresc să investească cât mai puțin pentru un upgrade la Intel 12th gen pot alege plăci de bază Z690 cu DDR4, la care să adauge memoriile pe care le au deja. Desigur, în aplicațiile care sunt dependente de RAM, rezultatele vor fi clar mai slabe. Platforma Alder Lake își poate atinge potențialul maxim doar alături de RAM-ul din noua generație.

Benchmarks

• Cinebench R23 Single-Core: 1.878
• Cimenench R23 Multi-Core: 23.103
• GeekBench Single-Core: 1.862
• GeekBench Multi-Core: 16.895
• WinRar 6: 33,689 KB/s

Aida 64

Concluzii

Intel Core i7-12700K este procesorul perfect pentru „gamerii” care își doresc performanță de top, dar care vor să aibă și puțin spațiu pentru productivitate, precum editare video sau alte cazuri de utilizare unde un procesor rapid cu multe nuclee este necesar. Intel oferă și alternative mai puternice (și mai pretențioase din punct de vedere al consumului și temperaturilor) prin linia de modele i9, cu și mai multe nuclee, dar și cu un preț semnificativ mai mare, dar și alternative mai ieftine, care sunt potrivite în special pentru gaming, sub forma Intel Core i5. i7, cândva vârful de gamă, devine astfel modelul din gama medie superioară.

Dar cel mai bun lucru la seria Alder Lake, pe lângă numărul mare de nuclee și tehnologiile noi pe care le suportă, este această trecere la un nou tip de design, care cu siguranță va fi adoptat, chiar dacă poate nu imediat și de către AMD. Folosirea de nuclee diferite pentru sarcini diferite este o idee foarte bună, care se dovedește a fi una de succes. Desigur, AMD încă are avantajul miniaturizării. În timp ce Intel abia acum scoate primele sale procesoare pe 10nm, AMD deja are pe piață procesoare pe 7nm, iar aceste avantaje se văd în consum și temperaturi.

Core i7, și Alder Lake în general, sunt procesoare foarte performante, însă sunt și consumatoare mari de energie și generatoare mari de căldură. Totuși, faptul că Intel are unde să „scadă” în dimensiuni pentru viitor ne oferă speranțe că în următorii câțiva ani, procesoarele sale vor fi mai eficiente și mai reci.

Produsul testat a fost pus la dispoziție de ASBIS Romania, distribuitor autorizat al produselor Intel.