Hei, Google! Sunt eu, utilizatorul. Mă mai ţii minte?

Autori: Daniel Ion, Liviu - Andrei Mihai 05.11.2013
Hei, Google! Sunt eu, utilizatorul. Mă mai ţii minte?

Dragă, Google, îmi pare rău să-ţi spun, dar, de data asta, Bill Gates a avut dreptate. Ştiu, o mai dă şi-n garduri, ca atunci, în 2004, când ne-a promis că în doi ani scăpăm definitiv de spam. Dar, legat de tine, cu părere de rău îţi spun, a nimerit-o. Tot prin două mii şi ceva, chiar atunci când începeai să fii favoritul nostru şi antiteza a tot ce nu ne plăcea la Microsoft. A spus Bill Gates atunci, şi am sperat cu toţii să fie doar încă o previziune eşuată, că treci prin aşa-numita eră de aur, pe care orice mare companie o traversează la un moment dat, dar că va veni o vreme când vei fi şi tu blamat. Părea de neconceput atunci, dar iată-ne 10 ani mai tarziu cum ne forţezi să-i dăm dreptate.

Ai început mai mult decât promiţător, ca un motor de căutare mult mai bun decât concurenţa anemică. De-a lungul timpului ţi-ai îmbunătăţit constant algoritmul şi ai adăugat numeroase funcţii auxiliare căutării. Apoi ai început marele asalt.

1 aprilie 2004. A părut o glumă la început şi, probabil că aşa au crezut şi Microsoft şi Yahoo!. Ai lansat Gmail pentru un număr limitat de utilizatori, care, mai târziu, aveau să trimită (sau să vândă) invitaţiile după care toată lumea părea să râvnească. 1 GB pentru stocarea mail-urilor, ce nebunie! Când Yahoo! şi Microsoft îţi dădeau 2 MB amărâţi!?!

Ai lansat şi cumpărat servicii pe bandă rulantă. Ai luat Writley şi l-ai transformat în Google Docs. Ai lansat Google Reader cu o interfaţă monstruoasă, dar care, la primul şi ultimul facelift, s-a dovedit un pariu câştigător. YouTube. Picasa. Feed Burner. Blogger şi multe altele.

Ai lansat chiar şi un browser web, Chrome, deşi ai susţinut mereu că nu eşti o companie de software. Apoi, o dată cu Android, ai început asaltul pe mobile. Apple ţi-a deschis apetitul dar şi tu ai avut destule merite proprii.

Ne plăcea de tine. Îţi păsa de noi. Şi, dintr-o dată, a încetat să-ţi mai pese. Ai devenit plin de tine. Ai devenit Microsoft. Sau mult mai rău.

Ai început să închizi servicii, surd la plângerile noastre. Ai închis Wave, Answers, iGoogle, Buzz, Dictionary şi ai culminat cu Reader. Încă te mai boscorodesc pentru Reader.

Dar nu-i asta problema. Înteleg, e vorba de bani. Afacerea ta, deciziile tale. Problema e ca nu-ţi mai pasă, eşti lipsit de orice scrupule faţă de mine. Nu-ţi mai îmbunătăţeşti serviciile aşa des cum o făceai sau chiar deloc. Nu mai ai de ce. Nu ai un rival care să te motiveze. Iar asta e rău pentru tine, dar e şi mai rău pentru noi. Ai ajuns să faci schimbări care mă afectează direct, fără să mai ţii deloc cont de nevoile şi răspunsul meu. Pentru că poţi, pentru că eşti mare şi tare şi nu te mai doare de mine. Pentru că esti rău. Tocmai tu, cel care se dădea bun.

Nu mai eşti Google care ne făcea să ciulim urechile de fiecare dată când se scria de tine. Nu mai eşti cel care ne făcea să exclamăm: „wow, ai vazut, mă, ce chestie tare a scos Google?”. Acum e mai mult: “băi, iară ne-a tras-o Google”.

Ne superi din ce în ce mai des şi ajungem să regretăm că te-am ajutat să fii în poziţia actuală. Începem să căutam alternative la serviciile tale, doar pentru că ne deranjează politica ta. Începem să ne săturăm.

Înainte să ne despărţim definitiv, îţi mai dau o şansă. Pentru mine, o speranţă. Doi ani, maxim trei să-ţi revii. Să-ţi aduci aminte de mine. Să-ţi aduci aminte de tine, cum erai cand erai tu. Să mă faci să-mi pese din nou de tine, ca acum 10 ani. Ca atunci cand erai corect cu mine. Cand erai Google.