Ciuperca de la Cernobîl care a dezvoltat o abilitate incredibilă

Zona de excludere de la Cernobîl poate fi de nelocuit pentru oameni, dar viața continuă să găsească modalități de a înflori acolo. La aproape 40 de ani de la explozia reactorului din 1986, oamenii de știință au descoperit organisme care nu doar că rezistă radiațiilor, ci par să prospere în acest mediu. Printre cele mai intrigante se numără o ciupercă neagră, Cladosporium sphaerospermum, care se agață de suprafețele radioactive din interiorul reactorului ruinat. Cercetătorii cred că pigmentul său întunecat, melanina, îi permite să valorifice radiația ionizantă într-un proces asemănător fotosintezei, o teorie cunoscută sub numele de „radiosinteză”, transmite ScienceAlert.

Misterul a început la sfârșitul anilor 1990, când microbiologul Nelli Zhdanova și echipa sa de la Academia Națională de Științe a Ucrainei au descoperit 37 de specii de ciuperci care trăiau în adăpostul reactorului, majoritatea având o pigmentație închisă. În mod surprinzător, C. sphaerospermum a dominat probele, prezentând unele dintre cele mai ridicate niveluri de contaminare radioactivă.

Ulterior, radiofarmacologul Ekaterina Dadachova și imunologul Arturo Casadevall, de la Colegiul de Medicină Albert Einstein, au descoperit că radiațiile ionizante, care pot distruge ADN-ul și ucide celulele umane, nu dăunează acestei ciuperci. Dimpotrivă, aceasta părea să crească mai bine sub radiații. „Ciuperca – și altele asemănătoare – părea să capteze radiația ionizantă și să o transforme în energie”, au scris cercetătorii, propunând rolul dublu al melaninei ca convertor de energie și scut protector.

Articolul lor din 2008 a subliniat modul în care melanina din C. sphaerospermum ar putea funcționa ca clorofila, transformând radiația în energie biologică. Deși această idee de radiosinteză rămâne nedovedită, studiile ulterioare au întărit argumentele privind rezistența sa neobișnuită. În 2022, oamenii de știință au expus ciuperca la radiații cosmice în afara Stației Spațiale Internaționale și au constatat că aceasta a redus cantitatea de radiații care trecea prin ea, comparativ cu un martor, sugerând o posibilă utilizare ca scut natural împotriva radiațiilor. Totuși, așa cum a avertizat inginerul de la Stanford Nils Averesch, „radiosinteza propriu-zisă rămâne însă de demonstrat”.

Alte ciuperci melanizate, precum Wangiella dermatitidis și Cladosporium cladosporioides, prezintă, de asemenea, unele adaptări legate de radiații, deși niciuna nu se comportă identic cu C. sphaerospermum.

Nu este încă clar dacă aceste trăsături reprezintă captarea energiei sau un răspuns la stres. Ceea ce știm sigur este că această ciupercă neagră poate supraviețui și, posibil, prospera acolo unde oamenii nu pot, subliniind adaptabilitatea vieții chiar și în cele mai ostile locuri.

Te-ar putea interesa și: „Sfântul Graal” al energiei verzi, descoperit? Cercetătorii au anunțat o reușită remarcabilă în fuziunea nucleară