Huawei P20 Pro review: „aproape” cel mai bun smartphone de pe piaţă

Huawei P20 Pro review: „aproape” cel mai bun smartphone de pe piaţă
Design, construcţie, ergonomie şi specificaţii

P20 Pro de la Huawei nu are nevoie de nicio introducere. Acesta este primul smartphone cu trei camere foto pe partea din spate şi totodată modelul care stă în vârful clasamentului DxOMark, fiind desemnat astfel telefonul cu „cea mai bună cameră de pe piaţă”. Camera a devenit într-adevăr un crieteriu foarte important pentru cei care cumpără smartphone-uri în ultimii ani, însă performanţa foto nu înseamnă foarte mult dacă restul pachetului nu livrează un nivel de calitate la fel de impresionant. Din fericire pentru fanii Huawei, P20 Pro nu dezamăgeşte, însă nici nu reuşeşte să impresioneze foarte mult, compania ezitând să aducă îmbunătăţiri în câteva puncte cheie.

Design, construcţie şi ergonomie

În ciuda faptului că Huawei nu se dezice de la câteva obiceiuri mai vechi, la capitolul design am putea spune că Huawei P20 Pro este cel mai diferit model de smartphone al companiei faţă de ceea ce a lansat până în prezent. Experienţa cu seria Mate 10 din toamna anului trecut a adus şi pe gama P20 o carcasă realizată din sticlă, însă asemănările se termină aici la capitolul design.

Panoul din sticlă de pe faţă este întrerupt doar de două orificii mici în partea de sus, în zona decupată a display-ului, unde sunt amplasate camera foto şi difuzorul pentru apeluri, iar în partea jos, într-o poziţie simetrică faţă de acestea avem butonul home multifuncţional, care integrează şi senzorul de amprentă. Astfel, în partea de jos a telefonului avem parte de un spaţiu mai mare decât ne-am fi aşteptat, care este într-un contrast destul de mare cu restul celor trei margini din jurul display-ului, care ajung până în marginea panoului din sticlă.

Pe partea din spate, Huawei a ales să decoreze telefonul cu elemente care aduc aminte de o cameră foto. Toate înscrisurile sunt aliniate în mod „landscape”, de la Logo-ul companiei din partea stângă, la informaţiile despre camerele foto echipate cu tehnologie Leica. De la stânga la dreapta avem un blitz dual-tone, o cameră foto secundară de 20 megapixeli, camera principală de 40 de megapixeli şi camera „zoom” de 8 megapixeli. Acestea sunt singurele elemente distinctive de pe spate, în afară de culoarea sticlei. Modelul testat, de culoare albastră, nu impresionează la fel de tare precum cel „Twilight”, care oferă nuanţe de mov şi bleu care se întâlnesc la mijloc, însă este destul de diferit faţă de ceea ce am întâlnit în trecut pe seria P, care obişnuia să ofere un spate complet metalic, uneori texturat. Fiind vorba despre sticlă, spatele reflectorizant va fi un magnet pentru amprente, iar faptul că nu are un tratament oleofobic se va vedea încă de la prima atingere.

Rama metalică este realizată din aluminiu şi este tratată în aşa fel încât să pară cromată. Pe latarala din dreapta avem butonul de volum cu două contacte şi butonul power, decorat la centru cu un accent roşu, care este uşor indentat, putând fi astfel identificat rapid cu degetul, fără să te uiţi la el. Pe partea din stânga există un locaş pentru două cartele SIM, dar nu şi pentru card-uri microSD, în timp ce în partea de sus avem un port infraroşu pentru funcţia de telecomandă. Singurele alte elemente prezente pe margini sunt orificiile pentru difuzor şi microfon, cât şi port-ul USB Type-C pentru încărcare şi redare audio. P20 Pro nu include un jack pentru căşti clasice, însă vine la pachet cu un adaptor pentru mufa Type-C, asemeni lui Mate 10 Pro.

Întrucât avem un spaţiu în plus destul de generos în partea de sub display, telefonul se simte destul de mare în mână decât alte modele de pe piaţă. Acesta este însă foarte bine construit şi are o greutate plăcută, o caracteristică pe care o întâlnim în general doar pe dispozitivele premium de pe piaţă. Sticla de pe ambele părţi alături de marginile strălucitoare fac telefonul să pară foarte alunecos, însă în utilizare acesta stă destul de bine în mână. 

Utilizarea cu o singură mână nu este tocmai cea mai confortabilă experienţă, însă nu este nici imposibilă. Anumite zone de pe display precum zona de notificări sau zona din partea de jos, unde pot fi poziţionate butoanele virtuale sunt mai greu de atins, însă acest lucru se datorează şi faptului că avem de a face cu un display cu raport de aspect neobişnuit, de 18,7:9. Pentru a evita accidentele, recomandăm utilizarea lui P20 Pro alături de o husă. Anumite modele sunt livrate cu o husă de silicon în pachet, aceasta fiind utilă doar pentru a evita zgârieturile de pe carcasă, însă pentru siguranţă sporită este recomandată o husă ceva mai solidă.

De altfel, sticla folosită de Huawei nu este tocmai cea mai rezistentă. Compania a ales să nu apeleze la sticla Corning Gorilla Glass 5, ci a folosit o soluţie proprietară, care este la fel de rezistentă la zgârieturi, însă care nu pare să fie la fel de rezistentă la şocuri, conform testelor de anduranţă de pe internet. Telefonul ar putea supravieţui cu sticla de pe ecran intactă la un impact cu solul, întrucât a fost integrat un strat destul de gros de plastic între rama metalică şi display, însă partea din spate este lipită de ramă, fără nicio astfel de protecţie.

Ecranul vine din fabrică protejat de o folie din plastic, ceva ce mulţi vor aprecia, însă care se zgârie extrem de uşor. Întrucât nu am vrut să deteriorăm complet folia de pe modelul de test, nu am putut testa dacă P20 Pro a primit sau nu tratament oleofobic pe ecran, sau dacă păstrează „tradiţia” modelelor precedente.

În termeni de design, P20 Pro nu este tocmai impresionant, însă măcar este destul de diferit faţă de modelele precedente. Partea de sub display cu senzorul de amprentă este probabil elementul care strică aspectul frontal, întrucât alte companii ne-au obişnuit cu senzori de amprentă pe spate sau deloc. De asemenea, spatele este parcă puţin cam prea simplu, iar utilizarea sticlei pentru această parte nu este tocmai justificată, întrucât alte companii oferă măcar încărcare wireless în schimbul unui material mai rezistent. Culorile deschise ale sticlei sunt însă foarte plăcute, dar această parte va fi întotdeauna fie acoperită cu o husă, fie plină de amprente.

Specificaţii

  • Ecran: 6,1”, AMOLED, 2,240 x 1.080 pixeli
  • Sistem de operare: Android 8.1 (EMUI 8.1)
  • Chipset: HiSilicon Kirin 970
  • Procesor: octa-core (4 x Cortex-A73 la 2.4 GHz + 4 x Cortex-A53 la 1.8 GHz)
  • Procesor grafic: Mali-G72 MP12
  • RAM: 6 GB
  • Memorie: 128 GB
  • Card: nu
  • Date: HSPA, LTE
  • WiFi: 802.11 a/b/g/n/ac, dual-band
  • Bluetooth: 4.2, A2DP, aptX HD, LE, EDR
  • USB: 3.1, USB Type-C
  • Cameră foto: sistem triple-camera 40 MP (f/1.8, 27mm, 1/1.7”) + 20 MP alb-negru (f/1.6, 27mm) + 8 MP (f/2.4, 80mm), Leica SUMMILUX-H f/1.6-2.4 27-80mm, focalizare laser, detecţie de fază, blitz dual-tone, stabilizare optică (OIS), 3 x zoom
  • Filmare video: 4K (3840 x 2160 @ 30 FPS), Full HD (1920 x 1080 @ 60 FPS), HD (1.280 x 720 @ 960 FPS)
  • Cameră foto frontală: 24 MP, f/2.0, filmare HD
  • Baterie: Li-Po 4.000 mAh, încărcare rapidă „Super Charge”
  • Dimensiuni: 155 x 73.9 x 7.8 mm
  • Greutate: 180 grame
  • Altele: Port infraroşu, rezistenţă la apă şi praf IP67

 

Ecran, performanţă şi autonomie

Ecran

Huawei Mate 10 Pro deja avea un display AMOLED excelent, iar P20 Pro continuă această tradiţie. Avem de a face cu un panou cu diagonală de 6,1” şi rezoluţie Full HD+ pe format 18,7:9. Rezoluţia de 2,240 x 1.080 pixeli este atipică, însă nu obligatoriu surprinzătoare în 2018, când fiecare producător îşi alege propria formă de display şi propria rezoluţie care să se îmbine mai bine cu forma dispozitivului.

În partea de sus, în centru, ecranul este decupat, aici fiind amplasate camera foto şi difuzorul pentru apeluri, iar de-o parte şi de alta sunt afişate pictogramele care indică starea telefonului şi pictogramele pentru notificări. Acest element devine din ce în ce mai prezent pe smartphone-urile din prezent, aşa că nu putem să îl considerăm un dezavantaj. Când luăm în considerare că spaţiul din partea de sus a ecranului este un „bonus”, întrucât telefoanele cu ecrane 16:9 nu puteau afişa la fel de multe informaţii pe verticală, chiar şi cu decupajul din centru, ecranul de pe P20 Pro poate afişa mai multe lucruri decât un telefon din generaţiile mai vechi.

În termeni de performanţă, rezoluţia scăzută faţă de dispozitivele concurente nu se face simţită, nici măcar pe un panou cu diagonala atât de mare. Avem de a face cu un panou foarte luminos, care poate fi folosit cu uşurinţă în lumină naturală. Acesta poate fi considerat chiar orbitor atunci când este folosit la luminozitate maximă. Culorile sunt parcă puţin prea saturate, însă nu duse la extrem, ca în cazul display-urilor de pe dispozitivele Samsung, iar fotografiile şi clipurile video arată foarte bine pe acest display. Huawei configurează din fabrică ecranul pe profilul Vivid, însă poate fi selectat şi modul Natural manual din meniul de setări. Desigur, clipurile video pot fi afişate cu bare negre pe laterale în modul landscape, sau pe întregul ecran, dar acestea nu vor depăşi niciodată zona de notificări, deci nu vor fi afectate de decupajul din partea de sus.

Un avantaj clar pentru Huawei P20 Pro este faptul că panoul nu consumă la fel de multă baterie precum panourile QHD+ ale concurenţei, lucru care se reflectă în autonomia foarte bună a acestui model. Asemeni noilor modele de smartphone-uri Apple, şi Huawei a decis să implementeze un mod de afişare dinamic numit Natural Tone, care modifică temperatura de culoare a display-ului în funcţie de lumina ambientală. Experienţa de utilizare poate fi astfel mai puţin obositoare.

Performanţă

Am întâlnit prima dată platforma hardware de pe P20 Pro pe Mate 10 Pro în toamna trecută, deci ştiam la ce să ne aşteptăm în termeni de performanţă. Surprinzător a fost însă faptul că P20 Pro reuşeşte să depăşească performanţa lui Mate 10 Pro în mai multe teste, lucru care sugerează că avem de a face fie cu un software mai bine optimizat pentru chipset-ul Kirin 970, fie cu o răcire îmbunătăţită, care duce la mai puţine momente în care procesorul intră în throttling din cauza supraîncălzirii.

Având în vedere faptul că telefonul se încinge mult mai tare în utilizare decât Mate 10 Pro, tindem să credem că Huawei a realizat o răcire mai eficientă, care transferă căldura către exteriorul telefonului, lucru care permite procesorului să ţină frecvenţele ridicate mai mult timp.

Atât în testul Geekbench, cât şi în AnTuTu, P20 Pro a reuşit să întreacă performanţele lui Mate 10 Pro. Desigur, diferenţele nu sunt imense. Avem de a face cu un scor mai mare cu o pondere de ordinul sutelor în cazul Geekbench şi a zecilor de mii în cazul AnTuTu. Totuşi aceste rezultate depăşesc marginea de eroare pe care am aplica-o între dispozitive cu chipset-uri similare şi sisteme de răcire la fel de eficiente.

În utilizare normală, diferenţele între P20 Pro, Mate 10 Pro, Galaxy S9 sau iPhone X nu vor fi sesizabile, toate aceste modele sunt variante de top, care vor oferi cea mai bună experienţă de pe piaţă în termeni de uzabilitate. Ce nu pot face P20 Pro şi Mate 10 Pro din cauza procesorului este să ofere capabilitatea de filmare în 4K la 60 de cadre pe secundă, ceva ce ar putea să conteze pentru utilizatorii interesaţi de astfel de funcţii.

Test Scor
3DMark Ice Storm Unlimited 28.888 puncte
3DMark Slingshot Extreme 3.057 puncte
PC Mark Work 2.0 7.148 puncte
AnTuTu 206.672 puncte
Basemark ES 3.1 609 puncte
GeekBench Single-Core: 1.905 / Multi-Core: 6.712
A1SD Read: 524,52 MB/s / Write: 204,97 MB/s

La capitolul procesare grafică, Kirin 970 de pe P20 Pro se prezintă cam la fel ca în cazul lui Mate 10 Pro. Performanţa este decentă, însă nu se ridică la nivelul concurenţei. Cu toate acestea, sunt foarte puţine jocuri video 3D pe piaţă care să nu poată fi rulate pe detalii maxime de Kirin 970 în parametri optimi. Limitarea de performanţă grafică ar putea fi evidentă într-un an sau doi, când ar putea fi lansate jocuri mai pretenţioase. Desigur, cei care nu sunt interesaţi de jocuri 3D complexe pe mobil precum PUBG sau Fortnite, nu vor trebui să se îngrijoreze. Candy Crush Saga şi Clash Royale vor continua să ruleze la fel de bine pentru mulţi ani de acum înainte.

Autonomie

Mate 10 Pro deja oferea o autonomie foarte bună, iar P20 Pro nu face decât să îmbunătăţească această formulă. Cu un acumulator imens, de 4.000 mAh (cât aveau în trecut anumite tablete), telefonul de faţă poate să reziste în utilizare normală chiar şi două zile. Cei care folosesc telefonul foarte intens vor primi probabil doar o zi de autonomie, însă în aceleaşi condiţii, majoritatea telefoanelor nu vor putea atinge nici măcar jumătate de zi.

Vorbim despre peste 5-6 ore de utilizare cu ecranul pornit, cu trei conturi de social media conectate, vizionare de clipuri video pe YouTube şi Facebook, multiple conturi de e-mail active şi eventuala fotografie sau filmare.

Acumulatorul mare, ecranul economic în consum şi faptul că avem de a face cu tehnologia SuperCharge care asigură o încărcare completă în puţin peste o oră, face din P20 Pro un adevărat campion al autonomiei pe piaţa de smartphone-uri. Atenţie însă, încărcarea rapidă este disponibilă doar cu adaptorul de priză din pachet, iar cablul USB folosit ar trebui să fie ori cel original, ori unul „premium”, nu orice chinezărie de 10 lei din supermarket.

Software

Software

La capitolul software nu s-au schimbat foarte multe. Huawei foloseşte în continuare interfaţa sa proprietară EMUI, care odată cu Android 8.1 a ajuns tot la versiunea 8.1. În termeni de funcţionalitate generală, EMUI arată la fel, cu aceleaşi elemente de design inspirate din iOS, cu o interfaţă bazată pe mai multe ecrane principale, fără un sertar pentru aplicaţii (acesta poate fi activat din setări, însă). În afară de aplicaţiile standard Huawei şi Google, compania nu instalează din fabrică decât câteva aplicaţii de la parteneri precum Facebook, Instagram, Netflix, eBay şi Booking.com, care pot fi cu uşurinţă dezinstalate, dacă nu sunt necesare utilizatorului.

Există însă câteva noutăţi aduse de noul format cu „breton” în partea de sus. În primul rând, bara de notificări de sus a fost împărţită în două. În stânga putem găsi pictogramele pentru semnal şi Wi-FI alături de aplicaţii care au notificări active, în timp ce în dreapta sunt afişate informaţii precum starea bateriei (cu tot cu procentaj), NFC şi alte astfel de pictograme. Spre diferenţă de iOS, care are două meniuri separate accesibile prin glisare de sus în jos, pe Huawei avem una singură, ca la oricare alt dispozitiv Android, atât scurtăturile pentru funcţiile telefonului, cât şi notificările fiind adunate într-un singur loc.

Huawei încearcă însă să se adapteze din mers cu interfaţa pentru ecrane înalte, oferind celor obişnuiţi cu vechiul mod în care funcţiona navigaţia opţiunea de a folosi butoane de pe ecran. Alternativ, acestea pot fi înlocuite cu butonul fizic, care funcţionează la fel ca pe P10 (apăsare lungă = home, apăsare scurtă = back şi swipe pe lateral = recent apps), dar încearcă şi să implementeze un buton vitual similar cu cel de pe iPhone X. Acesta din urmă nu este însă bazat pe gesturi, ci dublează funcţia butonului fizic, doar că funcţiile sunt disponibile direct de pe ecran.

Întrucât ecranul beneficiază de un raport de aspect neobişnuit, iar mulţi dezvoltatori de aplicaţii încă nu oferă suport pentru acesta, Huawei oferă posibilitatea de a mări aplicaţiile pentru a umple ecranul. Această funcţionalitate este totuşi experimentală, oferind rezultate mixte în multe aplicaţii. Majoritatea nu ştiu să ţină cont de decupajul din partea de sus şi pot afişa acolo informaţii (aplicaţiile de social media care pun imagini pe tot ecranul au probleme cu „bretonul”). În aplicaţiile neoptimizate, utilizatorii au opţiunea de a le afişa în modul „clasic”, cu bare negre sus şi jos.

De altfel, Huawei recunoaşte că „bretonul” este o soluţie de compromis, astfel oferind posibilitatea de a a-l „ascunde”. Tot ce face această funcţie este să lase un fundal negru pe bara de notificări, valabil în toate aplicaţiile. Fiind vorba despre un display cu panou OLED, această funcţie chiar poate lăsa impresia că ecranul are în partea de sus o bară neagră continuă. Atunci când notch-ul este ascuns, telefonul pare să aibă un design simetric, zona de sus fiind egală în dimensiuni cu cea de jos, unde este poziţionat butonul Home.

La capitolul securitate şi autentificare, Huawei continuă să ofere unul dintre cei mai rapizi senzori de amprentă. Deblocarea este instantă, şi cu greu poate fi egalată de un alt dispozitiv de pe piaţă. Ce ne-a atras atenţia este însă deblocarea folosind recunoaşterea facială. Aceasta nu este la fel de complexă precum cea de la Samsung care foloseşte camera foto alături de un scanner de iris şi nici  precum cea de la Apple, care dispune de un proiector laser şi o cameră infraroşu pentru a capta o imagine 3D a feţei utilizatorului, însă este foarte bine pusă la punct.

Cel mai probabil, soluţia Huawei nu este la fel de sigură, însă este cea mai rapidă dintre cele trei. Chiar şi în lumină slabă, folosind lumina de la display, aceasta deblochează telefonul aproape instant atunci când te uiţi la el şi faţă de Samsung, Huawei beneficiază de capabilităţi similare cu cele de pe iPhone. Notificările pot fi ascunse atunci când telefonul este blocat, conţinutul lor fiind afişat doar atunci când utilizatorul se uită la telefon. Avantajul este că Huawei a „copiat” de la Apple gestul de deblocare prin glisare de jos în sus, care permite doar verificarea notificărilor, nu şi deblocarea telefonului şi implicit ştergerea notificărilor de pe ecranul principal. Desigur, utilizatorii au opţiunea de a configura aceste lucruri. Poţi renunţa la glisare pentru o deblocare imediată, sau poţi dezactiva complet recunoaşterea facială sau autentificarea prin amprentă. Surprinzător este faptul că am reuşit să deblocăm telefonul chiar şi cu o pereche de ochelari de soare pe faţă, ceva ce Samsung nu a reuşit să ofere pe S9. 

 

Camera foto şi concluzii

Camera foto

Trecând prin mai toate aspectele acestui model, nu a rămas de analizat decât camera foto, care este totodată şi punctul central al acestui telefon. Fiind primul smartphone echipat cu un sistem de trei camere, este şi normal ca toată lumea să fie curioasă despre performanţa sa, mai ales când este considerat cel mai performant model de pe piaţă de către instituţii cu oarecare reputaţie.

Hardware

Înainte de a vă arăta imaginile captate cu P20 Pro, trebuie să vorbim puţin despre tehnologia integrată în acest telefon, cât şi despre sofware-ul responsabil cu înregistarea imaginilor. Avem de a face cu un sistem triple camera foarte neobişnuit. Camera principală beneficiază de un senzor foarte mare, cel mai mare de pe smartphone-urile din prezent (diagonală de 1/1.7”) şi totodată cel cu rezoluţia cea mai mare: 40 de megapixeli. Aceasta este alăturată unui obiectiv cu diafragmă f/1.8, care nu pare să fie cea mai deschisă de pe piaţă, însă lângă un senzor atât de mare mare ar trebui să ofere cea mai bună performanţă în lumină slabă.

Motivul pentru care fotografiile de pe P20 Pro sunt mai luminoase este simplu: senzorul mai mare poate capta mai multă lumină decât cele de pe modelele concurente, chiar dacă diafragma obiectivului este mai închisă. De asemenea, faptul că imaginile pot fi captate la 10 megapixeli asigură reducerea zgomotului de imagine şi îmbuătăţirea detaliilor. La îmbunătăţirea detaliilor din imaginile captate ajută şi senzorul secundar alb-negru de 20 de megapixeli, poziţionat sub ansamblul principal dual-camera. Acesta vine cu o diafragmă cu deschidere f/1.6, destul de luminoasă pentru a asigura performanţă ridicată chiar şi în condiţii de iluminare mai nefericite.

În cele din urmă, camera de sus foloseşte un senzor de 8 megapixeli cu diafragmă f/2.4, care măreşte de trei ori imaginea faţă de ceilalţi doi senzori, oferind o distanţă focală echivalentă cu 80mm de pe un aparat „full-frame”. Aceasta din urmă beneficiază şi de stabilizare optică, în timp ce celelalte două camere vin doar cu stabilizare electronică.

Software

Aici intervine şi software-ul Huawei, care este împins din spate de un algoritm AI care adaugă multe funcţii avansate. În primul rând, cele două camere non-zoom nu au nevoie de stabilizare optică, AI-ul implementând în timp real stabilizare electronică foarte performantă. Apoi, există posibilitatea de a face zoom de până la 5X folosind camera cu zoom, calitatea acestor capturi fiind destul de bună, având în vedere că vorbim despre un sistem hibrid, care foloseste camera 3X şi adaugă informaţii de la ceilalţi doi senzori pentru a realiza capturi mai clare.

AI-ul este responsabil şi pentru funcţia „Master AI”, care poate fi activată sau dezactivată după bunul plac. Aceasta asigură detectarea fiecărei scene în parte şi ajustarea setărilor pentru a îmbunătăţi imaginile rezultate. În teorie, aceasta este o idee bună, însă în practică, majoritatea ajustărilor constau în accentuarea anumitor nuanţe pentru a ieşi mai mult în evidenţă. Rezultatele sunt imagini artificiale, procesate agresiv, care nu reflectă realitatea. De exemplu, dacă în cadru sunt mulţi copaci verzi, sau este multă iarbă, algoritmul va detecta scena „greenery” care întunecă marginile imaginii şi accentuează saturaţia nuanţelor de verde. Într-un cardu în care avem un cer albastru, AI-ul va accentua nuanţele de albastru şi tot aşa. Funcţii similare erau prezente şi pe Mate 10 Pro, dar acolo diferenţele între o poză normală şi una captată cu „AI” erau mai mici, în timp ce software-ul era limitat la un număr mult mai mic de scene.

Aplicaţia de cameră a suferit câteva schimbări de ultima dată când am văzut-o. Aceasta oferă un meniu pe orizontală, similar cu cel de pe iOS şi oferă de la stânga la dreapta diverse opţiuni precum: Aperture, Portrait, Photo, Video, Pro şi „More”. Photo este modul auto, pe care îl vor folosi cei mai mulţi utilizatori, Pro oferă control manual, iar Aperture este ceea ce alţi producători numesc „Portrait”, modul în care este adăugat un efect de blur în jurul subiectului. În consecinţă, modul Portrait are de asemenea această capabilitate, însă vine la pachet şi cu setările pentru modul „beautify”, o funcţie foarte populară în China, care elimină imperfecţiunile tenului. Imaginile rezultate cu acest mod sunt în general lipsite de detalii dacă nu este dezactivată funcţia beautify. Tot în Portret poţi modifica câteva setări de iluminare şi poate fi activată o funcţie care poate elimina fundalul, într-o manieră extrem de similară cu Stage Light de pe iPhone X şi iPhone 8 Plus.

La categoria More sunt integrate multe funcţii mai mult sau mai puţin utile. Aici apare funcţia de filmare slow motion de până la 960 de cadre pe secundă, asemeni Sony Xperia XZ2 şi Samsung Galaxy S9, modul „Night Shot”, care captează o imagine cu expunere lungă fără a necesita un trepied, panorama, modul alb-negru, modul de light painting, funcţia HDR care la alte telefoane nu este separată de modul auto, filtre de culoare şi un mod special Panorama 3D, care este practic integrarea tehnologiei din aplicaţia Fyuse în camera Huawei. Nu avem AR Emoji, însă acest lucru ar putea fi considerat un avantaj având în vedere slaba implementare de pe Galaxy S9.

Performanţă

Trebuie să recunoaştem că am pornit testarea camerei foto a lui P20 Pro cu aşteptări destul de mari, însă din păcate, telefonul nu a reuşit să ne impresioneze atât de mult. În primul rând, modul Auto, cel pe care îl vor folosi majoritatea celor care vor folosi telefonul, mai are nevoie de puţină finisare. Am reuşit să scoatem rezultate mai consistente de la telefoane cu senzori mai puţin performanţi, care aveau un software puţin mai bine pus la punct.

Pentru testare, am folosit aproape exclusiv modul Auto la rezoluţie de 10 megapixeli. Fotografiile la 40 de megapixeli sunt prea mari pentru dispozitive mobile, făcând editarea lor complicată chiar şi pe PC, iar calitatea lor este mai slabă decât cea a capturilor la 10 megapixeli. Serviciile online oricum reduc rezoluţia imaginilor, în timp ce zgomotul de imagine este mult mai pronunţat în imaginile la rezoluţie maximă.

Auto (ziua)

Huawei activează implicit modul Master AI, însă după câteva capturi am decis să îl dezactivăm, întrucât culorile erau prea saturate, iar scenariile erau detectate uneori eronat. Dacă ai în acelaşi cadru câţiva copaci, dar şi un cer albastru, AI-ul alege culoarea predominantă şi o accentuează, în cele mai multe cazuri, aceasta fiind culoarea elementelor mai apropiate (copacii). Din păcate, modul auto fără AI poate duce la alte probleme. Culorile sunt mai naturale, însă lipsa funcţiei HDR se face simţită, umbrele fiind uneori prea accentuate. De asemenea, de multe ori, camera decide să supraexpună.

Alt lucru care poate fi deranjant la fotografiile realizate cu Huawei P20 Pro este procesarea excesivă, ceva ce poate fi spus şi în cazul mai multor smartphone-urile de top de pe piaţă . Atunci când software-ul consideră că imaginile sunt prea „soft”, acesta foloseşte camera secundară alb-negru pentru a aplica mai mult detaliu. Acest lucru nu este obligatoriu rău, însă am fi preferat ca această funcţie să fie mai puţin agresivă. Pe ecranul telefonului, imaginile arată foarte bine, însă odată ce sunt scoase pe un PC, sharpness-ul este foarte evident. Motivul pentru care am dori dezactivarea acestei funcţii este că şi fără aceste efecte adăugate după captură se simte rezoluţia crescută a senzorului, care oricum poate capta mai mult detaliu decât camerele concurenţei. 

Master AI Off Master AI On

Cei care vor apela la modul de fotografiere Pro vor scoate cu siguranţă rezultate excelente din P20 Pro, însă pentru a te apropia de aceste performanţe în modul Auto este nevoie atât de puţin mai multă atenţie, cât şi de puţin noroc pentru a evita supraexpunerea şi procesarea agresivă. Chiar dacă rezultatele sunt înregistrate la 10 megapixeli, în timp ce concurenţa oferă capturi la 12 megapixeli, imaginile sunt comparabile şi în anumite situaţii pot fi observate cu ochiul liber avantajele camerei triple de la Huawei.

Pe timp de noapte, unde Huawei susţine că P20 Pro ar trebui să facă o diferenţă clară, lucrurile sunt din nou pe undeva la mijloc. Într-adevăr, imaginile pot fi mult mai luminoase decât pe modelele concurenţei, însă din nou procesarea agresivă poate să ducă la imagini mult mai puţin detaliate. Zgomotul de imagine este combătut prin îmbinarea pixelilor alăturaţi, scăzând astfel nivelul de detaliu, unele imagini părând chiar „murdare”. Am întâlnit câteva situaţii neplăcute în care software-ul a dat peste cap captura, aceasta fiind realizată cu un zgomot de imagine foarte neplăcut, însă putem da vina pe faptul că am avut la test o versiune a telefonului realizată pentru testare, nu pentru vânzare. Modelele de pe rafturi ar putea fi echipate cu hardware îmbunătăţit sau cu o versiune software mai nouă.

Auto (noaptea)  

Pentru că probabil au sesizat aceste limitări în lumină slabă, inginerii Huawei au decis să ascundă în meniul „More” şi modul Night Shot, care foloseşte o expunere de şase secunde pentru a înregistra imagini mult mai luminoase pe timp de noapte. Acest mod oferă rezultate ceva mai curate decât Auto, însă pierde puţin din saturaţia culorilor. Din fericire, nu este necesară poziţionarea telefonului pe un trepied, captura acceptând mişcările obişnuite ale mâinii pentru a capta fotografii utilizabile. Aceasta ar putea fi cea mai interesantă funcţie de pe P20 Pro, dacă nu ar exista camera cu zoom.

Nightshot off Nightshot on

La capitolul zoom, Huawei P20 Pro reuşeşte să îşi spele micile „păcate” cauzate de procesare şi modul Auto problematic. Camera foto cu zoom produce rezultate foarte bune şi oferă noi posibilităţi pentru fotografia pe telefon. Poţi realiza un portret de la o distanţă mai mare, poţi fotografia lucruri depărtate fără a face rabat la calitatea imaginii prin zoom digital sau fără a te apropia, riscând să pierzi momentul. Modul hibrid de zoom 5x este sensibil mai puţin detaliat, însă chiar şi acesta oferă rezultate bune în comparaţie cu alte astfel de soluţii de pe piaţă.

No zoom Zoom 3x Zoom 5x

În trecut puneam accent şi pe capabilităţile de filmare ale telefoanelor, însă am ajuns într-un punct în care majoritatea modelelor de top oferă capturi destul de bune. Singurul dezavantaj adevărat al lui P20 Pro faţă de concurenţă este lipsa funcţiei de înregistrare la rezoluţie 4K cu 60 de cadre pe secundă. Capabilitatea de filmare la 960 de cadre pe secundă nu este o noutate, întrucât Sony oferă aşa ceva încă din 2017, iar rezultatele sunt înregistrate la rezoluţie 720p. Filmarea beneficiază de stabilizare doar în modul 1080p, dar nici concurenţa nu stă mult mai bine la acest capitol.

Concluzii

P20 Pro este cel mai bun smartphone produs până în prezent de Huawei. Acesta nu face compromisuri la captitolul performanţă şi nici la capitolul captură foto, problemele cu software-ul camerei putând fi corectate în viitor prin actualizări software. Hardware-ul este însă la un nivel foarte înalt, atât la exterior, sandvişul de sticlă şi aluminiu fiind la nivelul concurenţei, în timp ce hardware-ul interior este comparabil sau chiar mai bun, în cazul camerelor foto.

Da, camera triplă nu ne-a impresionat atât de mult, însă în mâinile unui fotograf experimentat, aceasta poate oferi cele mai bune fotografii realizate cu un smartphone. Din păcate, majoritatea utilizatorilor nu vor putea atinge aceste performanţe, întrucât modurile auto şi cele asistate de AI nu sunt atât de bine puse la punct. Toţi cei care cumpără P20 Pro vor putea face însă capturi foarte bune cu zoom optic 3X, o capabilitate care este mai importantă decât pare la prima vedere.

Galerie foto

Desigur, unii în continuare nu vor aprecia interfaţa EMUI aplicată peste Android şi nici anumite particularităţi alte telefonului, precum lipsa unui jack audio şi a slot-ului microSD. De asemenea „bretonul” va fi un alt element pe care unii utilizatori nu îl vor aprecia, însă telefoanele de top fără breton încep să fie pe cale de dispariţie, aşa că în curând nu vor exista prea multe alternative.

 

Părţi pozitive

Construit din materiale premium
Sistemul triple camera este foarte performant
Mai rapid decât alte modele cu acelaşi chipset
Autonomie de top şi încărcare foarte rapidă
Are folie aplicată pe ecran din fabrică
Recunoaştere facială bună, chiar şi fără senzori în plus

Părţi negative

Software-ul camerei limitează uneori performanţa acesteia
Spatele lucios din sticlă nu are tratament oleofobic
Nu are încărcare wireless
Nu toate aplicaţiile se împacă bine cu „bretonul”

Adrian Popa
Adrian Popa
Adrian Popa este coordonator al site-urilor Go4it.ro, Go4games.ro și Apropotv.ro. Are 15 ani de experienţă în presa centrală şi a debutat ca jurnalist specializat pe economie/piețe financiare. Înainte de a ajunge la Grupul de presă Gândul, Adrian a fost redactor-șef la Mediafax.ro și Gandul.ro ... citește mai mult
Cătălin Niţu
Cătălin Niţu
Redactor-șef Go4it.ro. Lucrează în presa de tehnologie și gaming din 2008. Absolvent al Facultății de Jurnalism și pasionat de gadget-uri, PC-uri și console de gaming. citește mai mult