Istoria telefoanelor mobile

Istoria telefoanelor mobile
Ce ne aşteaptă în viitor?

Ce ne aşteaptă în viitor?

În final a sosit timpul să privim un pic în viitor să anticipăm ce va urma. Pentru anul 2008 ai la dispoziţie un articol cu marile aşteptări. Dar ce va fi peste cinci ani te-ai întrebat? Ştim că Nokia colaborează cu Universitatea Cambridge pentru a realiza un telefon incredibil, capabil să se transforme în brăţară, headset sau cine ştie ce altceva – este vorba despre conceptul Nokia Morph – cel care ne va schimba viaţa.

Nokia Morph

Alte concepte realizabile, dar mai ales fanteziste sunt prezentate pe larg, într-un articol special. Nouă nu ne rămâne decât să mulţumim celor de la Motorola pentru că ei au făcut primul pas şi au inventat telefonul mobil, dar de acum înainte ne vom îndrepta atenţia către producătorii care au idei proaspete şi bani pentru a le materializa.

Sony Ericsson Pxi concept

Pe scurt, despre reţelele de telefonie

Pe scurt, despre reţelele de telefonie

Am vorbit despre apariţia telefoanelor mobile, dar desigur pentru ca ele să poată fi utilizate era necesară creearea unei reţele celulare. Prima reţea comercială de telefonie mobilă a fost NTT şi a apărut în anul 1979, în Japonia. Batrânul nostru continent a cunoscut revoluţia mobilă ceva mai târziu (de la mijlocul anului 1980), când scandinavii de la Nordic Mobile Telephone (NMT) au pus la punct prima generaţie (1G) de reţea celulară europeană.

Reţeaua GSM 2G (Second Generation), cea mai folosită în zilele noastre, există din 1991 mulţumită tot unei ţări scandinave – Finlanda.

Wireless Tower

În 2001 a venit şi a treia generaţie de reţele GSM (3G), de data aceasta din iniţiativa Japoniei, mai exact prin operatorul NTT DoCoMo. După cum probabil ştii, 3G a însemnat posibilitatea efectuării de apeluri video (pe lângă obişnuitele convorbiri vocale), dar şi accesul la Internet de pe telefonul mobil cu viteze de până la 384 Kbps.

"Moda anului 2008" se numeşte însă HSDPA (3,5G). Navigarea pe net în acest caz se face cu viteze de maximum 7.2 Mbps.

Anii 2000

Telefoanele din anii 2000

Din anul 2000, evoluţia telefoanelor mobile a cunoscut o creştere exponenţială ce ne-a adus în ipostaza de spectatori muţi de uimire. Au apărut primele telefoane cu ecran color, cameră foto, player MP3 sau card de memorie, pentru ca mai târziu să fim martorii apariţiei îndrăgitelor telefoane multimedia (care cuprindeau mai multe astfel de dotări sau toate) şi serviciilor aferente (MMS). Cei care au dat startul în cursa pentru telefonul multimedia absolut au fost următorii:

2000

• Samsung lansează primul telefon cu player MP3 (Samsung M100), dar doar în Asia;

• Apare Nokia 9210 Communicator – telefon business, întâiul din lume cu ecran color (TFT, 4096 culori), card şi sistem de operare Symbian.

Nokia 9210 Communicator

2001

• Nokia aduce în Europa MP3-ul şi recepţia radio FM pe telefon (Nokia 5510) şi deschide poarta către gaming pe dispozitive mobile;

Nokia 5510 - tastatura QWERTY, MP3 şi jocuri

• Apar primele telefoane cu tehnologie Bluetooth (Ericsson T68 şi Nokia 6310);

• Ericsson T68 oferea în premieră posibilitatea capturii foto cu ajutorul unei camere foto externe, opţionale;

Ericsson T68 Nokia 6310

2002

Nokia 7650Moment istoric în evoluţia telefoanelor, odată cu anunţul apariţiei primului telefon cu aparat foto integrat: Nokia 7650. Nu doar prezenţa camerei VGA a făcut valuri printre rândurile pasionaţilor de telefoane, ci şi sistemul Symbian, care putea fi utilizat doar de pe costisitorul Communicator.

După Nokia 7650, telefoanele dotate şi super-dotate au început să se înmulţească precum ciupercile după ploaie şi astfel am ajuns în situaţia de a omite anumite modele, axându-mă pe terminalele care au adus ceva nou pentru utilizatori. Mulţumită producătorilor care au început să scoată telefoane pe bandă rulantă, s-a ajuns la împărţirea acestora pe clase şi segmente (cu această ocazie, voi include la fiecare clasă câte două modele reprezentative). La ora actuală, putem realiza o clasificare astfel:

Clase

Basic telefoane simple şi ieftine pentru oamenii care vor doar să vorbească şi să trimită mesaje. Exemple: renumitele Nokia 3310, Siemens A50, SE T100 care nu mai au nevoie de nicio prezentare;

Siemens A50, Sony Ericsson T100 si Nokia 3310

Multimedia – cuprinde dispozitive capabile să redea muzică şi filme sau să capteze imagini. Unele tind către sfera business, având ecrane de dimensiuni mari şi sistem de operare dedicat (Windows Mobile, Symbian).

Sony Ericsson K750 Nokia N90

Fashion – cu alte cuvinte, nu contează isteţimea telefonului ci aspectul estetic. Trebuie să existe măcar un element care să-i dea unicitate. Un telefon fashion nu este judecat după funcţii, dar dacă este şi performant cu atât mai bine.

LG Chocolate Siemens Xelibri 6

Business – termen asociat de obicei cu smartphone (telefon inteligent). Un terminal respectabil îţi pune la dispoziţie tastatura QWERTY, un ecran generos (de preferat touchscreen) şi multe aplicaţii business. Sistemul de operare nu trebuie să lipsească, şi nici conectivitatea la Internet în cât mai multe moduri cu putinţă (EDGE, 3G, HSDPA, Wi-Fi). Prezenţa camerei foto pe un telefon business este oarecum controversată.

HTC Tytn Sony Ericsson P990

Luxury – un fashion redefinit pentru cei care vor ca pe lângă aspectul deosebit să impresioneze lumea cu bijuteriile prezente pe carcasa telefonului: aur, diamante, cristale Swarwosky, safire etc. Cu excepţia Vertu (divizia de lux a celor de la Nokia), majoritatea terminalelor luxury sunt realizate de către designeri din lumea modei sau exclusivişti.

Vertu Ferrari Motorola V8 Luxury

Segmente

Entry-level: telefoanele cele mai modeste ca dotări din clasa în care se încadrează;

Mainstream: terminale echilibrate ca funcţii şi cost, care satisfac majoritatea utilizatorilor;

High-End: aici regăsim dispozitive ultra-dotate, dar şi cu un preţ foarte piperat. În mod normal, nu vei găsi niciodată un astfel de telefon în clasa basic ci de la multimedia în sus.

Pentru ca din zecile (acum sutele) de telefoane lansate în decurs de un an să decidem cam care sunt modelele reprezentative, s-a format aşa-numitul târg MWC (Mobile World Congress, fost 3GSM). La acest târg participă sute de producători şi operatori de telefonie din întreaga lume. Punctul de atracţie este bineînţeles decernarea premiilor (ca la Oscar) pentru cele mai apreciate produse şi servicii din lumea GSM. Iată lista câştigătorilor din 2002 şi până în 2008 la categoria care ne interesează – cel mai bun telefon al anului:

2002: NTT DoCoMo Foma.
2003: Sharp GX10;
2004: Sony Ericsson T610;
2005: Samsung D500 şi Sony Ericsson V800 (3G);
2006: Nokia 8800 şi Motorola RAZR V3x (3G);
2007: Samsung D900 şi Sony Ericsson K800 (3G);
2008: Sony Ericsson W910.

Sony Ericsson W910

Un eveniment cu totul aparte, cel mai mediatizat din istoria telefoanelor mobile, a fost lansarea în 2007 a telefonului minune Apple iPhone, cu interfaţa multitouch. Pe cât de mediatizat, pe atât de controversat. Lipsa multor facilităţi care în mod normal ar fi trebuit să fie prezente a stârnit numeroase critici. Succesul de care s-a bucurat iPhone a avut loc în Statele Unite (500.000 de exemplare în primul weekend de la lansare), pentru că europenii nu s-au aruncat orbeşte către acest gadget şi au analizat mai bine situaţia. De vină a fost însă şi preţul piperat al lui iPhone în Europa.

Apple iPhone

Anii ’90

Anii ’90

Telefoanele mobile din anii ’90 nu au avut parte de o evoluţie atât de rapidă aşa cum suntem obişnuiţi să vedem în zilele noastre. De la rudimentarele LCD-uri cu o linie de afişare s-a trecut la ecrane cu mai multe linii şi rezoluţie mai mare. Dimenisiunile şi greutatea s-au diminuat, iar autonomia bateriei a crescut simţitor. Totuşi, sunt destul de puţine exemplare de care ne aducem aminte, dar acelea sunt cu adevărat de referinţă şi nu concep să nu fie cunoscute de către oricine care pretinde că este mare pasionat de telefoane.

Principalii artizani

Cu siguranţă, cel mai performant terminal din această perioadă a fost Nokia 9000 Communicatorprimul telefon business, lansat în 1996. La vremea aceea doar baştanii puteau spera la o asemenea minunăţie. Communicator-ul avea procesor Intel 386 şi sistem de operare GEOSTM. Ecranul, deşi monocrom, impresiona cu o rezoluţie de 640×200 pixeli – o rezoluţie excepţională, de care nu beneficiază multe terminale, chiar şi în ziua de azi.

Nokia 9000 Communicator

Să lăsăm acum afacerile şi să ne aducem aminte cam ce ne doream noi pe atunci. Cred că majoritatea visam ca măcar să avem un telefon mobil, nici nu ştiam prea bine la ce folosesc multe dintre funcţii. Dacă mai şi arăta cât de cât bine, deja pluteam în extaz. Astfel, îmi vin în minte două modele de referinţă: Nokia 8110 (telefonul lui Neo, din Matrix) şi mega-celebrul Nokia 5110 telefonul care a cucerit România.

Telefonul românului şi telefonul lui Neo

Fetele se dădeau în vânt după instrumente de comunicare cât mai micuţe şi cochete – la vremea aceea se afla în prim plan seria T de la Ericsson (T10, T18, T20 şi mai ales T28). Cel din urmă era o grozăvie de telefon – arăta şi arată chiar şi pentru anul 2008 foarte estetic. În plus, răspundeai la apeluri declanşând clapeta activă – un adevărat deliciu.

Ericsson T20 Ericsson T28

De partea celaltă, Nokia aveau şi ei două telefoane drăguţe: 8210 şi 8310. Nebunia s-a accentuat şi mai mult odată cu descoperirea codurilor secrete ce afişau informaţii care în mod normal nu puteau fi citite (exemplu, câte ore s-au vorbit pe telefon) sau care erau menite să facă anumite ajustări telefonului.

Nu în ultimul rând, Motorola impresionau în 1997 cu un telefon aterizat parcă din filmele S.F. – este vorba desigur de Motorola StarTAC – clamshell-ul de doar 88 grame care a dat apă la moara secătuită de imaginaţie a producătorilor asiatici.

Motorola StarTAC - sursă de inspiraţie pentru producătorii asiatici

Recunosc, sunt răutăcios şi subiectiv, dar în perioada anilor ’90 Samsung se situau undeva prin divizia B a campionatului de telefoane mobile, iar LG şi restul asiaticilor făceau încă experimente cu păpuşi ce se întorceau cu cheiţa. Culmea, la un an după aparţia elegantului Motorola StarTAC, hop şi Samsung cu un clamshell asemănător. Încă de pe atunci s-a conturat tendinţa producătorilor asiatici de a copia modele de succes europene şi americane. Acum au ajuns să se copieze chiar şi între ei.

În anii ’90, printre puţinii asiatici care au avut ceva de spus s-au numărat Sony. Telefoanele lor au primit laude în întreaga lume (ca de altfel toată gama lor de echipamente electronice), iar în 2001 şi-au unit forţele cu suedezii de la Ericsson pentru a crea telefoanele Sony-Ericsson, foarte apreciate în ziua de azi. Dacă îmi sugeraţi ceva de Panasonic, ei bine aceştia au avut o contribuţie mult prea mică la sfârşitul secolului XX, primul lor terminal fiind lansat în 1999.

Cei care au încercat marea cu degetul

Trebuie să precizez că în perioada anilor ’90, multe companii cu mai mult sau mai puţină experienţă în domeniul comunicaţiilor au început să producă telefoane mobile. Unele se descurcă binişor şi acum, în timp ce altele ne-au informat cu regret că nu mai pot continua. Lista arată cam aşa:

Sagem – francezii au telefoane bunicele de actualitate, dar nu prea prind la public;

Alcatel – la fel ca Sagem, doar că ale lor dispozitive ţintesc doar segmentul entry-level şi de aceea nici nu prea mai sunt băgate în seamă. A existat totuşi o perioadă glorioasă a Alcatel, undeva la începutul anului 2000, când s-au făcut remarcaţi cu modelele One-Touch, poreclite pe bună dreptate “gogoşari”;

Philips – olandezii specialişti în “lumini şi umbre” produc în continuare şi chiar dacă nu se ridică la nivelul marilor rechini, scot în fiecare an telefoane remarcabile.

Siemens – nemţii au fost deosebit de apreciaţi până în ultima zi a existenţei lor pe piaţa telefoanelor mobile. Au avut telefoane inovatoare şi idei bune, din păcate ceva s-a întâmplat (probleme financiare) şi au fost cumpăraţi de către BenQ. În prezent, aceştia îşi văd de treaba lor în Asia.

Bosch – au început promiţător în 1996, dar s-au stins repede în anul 1999. În ţara noastră s-au făcut cunoscuţi în special cu modelele Bosch 509 şi 909.

NEC şi Mitsubishi – prezenţa lor a fost slabă în Europa, iar în momentul de faţă se ocupă cu orice altceva în afară de telefoane.

Începuturile

Începuturile

Ca mai toate evenimentele majore (bune şi rele) ce au avut loc după data de 4 iulie 1776, telefonul mobil “s-a născut” în anul 1973 pe măreţul tărâm american, deşi diverse concepte, planuri şi prototipuri au existat încă de la începutul secolului XX. Culmea, inventatorii sunt chiar Motorola, companie care în prezent e pe cale să abandoneze divizia de telefoane.

Dr Martin Cooper În data de 3 aprilie 1973, Dr. Martin Cooper (unul dintre managerii companiei americane), a fost prima persoană pământeană care a iniţiat un apel de pe telefonul mobil. La capătul firului fictiv s-a aflat nimeni altul decât Joel Engel, marele său rival de la Bell Labs (actualii Alcatel-Lucent), o altă companie în căutarea revoluţionării tehnologiei. Discuţia pe care au avut-o nu a fost din păcate înregistrată, însă există zvonuri cum că Engel ar fi plâns cu lacrimi de crocodil la aflarea veştii. S-a liniştit însă repede şi împreună cu inginerii de la Bell Labs s-a concentrat pe dezvoltarea reţelelor de telefonie mobilă.

De atunci, s-a lucrat din greu la realizarea a tot felul de prototipuri, iar abia în 1983 a apărut primul telefon mobil destinat utilizatorului final (eu, tu şi restul lumii), aprobat de către FCC pentru comercializare. Acesta a fost Motorola DynaTAC (model 8000x) – un “obiect” privit cu suspiciune de neavizaţi, cu admiraţie de către persoanele pasionate de tehnologie.

Nu oricine îşi permitea însă acest telefon şi nu oricine era capabil să-l ţină în mână. Motorola DynaTAC (cunoscut drept şi telefonul lui Zack, din Saved by the Bell) costa 3995 $, măsura 330 mm lungime şi cântărea aproape 1 Kg (869 grame) – o cărămidă în toată regula. Puteai să vorbeşti la el maximum 30 de minute, iar timpul de stand-by cu greu atingea 8 ore. Nu mai zic că durata de încărcare a bateriei se ridica la 10 ore, mai mult decât autonomia. Acum, performanţele sale ne stârnesc reacţii ilare, dar să nu uităm că în cursa către ideal pornim întotdeauna de jos. Important este să existe acel început.

Motorola MicroTAC 9800x

În perioada 1983 – 1989 şi-au făcut simţită prezenţa cinci modele DynaTAC, dar la finele anului 1989 au fost înlocuite de către un terminal mult mai aspectuos şi performant, este vorba despre Motorola MicroTAC 9800x (TAC = Total Area Coverage). Acesta din urmă venea împreună cu un dock special de încărcare şi avea un design de tip “flip”, cu o clapetă “elegantă” ce acoperea tastatura. Cu ea deschisă, ajungea la 229 mm lungime, dar designul compact permitea purtarea telefonului în buzunar. Oricum, cele 303 grame (asta dacă optai pentru o baterie slim, subţire şi uşoară) cereau imperios nişte buzunare rezistente.

MicroTAC, telefonul reprezentativ al anilor ’80, a fost disponibil în şapte versiuni (modele) şi s-a vândut până în 1991, la preţuri cuprinse între 2495 $ şi 3495 $.

Fani Nokia şi nu numai, vă întrebaţi ce a făcut gigantul finlandez în perioada pionieratului telefoniei mobile? Ei bine, Nokia a produs echipamente de comunicaţii comerciale şi militare încă din anii ’60, însă primul lor telefon GSM (Nokia 1011) a fost lansat după nouă ani de la apariţia lui DynaTAC, în 1992. Despre Nokia 1011 se ştie că avea nişte dimensiuni agreabile (195x60x45 mm) spre deosebire de cărămizile Motorola. Funcţiona în banda de 900 Mhz, iar în agendă încăpeau maximum 99 de numere.

Nokia 1011

În anul 1994 a fost scos din producţie, fiind înlocuit de către Nokia 2100 – primul telefon Nokia care a venit cu celebrul ringtone Nokia Tune, dar şi primul terminal ce oferea transfer de date, fax şi mesaje SMS. Finlandezii sperau să vândă măcar 400.000 de modele, dar Nokia 2100 a depăşit toate aşteptările atingând uimitoarea cifră de 20 de milioane de terminale vândute în întreaga lume.

Urmărește Go4IT.ro pe Google News