LG G Flex 2 review

LG G Flex 2 review
Construcţie, design şi ergonomie

Ecranele curbate despre care auzeam în urmă cu doar câţiva ani încep uşor-uşor să îşi facă prezenţa simţită şi pe piaţa dispozitivelor mobile. LG G Flex şi Samsung Galaxy Round au fost simple experimente la vremea lor, însă am ajuns însă în momentul în care un smartphone fără ecran plat poate fi un telefon obişnuit. După modelul Galaxy Note Edge de anul trecut, Samsung a demonstrat un telefon cu specificaţii de top, ecran curbat şi design atrăgător nu mai este ceva ieşit din comun, iar S6 Edge întăreşte şi mai mult această realitate. LG nu s-a lăsat mai prejos şi a lansat cel de-al doilea model proprietar de smartphone curbat: G Flex 2. Acesta nu numai că întoarce orice privire, dar reuşeşte să îşi depăşească predecesorii la multe capitole.

LG G Flex 2 - Un smartphone cu un profil cel puţin interesant

Construcţie, design, ergonomie

La prima vedere, privit direct din faţă, LG G Flex 2 nu este foarte diferit de flagship-ul companiei, G3. De fapt, noul G Flex împrumută foarte multe elemente de la fratele său lansat anul trecut, inclusiv câteva particularităţi legate de hardware-ul intern. Imediat ce îl întorci spre profil, realizezi însă că ai de a face cu un dispozitiv ceva mai special. Ecranul curbat atrage atenţia imediat şi conferă dispozitivului o formă uşor concavă. Deşi nu am avut la îndemână originalul G Flex pentru o comparaţie amănunţită, curbura ecranului de pe cel de-al doilea model pare să fie identică.

LG G Flex 2 - Din faţă, designul pare familiar

Chiar dacă sticla curbată este asemănătoare, carcasa sa este aproape complet diferită faţă de cea a modelului precedent. Împrejurul display-ului există o ramă cromată din plastic, al cărei singur scop este să îmbunătăţească aspectul exterior al dispozitivului. După cum ne-am obişnuit încă de la LG G 2, pe laterale nu există niciun buton. Filosofia de design minimalistă adoptată de LG este probabil dovada vie a zicalei englezeşti „less is more”. Deşi G Flex 2 nu afişează multe elemente la exterior, acest lucru îl face să pară un dispozitiv mai sofisticat.

Butoanele fizice sunt trei la număr şi se regăsesc pe partea din spate. Acestea sunt poziţionate sub camera principală şi la prima vedere ar putea fi confundate cu o grilă pentru difuzoare. Butonul Power este amplasat central, între cele două butoane pentru reglarea volumului. Deasupra, camera de 13 megapixeli este flancată de un blitz dual-tone şi un fasciul laser, toate împrumutate de la G3. Difuzorul monofonic este amplasat în partea de jos a capacului detaşabil şi dereglează simetria impusă de restul elementelor.

LG G Flex 2 - Butoanele sunt poziţionate pe spate, sub camera foto

Alte elemente notabile la exteriorul telefonului ar fi portul infraroşu din partea de sus, mufele micro-USB şi jack-ul de căşti, alături de o cameră frontală, un LED colorat pentru notificări şi senzorii pentru lumină ambientală şi de proximitate, amplasaţi lângă difuzorul pentru apeluri. Spatele lucios al dispozitivului completează aspectul elegant al telefonului, acesta fiind plăcut atingerii. Unul dintre avantajele acestui capac este tratamentul anti-zgârieturi, care „vindecă” orice urme fine. Deşi nu am insistat prea mult, am testat şi flexibilitatea acestui smartphone, care i-a dat practic numele, iar acesta a rezistat fără probleme. Atunci când ţii G Flex 2 în oricare dintre buzunare, nu ai motive să te îngrijorezi. Poţi să te apleci sau să te aşezi pe el fără emoţii. În ciuda unor mici sunete produse probabil de punctele de prindere ale capacului, telefonul iese de fiecare dată nevătămat din astfel de situaţii.

LG pare să fi studiat pe îndelete avantajele unui ecran curbat şi le-a fructificat pe deplin în realizarea lui G Flex 2. Deşi avem de a face cu un phablet, acesta nu este greu de utilizat cu o singură mână. Curbura ecranului face elementele din partea de sus a ecranului mai uşor accesibile, iar glizarea degetului pe verticală pentru scroll în browser sau reţele de socializare este mult mai confortabilă decât pe alte dispozitive cu display clasic. Chiar dacă designul îndoit de la jumătate face dispozitivul ceva mai gros decât ne-am aştepta de la un dispozitiv de top din prezent, acesta se simte foarte confortabil, în special datorită marginilor rotunjite.

 

Ecran, hardware, specificaţii şi autonomie

Ecran şi hardware

Întrucât display-ul curbat este marea atracţie a lui G Flex 2, LG nu a dezamăgit la acest capitol. Deşi panoul P-OLED (Plastic-OLED) nu oferă o rezoluţie la fel de înaltă precum G3, acesta reuşeşte să afişeze culori mai vii. Rezoluţia Full HD (1920 x 1080 pixeli) este de ajuns pentru un ecran cu diagonala de 5,5”, iar diferenţa între aceasta şi QHD este evidentă doar dacă ai cele două dispozitive alăturate. Mai mult ca sigur că densitatea de 403 ppi va mulţumi orice entuziast al tehnologiei mobile. Singurul reproş cu referire la display este faptul că profilul de culori implicit al software-ului nu afişează nuanţe corecte. Am obţinut cele mai bune rezultate folosind opţiunea „natural” din meniul display al setărilor.

LG G Flex 2 - Display P-OLED curbat

La capitolul hardware, LG a optat însă pentru ce are mai bun. Acesta este unul dintre primele smartphone-uri echipate cu chipset-ul Snapdragon 810 de la Qualcomm. Vorbim despre un procesor pe 64 de biţi, care integrează patru nuclee Cortex-A53 la 1,5 GHz şi patru nuclee Cortex-A57 la 2 GHz. Întrucât acesta este unul dintre cele mai puternice procesoare pentru mobile disponibile pe piaţă, performanţa nu este o problemă a lui G Flex 2. Am avut spre testare varianta cu 2GB memorie RAM şi 16 GB spaţiu de stocare şi pe perioada testării nu am sesizat probleme legate de performanţa telefonul în utilizare obişnuită.

S-a simţit însă în testele sintetice 3D o limitare cauzată de supraîncălzire. Acesta intră în throttling atunci când GPU-ul este solicitat inens, ducând la performanţă limitată. Se pare că îngrijorarea celor de la Samsung cu referire la acest chipset a fost justificată. Implementarea LG oferă performanţă foarte bună în utilizare de zi cu zi, chiar şi în aplicaţii mai pretenţioase, însă în jocuri 3D, atunci când o conexiune de date este activă, sunt şanse mari să prezinte semne de oboseală. În partea de sus a terminalului poate fi sesizată cu uşurinţă temperatura ridicată, în special în timpul convorbirilor. Întrucât am avut la dispoziţie o variantă de test, este posibil ca această problemă să fi fost rezolvată pentru modelul care a ajuns în magazine.

Specificaţii

  • Ecran: 5,5”, P-OLED, 1920 x 1080 pixeli, Gorilla Glass 3
  • Sistem de operare: Android 5.0.1
  • Chipset: Qualcomm Snapdragon 810
  • Procesor: ARM Cortex-A57 2,0GHz quad-core, ARM Cortex-A53 1,5GHz quad-core
  • Procesor grafic: Adreno 430
  • RAM: 2 GB
  • Memorie: 16 GB
  • Card: MicroSD, 128 GB max
  • Date: HSDPA, HSUPA, LTE
  • WiFi: 802.11 a/b/g/n/ac
  • Bluetooth: 4.1, A2DP, LE, apt-X
  • USB: microUSB 2.0 (SlimPort)        
  • Cameră foto: 13 MP, stabilizare optică, autofocus laser, dual-tone LED
  • Filmare video: UHD (3840 x 2160/30 FPS)
  • Cameră foto frontală: 2,1 MP
  • Baterie: 3.000 mAh
  • Dimensiuni: 149,1 x 75,3 x 7,1-9,4 mm
  • Greutate: 152 grame
  • Altele: Quick Charge 2.0, NFC, Wi-Fi Direct, DLNA

Autonomie

În ciuda unei rezoluţii inferioare şi a unui panou OLED, LG G Flex 2 nu reuşeşte să ofere performanţă superioară faţă de G3 la capitolul autonomie. Cu o conexiune de date pornită permanent, sincronizare cu două adrese de e-mail, reţele de socializare şi câteva ore de ascultat muzică, acumulatorul de 3.000 mAh asigură aproximativ 30-35 de ore de autonomie. În niciun caz nu este un rezultat de lepădat, însă îi va dezamăgi probabil pe cei care sunt în căutarea unui smartphone care să ofere două zile de utilizare la o singură încărcare fără să fie deconectat de la internet.

Software şi telefonie

Software şi telefonie

În ciuda faptului că vizual software-ul de pe LG G Flex 2 este aproape identic cu cel de pe LG G3, tranziţia de la Android 4.4 la 5.0.1 a adus de la sine o serie de probleme. Deşi există posibilitatea ca problemele întâmpinate în utilizare să fie datorate faptului că am primit o variantă de referinţă şi nu telefonul final care se găseşte în magazine, experienţa de utilizare a avut de suferit pe toată durata testării.

Problemele nu sunt deloc majore şi pot fi corectate printr-un update de dimensiuni mici, însă alăturate performanţei limitate a procesorului în anumite condiţii, acestea pot scădea puţin din entuziasmul iniţial faţă de acest dispozitiv. Widget-ul principal SmartNotice refuză uneori să pornească şi alteori dispare fără avertizare, de câteva ori telefonul s-a resetat fără motive evidente, iar funcţia de trezire a ecranului cu două atingeri succesivă poate duce la câteva situaţii neplăcute.

Acestea sunt însă doar mici neajunsuri. Totuşi, în momentul redactării acestui articol nu existau actualizări software care să le corecteze. Faptul că matricea capacitivă a ecranului este tot timpul activă este probabil cea mai deranjantă funcţie a lui G Flex 2. Atingeri accidentale în buzunar pot activa display-ul, iar faptul că poţi debloca ecranul cu o glisare în orice direcţie devine o problemă. Pentru a evita pornirea aplicaţiilor fără intenţie, apelări din greşeală şi declanşarea camerei în buzunar, este recomandată o parolă pentru deblocare, o funcţie pe care nu mulţi o îndrăgesc.

Probabil că interfaţa este de vină şi pentru deschiderea lentă a notificărilor. Uneori, după selectarea unei notificări din ecranul de blocare şi glisarea aferentă comenzii de deschidere, eşti întors în meniul principal şi abia după câteva secunde este deschisă aplicaţia dorită.

Acum că am trecut în revistă aspectele negative, trebuie să trecem la părţile pozitive. LG a integrat atât de multe funcţii utile în interfaţa sa proprietară, încât cu greu poţi găsi ceva care să lipsească. Spaţiul de notificări include butoanele obişnuite pentru setări rapide, funcţia Qslide pentru mini-aplicaţii, luminozitate şi volum, cât şi widget-uri proprietare precum acces rapid la funcţia Quick Remote. Poţi astfel controla dispozitive cu ajutorul port-ului infraroşu printr-un simplu gest de sus în jos, care oferă acces şi la notificări.

LG Health, componenta de monitorizare a efortului depus de utilizator este o funcţie foarte plăcută, întrucât înregistrează automat statistici despre efortul depus. Accesul la ecranul LG Health se face prin glisarea în partea din stânga a meniului principal şi nu este deloc intruzivă. Poţi să îţi vezi de treabă fără a fi bombardat constant de notificări şi alte mesaje din partea ei. Aceasta oferă grafice detaliate despre activitatea utilizatorului şi oferă posibilitatea de a stabili obiective de calorii consumate în fiecare zi. Deşi acurateţea sa nu este perfectă, îţi poţi face o idee despre distanţa pe care o parcurgi în fiecare zi şi cantitatea de calorii pe care o arzi în funcţie de efortul depus.

O noutate faţă de G3 este noua funcţie de „peek”, atunci când ecranul este blocat. Poţi în orce moment să glisezi de jos în sus pe ecran atunci când acesta este oprit pentru a verifica ora, starea telefonului (baterie, semnal, WiFi), cât şi notificările primite între timp. Deşi nu este o funcţie atât de importantă, aceasta poate fi foarte utilă şi poate duce la conservarea bateriei.

Din fericire, performanţa în meniuri este clar îmbunătăţită faţă de cea oferită de G3 anul trecut. Nu am întâlnit probleme cu navigarea paginilor, cu deschiderea setărilor sau cu animaţiile redate. Se pare că trecerea la Android 5.0.1 a dus la redarea elementelor animate la o calitate superioară.

Componenta de telefonie este simplă şi deloc remarcabilă. Fiecare contact poate fi reapelat cu o simplă apăsare pe butonul verde, în timp ce apăsarea contactului în sine deschide întreaga listă de detalii despre respectiva persoană. Difuzorul principal oferă un volum peste medie, fiind necesară scăderea volumului pe la 70% pentru a nu deranja persoanele din jur. De asemenea, volumul difuzorului extern de pe spate este foarte ridicat, iar forma curbată a telefonului împiedică acoperirea sa atunci când telefonul este poziţionat pe o suprafaţă plată.

Semnalul în Bucureşti a fost întotdeauna stabil. Telefonul a afişat constant patru sau cinci linii de acoperire, iar apelurile au oferit o calitate audio ridicată. Microfoanele de eliminare a zgomotului de fundal îşi fac treaba excelent, sunetul redat pe partea celaltă a apelului fiind foarte clar.

 

Captură foto şi video, redare media, concluzii

Captură foto şi video

Camera foto a fost unul dintre cele mai atractive elemente ale lui LG G3, iar LG G Flex 2 continuă această tradiţie. Întrucât foloseşte acelaşi senzor foto cu stabilizare optică, acelaşi sistem de autofocus asistat de un fascicul laser şi un blitz dual-tone, rezultatele sunt într-adevăr comparabile între cele două modele. Aplicaţia pentru cameră este la fel de simplă şi lipsită de opţiuni, precum cea de pe G3, deci modul Auto este singura opţiune pentru captură de imagini.

În lumină naturală, imaginile sunt bine definite, cu performanţă demnă de un dispozitiv flagship al momentului. Chiar şi cu lumină artificială, rezultatele sunt foarte bune, în ciuda faptului că procesarea pentru reducerea zgomotului de imagine poate fi uşor excesivă. Pentru utilizarea fotografiilor pe reţele de socializare, chiar şi cele mai slabe rezultate de pe G Flex 2 vor oferi o calitate acceptabilă pentru web. Avantajele acestui senzor foto sunt evidente în special pe timp de noapte. Majoritatea camerelor de pe dispozitive mobile aleg să crească timpul de expunere pentru a capta imagini în condiţii de iluminare scăzută, însă G Flex 2 nu se loveşte de astfel de probleme.

Performanţa în momentele în care trebuie folosit blitz-ul nu este tocmai ridicată, însă. Deşi detaliile sunt redate foarte bine, iar focalizarea este întotdeauna corectă, efectul de vignetare de pe margini şi tonul de culoare gălbui nu sunt efecte tocmai plăcute vederii. Desigur, o imagine cu nuanţe închise pe margine şi cu lumină caldă este mult mai bună decât una întunecată în care nu poţi deosebi elementele fotografiate. Camera frontală oferă rezultate decente, mai ales în lumină naturală, însă nu este tocmai potrivită pentru cei care îşi doresc selfie-uri perfecte.

Filmarea UHD oferă imagini clare, detaliate, însă ecranul Full HD nu este de ajuns pentru a viziona conţinutul la adevărata sa calitate. Culorile sunt naturale, iar rata de compresie nu adaugă artefacte deranjante. 

Redare Media

La capitolul redare media, LG nu s-a obosit să integreze aplicaţii foarte avansate. Aplicaţia implicită Music poate fi de ajuns pentru cei fără pretenţii, iar fanii serviciilor Google au Play Music preinstalat. În afara unor setări pentru frecvenţe şi posibilitatea de a seta viteza de redare a melodiilor, aplicaţia de pentru muzică nu iese cu nimic în evidenţă. Pentru filme, LG integrează un player cu interfaţă minimalistă, în mare parte identic cu cel inclus în modelul G3 şi care în continuare nu poate fi accesat din afara galeriei. Aceleaşi funcţii de bază care se regăseau pe smartphone-ul de anul trecut sunt disponibile pentru ambele aplicaţii.

Concluzii

În ciuda neajunsurilor la capitolul stabilitate software şi a procesorului uşor problematic, LG G Flex 2 este unul dintre cele mai interesante smartphone-uri disponibile pe piaţă în acest moment. Cu un update software, majoritatea problemelor sale ar putea fi corectate. Totuşi la finalul zilei, avem de a face cu un smartphone puternic, arătos, cu un design inedit şi o cameră foto excelentă. G Flex 2 îşi depăşeşte predecesorul din toate punctele de vedere şi reuşeşte să devanseze chiar şi flagship-ul G3, în ciuda rezoluţiei scăzute a display-ului. Lansarea acestui model ne duce cu gândul la următorul flagship al companiei LG, inevitabilul G4 şi la direcţiile noi pe care G Flex 2 le deschide în termeni de design şi performanţă, care nu pot decât să meargă spre mai bine.

Părţi pozitive

Design elegant şi confortabil în utilizare
Performanţă ridicată
Cameră foto excelentă
Capac rezistent la zgârieturi

Părţi negative

Software problematic
Procesorul se încălzeşte excesiv
Performanţa foto cu blitz