Marile realizări ale dinozaurilor din lumea telefoanelor mobile

10.06.2009
Marile realizări ale dinozaurilor din lumea telefoanelor mobile

Aproape fiecare instituţie este populată de aşa numiţii “dinozauri”. Când pomenim de dinozaurii din politică, ne referim la acei indivizi “fosilizaţi”, acele statui reci şi mohorâte care nu mai au şi probabil nici nu au avut vreo activitate decât aceea de a manevra, de a trage sforile spre a-şi umfla contul personal. Într-un alt caz, cel al dinozaurilor din învăţământ, lucrurile stau cu totul altfel. Aici întâlnim profesori de vârsta a III-a, respectabili în perioada lor de glorie, care s-au ataşat atât de mult de postul lor încât, dacă ar putea, nu l-ar ceda nici după trecerea în nefiinţă. Nici aşa nu e bine. În lumea telefoanelor mobile, nu s-a pomenit până acum termenul de “dinozaur”. O să mă folosesc eu de el şi o să încerc să-i dau şi un alt înţeles, ceva mai apropiat de sensul propriu.

Dinozaur, dinozauri, s.m.(fig.) Producător cunoscut, ce a adus o contribuţie semnificativă pe piaţa telefoanelor mobile, dar care şi-a încetat activitatea pe acest segment sau şi-a pierdut identitatea prin fuziunea cu o altă companie.

De la apariţia telefonului mobil, mulţi au încercat marea cu degetul, iar unii chiar au reuşit să ajungă în top. Însă, aşa e în viaţă, vine o vreme când te laşi de toate. Din diverse cauze (cele mai multe de ordin financiar), au renunţat apoi să mai fabrice telefoane mobile. Merită totuşi să ne reamintim: acele vremuri, acei producători, acele dispozitive ce nu trebuie să fie uitate.

Când scriu aceste rânduri, parcă retrăiesc acea perioadă plină de entuziasm. Cred că foarte mulţi dintre noi am avut cel puţin un Siemens, Ericsson sau Alcatel – telefoane care ne scot de la naftalină latura nostalgică. Mai sunt şi altele, vă veţi reaminti cu plăcere de ele, vă asigur.

Ericsson

Până să se cupleze cu Sony, Ericsson a fost unul dintre cei mai prolifici producători de telefoane mobile. Ei, alături de Siemens, ar fi meritat materiale separate. Avem de menţionat numeroase modele, aproape la fel de multe precum cele ale producătorilor aflaţi acum pe culmile gloriei (despre aceştia am vorbit săptămânile trecute, în articolele din seria “Cele mai faimoase telefoane din istorie”), iar primul dintre ele este Ericsson A1018, apărut în anul 1999. Comparat de mulţi cu o cărămidă, telefonul s-a remarcat prin robusteţe, fiabilitate şi simplatate în utilizare. Ce-i drept, la acea vreme nu prea aveam de ales, aşa cum se întâmplă în ziua de azi.

Ericsson A1018

Marile succese ale companiei suedeze au urmat mai târziu, cu modelele din seria “T”: T10, T18, T20, T28, T29, T36, T39, T65, T66 şi, în fine, ultimul lor telefon înainte de fuziunea cu Sony – Ericsson T68. Dintre acestea, cele mai populare au fost T20, T28 şi T68: primele două datorită designului excepţional, iar cel din urmă pentru tot. T66 nu a rupt gura târgului, deşi la acea vreme era cel mai mic şi uşor telefon din lume. Mai degrabă T65 a prins la public, mulţumită aspectului foarte atractiv, care a reprezentat mai apoi o sursă de inspiraţie la realizarea lui T68.

Ericsson T20, T28, T65, T68

Pe lângă celebra serie “T”, Ericsson a mai dezvoltat câteva modele unice în felul lor:

  • Ericsson R310 sau “Rechinul”. Un telefon simplu, dar cu o construcţie specială ce îl făcea rezistent la apă, şocuri şi pătrunderea prafului.
  • Ericsson R320 alias “Rechinul fără nas” era identic cu R310 la specificaţiile tehnice, dar avea un design mult mai estetic. Desigur, aspectul sacrifica rezistenţa fizică.
  • Ericsson R380 – singurul lor smartphone. R380 avea la bază o platformă EPOC (mama Symbian-ului) şi îţi punea la dispoziţie un touchscreen monocrom, port-ul infraroşu şi accesul la e-mail prin WAP.

Ericsson R310 si R320

Ericsson R380

În fine, încheiem evocarea telefoanelor Ericsson cu un model foarte popular pe la noi – Ericsson A2628, un produs excelent dacă nu aveai pretenţii de business. Autonomia se întindea până la şase zile (chiar o săptămână uneori), iar calitatea semnalului şi a convorbirilor era fără cusur.

Ericsson A2628

Siemens

Nemţii au avut un cuvânt greu de spus pe piaţa telefoanelor mobile, vreme de mai bine de 10 ani. Au venit cu dispozitive interesante şi inovatoare, dar în acelaşi timp au avut grijă şi de cei cu bugete mai mici, oferindu-le telefoane ieftine şi bune.

Siemens a stat până în 2005 în topul preferinţelor utilizatorilor, dar apoi din cauza problemelor financiare au fost nevoiţi să vândă acţiunile taiwanezilor de la BenQ. Să trecem acum în revistă telefoanele lor renumite pentru inovaţii, apoi vom prezenta şi telefoanele populare.

  • Siemens S1 – primul telefon GSM Siemens, lansat în 1994;
  • Siemens S10 – primul telefon cu ecran color. S10 avea un display capabil să afişeze trei culori şi o non-culoare: roşu, verde, albastru şi alb. Asta se întâmpla în 1997;
  • Siemens SL10 – primul slider din istorie (1999);
  • Siemens SL45 – primul telefon cu player MP3 şi card de memorie (2000);
  • Seria Siemens Xelibri, apărută în 2003. Cuprindea telefoane fashion în adevăratul sens al cuvântului. Acestea puteau fi uşor confundate cu o trusă de farduri, cu o amuletă şi alte accesorii specifice reprezentantelor sexului frumos;
  • În fine, completăm lista inovaţiilor cu Siemens SXG75 (2005), primul telefon cu receptor GPS integrat.

Siemens SL10, SL45, Xelibri 6, SXG75

Acestea să spunem că au fost telefoanele Siemens pe care le-am văzut foarte rar sau deloc “pe viu”. În schimb, modele precum Siemens A50, A51, A55, C35, C45, C60, CF62, CX65, CX70, SL55 şi multe altele au fost palpate şi purtate în buzunar de multă lume, cu o mare sarisfacţie.

Siemens CF62, A50, CX70, SL55

Panasonic

Una dintre corporaţiile cele mai renumite din întreaga lume, Panasonic, a fost prezentă pe piaţa de telefoane mobile fără să impresioneze cu adevărat. Sigur, a avut câteva modele reuşite, altele mai puţin reuşite pe partea tehnică, dar  care au atras atenţia datorită dimensiunilor extrem de mici. Niciunele nu au ajuns însă la un nivel de popularitate foarte ridicat.

Ne amintim totuşi de seria GD, în special modelele GD90 şi GD95, prezente din abundenţă pe meleagurile ţării noastre (dar şi în celelalte state europene) şi desigur de mini-telefoanele Panasonic G50 şi GD55.

Panasonic GD90 si GD95

Panasonic GD55

Undeva în preajma anului 2004, Panasonic a anunţat şi câteva dispozitive mai performante, cele din seria “X”: Panasonic X68, X300 (cu ecran rabatabil), X500, X700 şi, în 2005, X800. X700 şi X800 urmă, în ciuda aspectului disimulat, erau mai mult decât simple telefoane – erau smartphone-uri cu sistem de operare Symbian. Versiunea non-smartphone (dar care beneficia de conectivitate 3G), Panasonic Z800, a fost lansată în 2004 şi s-a bucurat de un succes apreciabil.

Panasonic X300, X700, X800

Sony

Dacă Ericsson a fost un reprezentant de seamă pe piaţa telefoanelor mobile, nu acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu Sony. Până să înceapă colaborarea cu suedezii, asiaticii din Ţara Soarelui Răsare au lansat puţine telefoane şi acelea destul de “şterse”. Să menţionăm totuşi două dintre realizările importante marca Sony.

Sony CM-DX 1000, lansat în 1997. Am spus cumva că Ericsson A1018 aducea a cărămidă? Mă scuzaţi, am greşit. Permiteţi-mi să acord trofeul telefonului Sony. Cele 235 de grame ale sale mă îndreptăţesc să iau această decizie. Sigur, din concurs am exclus telefoanele Motorola de prin anii ’80 căci acelea au luptat la altă categorie.

Sony CMD-J5 (2000). Un telefon nu extraordinar ca aspect şi specificaţii (menţionăm sunetele polifonice, ecranul cu tonuri de gri “grayscale” şi funcţia de reportofon), dar care a introdus în premieră elementul “jog-dial” (rotiţa de scroll, amplasată lateral), utilizat mai târziu pe smartphone-urile Sony Ericsson.

Sony CM-DX 1000 si CMD-J5

După modelul CMD-J5, până spre sfârşitul anului 2001, au apărut telefoane similare precum CMD-Z5, CMD-J6, CMD-J7 şi CMD-J70. Pe 3 octombrie 2001, Sony a bătut palma cu Ericsson şi au început să producă telefoane împreună, sub brandul Sony Ericsson. Primul model lansat de cele două companii a fost Sony Ericsson T68i.

Sony CMD-Z5

Bosch

Bosch este o companie germană cunoscută mai degrabă pentru realizările din domeniul auto. Cu toate acestea, în anii ’90, au lansat câteva telefoane mobile care au reuşit să-şi găsească de cele mai multe ori stăpân. Pe la noi, cele mai răspândite au fost modelele Bosch 509, Bosch 607 şi Bosch 909. Le puteţi admira în imaginile de mai jos. Cât despre tehnologii, vă daţi seama că nişte indivizi care au realizat primul sistem ABS (domeniul auto, Anti-lock Braking System) comercializat la scară largă, motoare şi bormaşini, nu aveau cum să construiască telefoane prea grozave. În anul 2000, divizia de telefoane mobilă Bosch a fost înghiţită de către Siemens. Se pare că până la urmă nu le-a priit prea bine.

Bosch 509, 607, 909

Alcatel

Pe francezi i-am lăsat la urmă, nu de alta dar o dată pe an mai fac un anunţ şi ne dau de înţeles că încă nu s-au lăsat de telefoane mobile. În trecut însă, au fost foarte populari. Alcatel One Touch Easy, One Touch db / View db / Max db, Alcatel 300 / 311 /511 ş.a.m.d. vă sunt cu siguranţă cunoscute.

Ţin să vă precizez că în afară de "mulţimea sauropodelor căzute pradă dinozaurilor T-Rex", au mai existat şi nişte forme de viaţă mai primitive care au ţinut să apară în lumina reflectoarelor. Reamintim doar câteva:

  • Mitshubishi Trium Aria, Trium Geo şi Trium Astral;
  • Maxon MX-6869;
  • NEC DB4100;
  • VK Mobile;

Înainte de a încheia, mai adaug că există şi producătorii de mijloc (ex: Sagem, Philips), care nu sunt nici de domeniul trecutului dar nici nu au în momentul de faţă o activitate foarte intensă.

Sper că v-aţi delectat cu toate aceste minunăţii tehnologice care acum sunt istorie pură. Dacă doriţi să reveniţi în prezent, avem în focus noul iPhone 3G S, Sony Ericsson Satio, Nokia N97, Samsung Omnia HD, LG Arena şi HTC Magic. Acestea sunt telefoanele "ultimul răcnet", de la producătorii care domină piaţa de telefonie mobilă. Ceea ce au realizat în trecut, poate fi descoperit în următoarele articole: