Samsung Galaxy S20+ review: probabil cel mai bun smartphone Android de pe piaţă

Autor: Cătălin Niţu 13.03.2020
Samsung Galaxy S20+ review: probabil cel mai bun smartphone Android de pe piaţă

În fiecare an, aşteptările de la seria Galaxy S a companiei Samsung sunt imense, producătorul sud coreean fiind cunoscut pentru calitatea dispozitivelor sale, atât la nivel hardware, cât şi software. Multe dintre funcţiile şi componentele pe care Samsung le alege pentru aceste telefoane sunt un adevărat exemplu pentru întreaga industrie, aşa că lansarea noii serii Galaxy S20 a fost aşteptată de foarte mulţi posibili clienţi, dar şi fani ai industriei de tehnologie. Am avut spre testare Galaxy S20+, modelul „de medie” al gamei, care rămâne în continuare un „flagship” în adevăratul sens al cuvântului şi, din experienţa mea, este probabil cel mai indicat model pe care să îl cumpăraţi anul acesta, dacă vă doriţi un telefon premium de top.

Samsung Galaxy S20+: design simplist

Samsung obişnuieşte să facă unele dintre cele mai „frumoase” smartphone-uri de pe piaţă, cu linii de design elegante şi în general fără o „cocoaşă” pentru camera foto. Galaxy S20+ încearcă să rămână fidel stilului „clasic” de design al companiei, dar merge şi în câteva direcţii noi. Din partea din faţă, acesta este foarte similar cu un Galaxy Note10, ecranul perforat în centru fiind deja un adevărat simbol al smartphone-urilor Samsung. Totuşi diferenţele apar imediat ce priveşti mai atent.

Butoanele Power şi volum au fost mutate de pe stânga pe dreapta, o alegere foarte bună, acestea fiind mai uşor de accesat de majoritatea utilizatorilor. Apoi, ecranul nu mai este atât de curbat pe laterale, ceva ce mulţi utilizatori aşteptau de la Samsung. Încă există o mică curbură, însă aceasta este foarte subtilă şi nu mai afectează utilizarea din nicio poziţie, eliminând astfel atingerile accidentale. Acum că multe smartphone-uri de pe piaţă adoptă o curbură pe laterale, Samsung pare să se îndepărteze de acest trend pe care l-a pornit, iar utilizatorii sunt cei care au de câştigat.

Partea din spate este însă cea mai ciudată la acest telefon. Într-adevăr, nu sunt multe lucruri pe care le poţi face pentru a decora spatele unui telefon, însă unele companii reuşesc măcar să nu ofere ceva inferior modelelor precedente. În casul seriei S20+, Samsung a ales nişte culori nu foarte plăcute. În cazul de faţă, culoarea Cosmic Gray, sau cum îmi place mie să îi zic „Gri Şobolan”, transformă telefonul dintr-o bijuterie scumpă într-o bucată de sticlă şi metal foarte simplistă. Nici modulul de cameră nu ajută foarte mult, acesta fiind încadrat într-un dreptunghi negru ieşit în relief. Dimensiunile sale nu sunt obligatoriu ieşite din comun însă atunci când telefo,nul stă pe o masa, are un mic „joc” dacă este apăsat în colţul opus camerei. O husă de protecţie ar putea să rezolve acest inconvenient.

Faţă de generaţia de anul trecut, Galaxy S20+ a pierdut jack-ul de căşti, ceva ce nu este tocmai surprinzător, având în vedere că aceeaşi decizie a fost luată şi pentru modelele Galaxy Note10. Şi la fel ca în cazul modelelor Note, S20+ pare să fie mai „compact” decât sugerează dimensiunea ecranului. La 6,7”, te-ai aştepta la un telefon imens, însă faptul că este mai îngust decât alte telefoane şi că este încă destul de subţire, fără un ecran foarte curbat, asigură o prindere bună în mână. Consecinţa este că ecranul este foarte înalt, fiind mai greu să atingi partea de sus dacă îl foloseşti cu o singură mână.

Samsung Galaxy S20+: un ecran excelent, dar nu perfect

Şi că tot a venit vorba despre ecran, acesta este, după cum ne-am aştepta de la un telefon de top, unul dintre cele mai bune pe care le-am văzut până acum. Decupajul pentru cameră este subtil în partea de sus, dimensiunile sunt generoase, iar pentru prima dată, acesta poate fi configurat pentru a funcţiona la 120 Hz, pentru o fluiditate crescută în utilizare.

Desigur, atunci când configurezi telefonul să funcţioneze la 120 Hz, sacrifici din autonomie şi chiar din rezoluţia afişată, însă câştigul în fluiditate şi viteză este tangibil. Dacă există un motiv foarte bun de upgrade la acest telefon de la o generaţie mai veche, acela este ecranul. Este greu de explicat într-un text şi de arătat într-un clip video, însă fiecare animaţie şi fiecare tranziţie este de două ori mai rapidă decât pe un telefon cu ecran standard la 60 Hz.

Din păcate, Samsung însă nu are încredere deplină în telefoanele sale şi în noile lor capabilităţi. La fel cum a făcut şi în cazul flagship-urilor sale încă de la generaţia Galaxy S6, telefonul nu este configurat din fabrică să ruleze nici la rezoluţia maximă, nici la frecvenţa maximă a ecranului. Din cutie, acesta funcţionează la rezoluţie Full HD la 60 Hz, utilizatorul fiind nevoit să îşi configureze manual rezoluţia sau frecvenţa din meniul de setări. Probabil că Samsung se bazează pe faptul că mulţi posibili clienţi nu vor folosi aceste funcţii, întrucât acestea sunt consumatoare mari de energie, iar fără ele utilizatorii vor fi mai mulţumiţi atunci când vine vorba despre autonomie.

În primul rând, este dezamăgitor faptul că ecranul nu poate funcţiona la 120 Hz pe rezoluţia maximă a ecranului, QHD. Samsung a limitat această funcţie pentru că probabil consumă baterie într-un ritm şi mai alarmant. În al doilea rând, atunci când telefonul este setat pe 120 Hz, frecvenţa rămâne blocată la această valoare, fără variaţii. Alte companii au găsit soluţii mai elegante precum frecvenţe variabile în funcţie de conţinutul afişat. Dacă un clip video este redat pe un Pixel 4, de exemplu, frecvenţa scade de la 90 la 60 Hz. La fel şi în jocuri fără suport pentru frecvenţe înalte.

Inclusiv Apple, pe tabletele iPad Pro şi pe Apple Watch 5 are refresh rate variabil pentru ecrane pentru a economisi baterie, frecvenţa putând scădea dinamic până la 1 Hz, l în cîn cazuare nu există mişcare pe ecran. O astfel de soluţie ar fi asigurat o autonomie mai bună şi probabil posibilitatea de a folosi 120 Hz în QHD. Poate că vom vedea ceva similar pe următoarea generaţie de Galaxy S, sau pe Note20.

Samsung Galaxy S20+: unul dintre cele mai performante telefoane de pe piaţă

Poţi observa cu ochiul liber că Galaxy S20+ este foarte rapid. Ecranul la 120 Hz este foarte important la acest capitol, însă nu este singurul factor. Samsung a configurat acest model în Europa cu noul său chipset Exynos 990, un model de top, comparabil în performanţă cu Snapdragon 865 de la Qualcomm. De fapt, modelul Qualcomm se regăseşte pe telefoanele S20 lansate în SUA, Coreea de Sud şi China şi oferă o performanţă similară, poate puţin mai înaltă.

Totuşi, în utilizarea de zi cu zi, diferenţele de performanţă între cele două variante de Galaxy S20 sunt spre zero, sau neglijabile. Chiar şi cu un chipset puţin mai slab, Galaxy S20 este mult mai puternic decât majoritatea smartphone-urilor de pe piaţă.

Benchmarks

  • AnTuTu v8: 470.962
  • GeekBench 5: Single-Core: 909 / Multi-Core: 2.753
  • 3D Mark Sling Shot Extreme – Vulkan: 6.298
  • PCMark: 11.492

Un lucru pe care l-am observat în timpul utilizării intense este faptul că se încinge foarte tare, poate chiar mai tare decât alte modele lansate în ultima vreme. Telefonul nu a părut că intră în throttling, în ciuda temperaturii crescute, dar probabil că pe termen lung, dacă joci un joc 3D într-o sesiune mai lungă, ar putea să se simtă o scădere de performanţă. Totuşi în testele mele nu s-a întâmplat asta.

Samsung Galaxy S20+: sunet bun, amprentă de medie şi un software bine pus la punct

Este aproape imposibil ca pe un telefon de top să nu oferi redare a sunetului de calitate, aşa că Samsung nu dezamăgeşte la acest capitol. Redarea pe difuzoarele telefonului este puternică şi clară chiar şi la volum mare, în timp ce căştile AKG din pachet sunt unele dintre cele mai bune care se regăsesc în pachetele telefoanelor. Desigur, acestea sunt pe USB-C, deci pot fi folosite doar la un smartphone de acest gen. Pentru căşti cu jack, este necesară cumpărarea unui dongle, acesta nefiind inclus în pachet.

Când vine vorba despre senzorul de amprentă însă, Samsung nu a reuşit încă să corecteze problemele din trecut. Cel puţin nu complet. Se simte o oarecare îmbunătăţire faţă de senzorul de pe Galaxy S10 şi Note10, însă tehnologia ultrasonică este aceeaşi şi are aceleaşi limitări. În primul rând, este semnificativ mai lentă decât cea optică. În al doilea rând, aceasta necesită o apăsare mai fermă atât la înregistrarea amprentei, cât şi la deblocare. Alternativa ar fi deblocarea facială, dar aceasta este realizată cu camera frontală şi nu este la fel de sigură precum pe dispozitivele cu hardware dedicat precum Note9/S9 care aveau cititor de iris sau iPhone şi Huawei Mate 20 şi 30 Pro care au sisteme cu infraroşu şi proiectoare de puncte pentru recunoaştere facială 3D.

Tot la capitolul hardware intră şi motoraşul de vibraţii, care a fost semnificativ îmbunătăţit faţă de generaţiile precedente. Acesta este mult mai subtil atunci când oferă feedback haptic, fiind acum comparabil cu ceea ce oferă Apple pe telefoanele sale de la 6S şi până în prezent. Acţiunile de apăsare a butoanelor virtuală oferă senzaţia de apăsare fizică, nu o simplă vibraţie. Această capabilitate nu va îmbunătăţi semnificativ experienţa de utilizare, însă este binevenită.

Software-ul preinstalat este versiunea 2.1 a One UI, noua interfaţă Samsung, aplicată peste Android 10. Acesta vine la pachet cu toate avantajele Android 10 precum navigaţia prin gesturi, dark mode, optimizarea consumului de baterie şi funcţii precum înregistrarea ecranului în format video, cât şi capabilităţi Samsung precum meniul „Edge” în partea din dreapta, care poate oferi scurtături la contacte, aplicaţii şi diverse funcţii. La nivel de design, One UI 2.1 este similar cu One UI 1 şi One UI 2.0 care se regăsesc deja şi pe Galaxy S10, Note 9 şi Note10.

Samsung Galaxy S20+: autonomie de medie, încărcare rapidă

În ciuda unui acumulator de dimensiuni generoase, Galaxy S20+ nu este nici pe departe campion la capitolul autonomie. De fapt, acesta este un telefon de „o zi”. Atât ţine bateria dacă vrei să foloseşti la maximum capabilităţile pe care le plăteşti atunci când cumperi telefonul. Cu ecranul setat la 120 Hz şi utilizare normală de 4-5 ore cu ecranul pornit, ajungi seara acasă cu telefonul aproape descărcat. Dacă reduci frecvenţa ecranului, acesta va avea la finalul zilei încă 10-20 de procente în plus, însă nu de ajuns cât să reziste şi a doua zi.

Din fericire, încărcarea este destul de rapidă. Telefonul vine cu un adaptor de 25W în pachet şi suportă viteze de încărcare de până la 45W cu un adaptor care poate fi cumpărat separat. Desigur, nu este necesară cumpărarea sau utilizare adaptoarelor originale Samsung, întrucât seria Galaxy S20 este compatibilă cu standardul USB Power Delivery, deci orice încărcător de acest gen va încărca rapid telefonul, un avantaj faţă de dispozitivele cu sisteme de încărcare proprietare.

La fel ca şi în trecut, Galaxy S20+ beneficiază şi de încărcare wireless bilaterală. Această metodă de încărcare este mai lentă, însă convenabilă pentru cei care au deja încărcătoare Qi pe birou. Cei mai avantajaţi vor fi însă clienţii care au şi căşti cu încărcare wireless, precum noile Galaxy Buds+, care pot fi încărcate direct de la telefon.

Galaxy S20+: un upgrade subtil la cameră, filmare 8K

Spre diferenţă de Galaxy S20 Ultra, care vine cu un sistem de camere aproape complet diferit faţă de ce exista în trecut, modelele Galaxy S20 şi S20+ sunt puţin mai conservatoare. Acest lucru nu înseamnă însă că oferă o performanţă sub aşteptări sau mai slabă decât concurenţa. Nici pe departe. Galaxy S20+, cu camere foto de 12 megapixeli pentru camera principală şi cea ultra-wide şi cu 64 megapixeli pentru zoom. În consecinţă, acesta este unul dintre cele mai performante telefoane de pe piaţă la capitolul foto, în orice situaţie.

Camera principală nu mai integrează o diafragmă variabilă, însă toate fotografiile în lumină naturală sunt foarte clare, focalizate bine şi rapid, dar şi detaliate, chiar şi cu un balans de culoare natural. Au trecut vremurile în care Samsung accentua culorile peste limite sau expunea prea mult. Din când în când poate poţi da peste o fotografie mai „arsă”, însă în general cadrele realizate cu camera principală sunt foarte bune.

Pe modul nocturn, rezultatele sunt foarte bune, în ton cu cele produse de concurenţă, însă experienţa de a obţine o fotografie este mai slabă decât pe alte telefoane. Samsung pare să calculeze timpul de expunere diferit faţă de alte companii, în general acesta fiind semnificativ mai mare. Pentru o fotografie pe care pe Huawei sau pe iPhone este necesar un timp de expunere de 2 sau 3 secunde, Samsung te pune să rămâi nemişcat timp de 4 sau 6 secunde. Am putut reproduce acest comportament aproape de fiecare dată. De asemenea, fotografiile realizate pe Samsung Galaxy S20+ noaptea par a fi mai luminoase şi în consecinţă mai puţin naturale. Acest lucru poate fi rezolvat printr-un update de software, dacă Samsung doreşte să îmbunătăţească această funcţie.

Camera ultra-wide este în special problematică în modul nocturn, aceasta necesitând de obicei chiar şi 8 secunde de expunere pentru a realiza un cadru, care la final poate ieşi mişcat sau fără prea multe detalii. Dar nu este vina software-ului obligatoriu, cât a hardware-ului. Lentila ultra-wide este semnificativ mai slabă pentru captarea de detalii decât celelalte, iar pe aceasta se văd noaptea cel mai mult reflexii ale luminilor sub formă de „lens flare”.

Nici camera cu zoom nu este tocmai „de top”, întrucât Samsung a făcut un mic compromis la acest capitol. În încercarea de a include şi filmare la rezoluţie 8K şi un zoom mai mare decât 2x-ul din trecut, compania a ales un senzor de 64 megapixeli pentru zoom. Acesta este un unul de calitate mai slabă, iar rezultatele nu sunt tocmai impresionante. Da, fotografiile cu zoom 2, 3 sau 4x sunt încă destul de bune, însă zoom-ul nu este de tip optic. Acesta funcţionează în mod hibrid şi prin crop pe senzorul de 64 megapixeli, ceea ce înseamnă că detaliile nu sunt foarte bine redate. Camera cu zoom poate fi folosită şi ca o cameră wide pentru fotografii la 64 megapixeli, însă calitatea acestor imagini este net inferioară calităţii obţinute de camera principală din punct de vedere al plajei dinamice şi al zgomotului de imagine. Din fericire, nu există prea multe motive pentru a fotografia la această rezoluţie. De altfel, în modul nocturn, zoom-ul este de tip digital de pe camera principală, nu de pe camera cu zoom. Din acest motiv apar nişte artefacte foarte ciudate la captură în acest mod.

Foto zi

Galerie foto

Cea de-a treia funcţie pe care o poţi face exclusiv cu camera de 64 megapixeli este filmarea la rezoluţie 8K. Pentru că senzorul de 12 megapixeli nu are destulă rezoluţie pentru o astfel de filmare (sunt necesari minimum 33 megapixelI), Samsung a apelat astfel la acest senzor, însă rezultatele sunt aşa-şi-aşa. Şi nu obligatoriu pentru că senzorul n-ar fi destul de bun. Filmarea 8K este limitata la 24 fps, şi oferă o calitate foarte buna dar doar in cadre statice. La miscare apare aşa-numitul jelly effect (rolling shutter), iar framerate-ul este destul de mic, putând fi observată o sacadare între cadre. Senzorii CMOS în timpul filmării captează imaginea de sus în jos, în cazul de faţă de 24 de ori pe secundă. Astfel, din cauza limitării de viteză a senzorului, cât şi a procesorului, care trebuie să encodeze o cantitate imensă de date în fiecare secundă (câte 24 de imagini la rezoluţie 7.680 x 4.320 pixeli), cadrul este deformat, iar mişcarea pare cumva sacadată atunci când pui cap la cap aceste limitări. Distanţa focală in 8K este mai putin wide, din cauza ca înregistrarea se face pe centrul senzorului de 64 megapixeli pentru rezoluţia necesară, fiind astfel echivalent cu un zoom 2x (~50mm). 

Foto noapte

Galerie foto

Este impresionant că un telefon de 1.000 de euro poate filma în rezoluţie 8K, însă momentan nu avem nevoie de asta din lipsa display-urilor compatibile şi preţului acestora, iar calitatea imaginii, deşi este bună în cadre predominant statice, este inferioară unei filmări 4K sau 1080p în cadre dinamice. Nu vei putea folosi 8K pentru a filma ceva rapid, şi probabil că nici nu vei dori asta. Filmările ocupă mult spaţiu, iar editarea lor necesită multă putere de procesare, în timp ce export-ul ar putea dura chiar şi de patru ori mai mult decât în cazul unui clip 4K. Singurul avantaj ar fi posibilitatea de a reîncadra anumite secvenţe la o rezoluţie mai mică.

Dar Samsung configurează oricum telefonul din fabrică pentru filmare 1080p, întrucât acesta este singurul mod care oferă toate avantajele tehnologice ale software-ului: stabilizare Super Steady, focalizare cu urmărire pe subiect, etc. Nici măcar în rezoluţie 4K aceste funcţii nu sunt toate disponibile. Totuşi, în 4K poţi filma cu oricare dintre camere la 60 de cadre pe secundă, inclusiv cu cea frontală, o capabilitate care va oferi utilizatorilor mai multă flexibilitate în alegerea cadrelor.

O ultimă critică la adresa lui Galaxy S20+ ar fi aplicaţia de cameră care parcă a devenit mai greu de utilizat de când cu One UI 2. Ai doar câteva funcţii de bază pe bara principală a meniului, restul funcţiilor fiind puse „la grămadă” în secţiunea „mai mult”. Sigur, poţi edita acel meniu pentru a include funcţiile pe care ţi le doreşti, însă multe dintre ele ar putea fi comasate. De exemplu, nu este necesar un meniu separat pentru Slow Motion şi Super Slow Motion, cele două moduri putând fi comutate cu un buton odată ce selectezi meniul Slow Motion. La fel şi în cazul Live Focus, care are meniuri separate pentru fotografii şi filmare.

Aplicaţia de cameră ar trebui modificată semnificativ în următoarele versiuni de software, cu un accent pe uşurinţa în utilizare. Prea multe funcţii aruncate la grămadă nu fac decât să confuzeze utilizatorii şi să îi facă să nu le folosească din cauza interfeţei greoaie.

Samsung Galaxy S20+: concluzii

Dacă ar fi să aleg un model din familia Galaxy S20, aş alege varianta „plus”, pentru că are cam tot ce ţi-ai putea dori de la un telefon modern. Ba chiar aş merge spre modelul cu conectivitate 4G, întrucât cei 100 de euro în plus pentru 5G nu sunt justificaţi în 2020 şi probabil că nu vor fi nici un an sau doi de acum înainte.

Adopţia reţelelor 5G este lentă în rândul operatorilor, iar vitezele de transfer mai mari nu vor asigura o experienţă de utilizare mai bună. În România, chiar şi pe 4G în oraşe aglomerate, vitezele sunt mai mult decât decente, de ordinul zecilor de megabiţi, care pot asigura download-uri rapide şi stream-uri video de calitate. 5G-ul pe telefoane nu este o necesitate prea mare acum şi nici nu va fi în viitorul apropiat, avantajele faţă de 5G fiind minime.

Mi-aş fi dorit ca S20+ şi cam întreaga gamă S20 să nu fie dispozitive de tranziţie, însă fix asta a realizat Samsung. Faptul că nu a putut optimiza consumul de energie într-un mod eficient pentru funcţionarea la 120 Hz este cel mai dezamăgitor lucru, utilizatorii fiind nevoiţi să aleagă între fluiditate crescută sau autonomie mai bună.

Galerie foto

Modelul S20 standard pare să fie o alegere la fel de bună pentru cei care vor un telefon mai compact, acesta fiind cu adevărat utilizabil cu o singură mână. Diferenţele de hardware dintre aceste modele sunt camera 3D TOF, care nu pare să facă nimic concret pe modelul S20+, dar şi ecranul şi acumulatorul de dimesiuni mai mici. Probabil că autonomia este similară sau poate puţin mai slabă pe S20 standard, dar nu pot confirma, întrucât nu l-am avut spre testare.

Pentru cei care sunt indecişi între modelul S20+ şi S20 Ultra, sfatul meu ar fi să meargă pe varianta „plus”. Ambele sunt la fel de performante, iar camerele par a fi comparabile în performanţă, chiar dacă Ultra are un senzor nou de 108 megapixeli, care teoretic ar trebui să fie superior. Zoom-ul ar putea fi mai bun, dar nu cu mult, întrucât de la 4x şi acesta apelează la software pentru zoom hibrid şi digital.

 

Părţi pozitive

Ecran foarte bun cu frecvenţă de 120 Hz
Performanţă de top
Cameră foarte bună
Încărcare foarte rapidă pe cablu
Software foarte bine pus la punct

Părţi negative

Design cam simplist
Senzor de amprentă lent
Autonomie de medie
Anumite funcţii foto sau video nu sunt la nivelul aşteptat