Top 5 lucruri pe care le urăsc la operatorii de telefonie mobilă

Top 5 lucruri pe care le urăsc la operatorii de telefonie mobilă

„Iubim” operatorii de telefonie mobilă din România, dar nu pentru că ne fac viaţa mai frumosă ci pentru că trăim într-o lume în care nu se poate altfel. Să recunoaştem, o săptămână fără telefon nu poate fi concepută decât într-un concediu de relaxare totală. Altfel, la serviciu şi în viaţa de zi cu zi, lipsa telefonului duce la nelinişte şi agitaţie interioară, contracte picate, oportunităţi risipite ş.a.m.d.

Şi totuşi, nimeni nu le ridică o statuie pentru că ne satisfac nevoile de comunicare, la fel cum nimeni nu laudă furnizorii de apă sau de energie. Cu atât mai puţin pe „benzinari”. Motivul? Toate aceste companii nu reuşesc să ne ofere tot timpul servicii de calitate, iar faptul că noi plătim pentru aceste servicii ne îndreptăţeşte să spunem clar ce nu ne convine.

Cred că fiecare dintre voi s-a confruntat cel puţin o dată cu o situaţie neplăcută, „livrată” mai mult sau mai puţin subtil de către operatori (căci ei sunt subiectul de dezbatere aici). Eu unul, am în minte câteva lucruri care nu-mi plac şi pe care le-aş dori schimbate (în bine) pe cât posibil.

Ordinea este evident una subiectivă, dar cred că reflectă destul de bine realitatea. Sunt convins că, pe lângă cele menţionate mai jos, există numeroase alte aspecte pe care am dori să le schimbăm. Tocmai de aceea aşteptăm şi „of-urile” voastre.

Locul 5 – Reclamele din metrou

Cu câteva excepţii, reclamele operatorilor (fie că promovează telefoane sau servicii) sunt atât de agasante încât ajungi să priveşti voit în altă direcţie pentru a te calma. Sper să vină şi ziua în care afişele identice, lipite unul lângă altul, vor dispărea. Promit că voi citi cu atenţie singurul afiş lipit într-o staţie de metrou. Şi voi fi oricum mai interesat de mesaj chiar dacă nu e cel mai reuşit cu putinţă.

Locul 4 – Serviciul de relaţii cu clienţii

Nu sunt un „cicălitor” al departamentului de relaţii cu clienţii. Apelez foarte rar acest număr şi înţeleg destul de bine ce am de făcut ca să rezolv o problemă, care e alegerea optimă dacă vreau să schimb ceva, ce soluţii alternative am ş.a.m.d.

Dar nu-mi place deloc să trec prin „nşpe” mii de paşi ca să intru în legătură cu un operator. Nu-mi place să aştept. Şi mai ales nu-mi place când operatorul încearcă să mă convingă în repetate rânduri să renunţ la ideea mea (spre exemplu să reziliez contractul) şi să ascult de părerea lui pe care nici măcar nu o poate argumenta. Ştiu foarte bine că ţine de strategia companiei, că trebuie să urmeze clar nişte linii desenate de directori şi specialişti.

A, şi încă un lucru. Aţi dat peste operatori de la relaţii clienţi care vorbesc foarte încet? Eu da. Vorbesc atât de încet încât au impresia că te afli pe o pajişte înflorită unde nu se aud decât zumzetele albinuţelor – nu într-un oraş mega poluat fonic precum Bucureştiul.

Locul 3 – Opţiunea de apelare cu număr ascuns

Numărul ascuns trebuie desfiinţat. Punct.

De câteva zile încoace, sunt pur şi simplu exasperat de o femeie care mă sună cu număr ascuns fără a spune ceva clar. Vorbeşte în doi peri şi lasă impresia că e alienată. Nu leagă o frază nici dacă sunt politicos, nici dacă o înjur. Cred că o să sun la relaţii clienţi să văd cum pot rezolva asta.

Dar până atunci, nu pot să nu mă întreb „care e rostul apelului cu număr ascuns?„. În afară de făcut glume proaste, de vrăjeli sau ameninţări, foloseşte cuiva aşa ceva? Pur şi simplu nu înţeleg de ce operatorii permit apelarea cu număr ascuns. #31# e un cod care trebuie desfiinţat sau măcar restricţionat pentru clienţii obişnuiţi.

Ţinând cont de împrejurările actuale, aş fi pus asta pe locul 1 în topul nemulţumirilor. Dar cred că sunt totuşi puţini cei care se confruntă des cu astfel de probleme.

Locul 2 – Ofertele prepay care sfidează abonaţii cu vechime în reţea

Puteţi zice de mine că-s un om frustrat, dar nu am cum să fiu altfel când văd că puştani aflaţi la vârsta pubertăţii „înroşesc” linia cu discuţii evident puerile, pentru care plătesc sume infime.

Utilizatorii prepay au pentru 5 Euro nu ştiu câte mii de minute în reţea, minute naţionale şi SMS-uri.

Eu, om cât de cât serios (nu business Doamne fereşte), cu vechime de peste 3 ani în reţea şi abonament destul de scump (peste 12 Euro), primesc un număr echivalent de minute plus un bonus de fidelitate ce constă în 30 de minute naţionale amărâte (exact aşa ar trebui să se numească). Practic, singura diferenţă în favoarea mea e opţiunea de Internet Mobil. Deşi văd că în ultima vreme a ajuns şi aceasta să fie oferită la cartele prepay, tot pe sume modice.

Operatorii, după ce te-au „fidelizat”, te pun pe locul doi. Tu nu mai reprezinţi o „atracţie” pentru ei, treaba lor e să atragă alţii ca tine. Sau, mai nou, să atragă clienţi liberi de contract (adică utilizatori prepay) care să mărească rândurile. Aşa operatorul poate să se umfle în pene în faţa concurenţei.

Acest lucru vreau să se schimbe. Aştept oferte mai bune pentru abonaţii cu vechime. În orice caz, nu mai vreau să le compar cu prepay-urile.

Locul 1 – Internetul Mobil rapid doar pe hârtie

Pentru că depind de Internet Mobil, viteza de transfer reprezintă pentru mine o prioritate. Nu am nevoie de cantităţi de date impresionante, dar atunci când intru, vreau să rezolv rapid ce am de rezolvat. Din păcate, operatorii din România una promit pe hârtie, alta demonstrează.

Nu am colindat în toată ţara, dar cât am călătorit am numărat pe degete punctele în care am prins semnal HSDPA (minimum 3.6 Mbps). Viteza 3G (384 Kbps) să fim serioşi, e istorie şi nu o consider decentă, mai ales în condiţiile în care nu ştiu ce operator se laudă că dă net la 40 Mbps.

Chiar şi în Bucureşti, sunt destule zone în care telefonul stă pe EDGE(!!!), sigur, blocurile înalte sunt de vină.

În concluzie, Internetul Mobil este un capitol unde mai e mult de lucru.

Acestea sunt nemulţumirile mele. Vă las acum pe voi să „aruncaţi cu pietre”, dar într-un mod constructiv.

Ce nu vă convine şi ce îmbunătăţiri ar trebui să facă operatorii de telefonie mobilă din România?