WiFi vs GSM

24.11.2006
WiFi vs GSM
Serviciul de voce

Mult mai cunoscutul GSM ne trimite către reţelele de telefonie mobilă fiind tehnologia de referinţă pentru majoritatea operatorilor din lume.

Iniţial tehnologia viza strict transmisiile de voce, fiind destinată segmentului militar. Ulterior, odată cu transferul GSM-ului în zona comercială, tehnologia s-a imbunătăţit, oferind totodată servicii de Internet şi transfer de date la viteze tot mai mari.

Accesul la o reţea GSM se face prin conectarea la o celulă GSM (de unde şi terminologia de ‘telefon celular’) pusă la dispoziţie de un operator, iar identitatea clientului se face pe baza unei cartele SIM.

Evoluţia GSM este indicată prin generaţia tehnologică dezvoltată şi standardizată de instituţiile internaţionale. Fiecare generaţie nouă oferă servicii mai bune şi mai fiabile. La noi în ţară se foloseşte 2G (a doua generaţie) iar mariile companii de telecomunicaţie au făcut deja primii paşi la trecerea către 3G prin achiziţionarea licenţelor respective.

Serviciul de voce

Serviciile de voce sunt disponibile în reţelele WiFi prin intermediul protocolului de comunicaţie VoIP. Acesta se foloseşte de conexiunea la Internet oferită de infrastructura wireless pentru a transmite datele de voce între clienţi.

Acoperirea geografică este preocuparea majoră pentru telefonia WiFi, însă odată cu răspândirea tehnologiei wireless putem spera la mai mult decât la cele câteva hotspot-uri publice. Alte probleme cu care se confruntă echipamentele de telefonie WiFi sunt aceleaşi care subminează calitatea traficului în reţelele wireless: degradarea semnalului, interferenţele mediului şi securitatea.

Momentan punctul forte al tehnologiei WiFi cu siguranţă nu îl constituie serviciile de telefonie, dezavantajele enumerate mai sus dar şi imposibilitatea apelării numerelor de urgenţă fac dintr-un telefon WiFi o simplă curiozitate.

Tehnologia GSM are avantajul că a fost proiectată de la început pentru a oferi servicii de voce, noile generaţii GSM oferind îmbunătăţiri de calitate, securitate şi capacitate a sistemelor. Securitatea comunicaţiei precum şi avantajul unui suport bun din partea unui operator sunt punctele cheie ale telefoniei GSM.

Cea mai spectaculoasă caracteristică a viitoarei generaţi 3G este video-telefonia care permite transmisia simultană a datelor audio şi video. Acesta va constitui totodată un standard al viitorului telecomunicaţiilor.

Transferul de date

Transferul de date

În functie de standardul folosit, lăţimea de bandă pentru o conexiune WiFi poate fi de la 11 Mbps (802.11b) până la 54 Mbps (802.11a/g). Desigur aceste viteze sunt afectate de distanţa dintre dispozitive, de interferenţe, de puterea semnalelor sau de overhead. În realitate nu vom putea reuşi viteze mai mari de 5-7 Mbps, iar dacă mai luăm in considerare concurenţa altor dipozitive pentru banda respectivă ne putem declara fericiţi cu o viteză de 1-2 Mbps.

În cazul reţelelor GSM lăţimea de bandă depinde de generaţia tehnologică. Comparativ cu reţelele WiFi, nu vom vedea viteze de transfer de ordinul megabiţilor înainte de 3G, iar ordinul zecilor de megabiţi este rezervat pentru 4G.

La capitolul transferului de date mai este nevoie de timp până când tehnologia GSM va constitui o soluţie viabilă pentru transferul de fişiere audio sau video de pe Internet.

Internetul

În prezent WAP-ul este cea mai populară aplicaţie destinată accesului la Internet de pe telefoanele mobile. Aplicaţia WAP este un browser simplificat şi permite vizualizarea paginilor WEB special scrise pentru platformele mobile. Majoritatea telefoanelor mobile GSM au incorporate câte un minibrowser adaptat telefonului respectiv.

O alta modalitate de acces la Internet în reţelele GSM este prin GPRS. Acesta asigură conectarea permanentă la Internet prin intermediul reţelei mobile şi face posibilă navigarea pe Internet precum şi utilizarea unor servicii de email, tranzacţii bancare, transfer de fişiere sau messenger. Alt serviciu care devine posibil prin GPRS este Internet-sharing. Acesta permite accesul la Internet al PC-ului tău prin intermediul telefonului mobil.

În ceea ce priveşte WiFi, însuşi nucleul tehnologiei are la bază conectarea la Internet, echipamentele wireless şi tipul lor fiind cele care pun la dispoziţie serviciile care ne interesează.

Evoluţia celor două tehnologii nu pare a fi paralelă şi este de asteptat ca la un moment cele două să se intersecteze. Standardul 4G se preconizează a integra multe aplicaţii şi capabilităţi WiFi. A patra generaţie de reţele wireless GSM impune identificarea fiecărui dispozitiv GSM printr-un IP (Ipv6) iar gluma telefonului care face cartofi prajiţi nu ar fi departe de adevăr. Telefonul n-ar şti să-i facă dar cu siguranţă ar putea să îţi controleze cuptorul cu microunde.

Cu fir sau fără fir?

Totul pe calea undelor

Un număr mare de dispozitive mobile a început să îţi invadeze viaţa iar lucrurile sunt d-abia la început. Nu va fi mult până când vei putea să îţi vizionezi talkshow-ul preferat de pe telefonul mobil în timp ce astepţi să se descarce de pe Internet albumul preferat de jazz.

Tehnologiile fără fir ne vor schimba viaţa oferindu-ne mobilitatea de care avem toţi nevoie. În Japonia progresul industriei mobile a cunoscut o evoluţie explozivă de când autorităţile s-au implicat în dezvoltarea unei infrastructuri IT naţionale.

Deşi tehnologiile WiFi şi GSM se adresează unor segmente diferite de piaţă, ele au multe caracteristici comune şi viitorul le va apropia tot mai mult din perspectiva serviciilor oferite. În continuare voi face o paralelă intre cele două tehnologii.

WiFi se referă la tehnologiile folosite la funcţionarea WLAN-urilor (Wireless Local Area Network) conform setului de specificaţii 802.11, emise de organizaţia internaţională IEEE. Termenul provine de la WiFi Alliance, un grup de companii care au aderat prin produsele lor la standardele şi specificaţiile dezvoltate de IEEE. În cadrul alianţei fac parte companii renumite precum Cisco, Microsoft, Intel, Nokia, Motorola, AMD şi multe altele.

Tehnologia WiFi este folosită la comunicaţia între dispozitive precum laptopuri, PDA-uri, telefoane, televizoare şi alte echipamente electronice.

În esenţă, dacă laptopul tău are o placă de reţea wireless 802.11b/g certificată WiFi înseamnă că n-ar trebui să ai probleme de compatibilitate la conectarea cu un PDA cu suport WiFi 802.11b/g.

O conexiune WiFi se poate face în modurile ad-hoc sau infrastructure. În primul caz dispozitivele îşi negociază reciproc conectarea creându-şi singure un canal de comunicaţie. În al doilea, conectarea se face la un Access point care stabileşte parametrii de transmisie şi care leagă dispozitivul la reţea. Identitatea clientului este definită de o adresă IP setată manual sau atribuită automat de un server.