Need for Speed: ProStreet – un simulator auto controversat

06.12.2007
Need for Speed: ProStreet – un simulator auto controversat
NFS: ProStreet – moduri de joc

Need for Speed: ProStreet ia cursele de maşini ilegale şi le plasează într-un cadru profesional. Nu mai poţi să zburzi nebuneşte pe străzile unui oraş şi să faci cerculeţe în intersecţii. Eşti limitat la zidurile de protecţie ale unui circuit şi nu vei putea lovi vreun spectator nici dacă mergi pe roţile din spate în cursa de drag. În plus, dacă te afli la volanul unei Pagani Zonda F sau al unui Lamborghini Murcielago LP 640 te vei feri de parapeţi cât vei putea de mult. Poţi să câştigi 3.600 de NFS$ pentru o cursă, dar te va ustura buzunarul când va trebui să plăteşti peste 20.000 de credite din aceeaşi valută ca să repari bolidul. Te mai scapă acele Repair Markere, dar ele sunt limitate.

Need for Speed: ProStreet Need for Speed: ProStreet
Need for Speed: ProStreet Need for Speed: ProStreet

Cele patru tipuri de curse posibile în joc sunt Grip, Speed Challenge, Drift şi Drag. Primul este circuitul obişnuit care vine cu câteva moduri care să aducă varietate jocului. Dacă Time Attack nu necesită o explicaţie, Sector Shootout reprezintă o noutate. Circuitul este împărţit în sectoare, iar cel care are cel mai bun timp pe unul din ele va câştiga un număr de puncte. Multe voci au criticat acest mod şi pe bună dreptate. Va fi destul de dificil la început să înţelegi cum stau lucrurile şi poţi avea surprize la final chiar dacă deţii cea mai bună maşină. O altă noutate adusă de ProStreet este modul Wheelie care se desfăşoară pe circuitele de Drag. Mulţi vor fi entuziasmaţi de faptul că vor merge cu maşina doar pe roţile din spate, dar nu ştiu câţi vor putea controla procesul. Nu mă pot abţine să critic modul Drift care diferă din perspectiva mea destul de mult de ceea ce am văzut până acum de la serie. Este ca şi cum organizatorii nu au udat destul de bine circuitul înainte de cursă. Menţionăm că maşina se controlează puţin diferit în funcţie de platforma pe care se rulează jocul.

NFS: ProStreet – un simulator auto controversat

Aspectul vizual al jocului a lăsat o impresie pozitivă, dar trebuie să recunosc că nu m-am concetrat prea mult la peisajul din jurul pistei. Iar la viteze de peste 350 km/h aproape totul se vede înceţoşat. Nu o singură dată am fost învăluit în fumul generat de 7 concurenţi care demarau odată cu mine. Din păcate se pot observa unele umbre zimţate, roţi care tremură atunci când maşinile stau pe loc, praguri care integrează în asfalt şi efecte ciudate ale contactelor dure între bolizi. Posibilităţile de tunning vizual şi tehnic sunt destul de multe şi pot influenţa semnificativ uneori performanţa în curse. Avansarea în ierarhia monarhică este destul de simplă şi are la bază câştigarea unui stadiu pentru a-l debloca pe următorul.

Need for Speed: ProStreet Need for Speed: ProStreet
Need for Speed: ProStreet Need for Speed: ProStreet

Concluzia e greu de formulat şi mi-e teamă că va fi destul de subiectivă. Am jucat toate jocurile seriei Need for Speed, pe unele de mai multe ori chiar (Porsche Unleashed este pe primul loc în acest top). Sunt interesat mai mult de realismul jocului decăt de latura vizuală şi pot trece uşor peste elemente de finisare mediocră. Nu folosesc moduri de asistare şi rar am apelat la cutia de viteze automată. Need for Speed: ProStreet mi-a plăcut şi mi-a lăsat un gust amar în acelaşi timp. Am apreciat comportamentul destul de realist al maşinii, dar m-am chinuit destul de mult să trec peste unele probleme de design şi bug-uri. Dacă aş avea un catalog, ar primi nota 7.

Pro:

  • Realism
  • Maşinile arată bine şi se pot avaria
  • Tuning vizual şi de performanţă

Contra:

  • Prea puţine elemente noi
  • Bug-uri şi game design mediocru
NFS: ProStreet – continuarea unei serii populare

Fanii seriei Need For Speed, inclusiv subsemnatul, au început să saliveze la anunţarea lui ProStreet la sfârşitul lunii mai. Ideea de implementare a unui model de avariere a maşinilor suna foarte tentant, mai ales după ce ultimele două titluri, Most Wanted şi Carbon, se îndreptaseră foarte mult spre latura arcade a jocului. Producătorul, EA Games, a reuşit să obţină din partea fabricanţilor de maşini acceptul oficial de a le putea prezenta cu caroseria avariată, un aspect destul de important se pare pentru PR-iştii din zilele noastre.

Need for Speed: ProStreet Need for Speed: ProStreet
Need for Speed: ProStreet Need for Speed: ProStreet

Demo-ul a fost sărăcăcios în detalii despre jocul real şi a inclus doar două curse cu maşini prestabilite. A fost însă de-ajuns pentru ca jucătorii să-şi facă o idee despre resursele necesare unui gameplay fluent. Cerinţele minime de sistem specificate sunt: procesor Intel Pentium 4 la 2.8 GHz sau echivalent, 512 MB RAM pentru Windows XP sau 1 GB pentru Windows Vista şi o placă video cu 128 MB RAM şi suport pentru Pixel Shader 2.0. Ultima cerinţă se traduce prin plăci mai noi decât cele din seria Radeon 9500 de la ATI şi seria GeForce 6200 de la NVIDIA. Un gamer pasionat nu cred că va găsi un impediment în privinţa configuraţiei minime, dar trebuie precizat că nivelul gafic al jocului la setări minime este modest. Admiratorii bolizilor din scenele intermediare vor fi nişte GIF-uri animate, iar domnişoarele care pozează pe supercar-uri sau dau startul în curse lipsesc cu desăvârşire. Pe de altă parte, un sistem cu CPU Intel Core 2 Duo E6320, placă video cu chipset NVIDIA GeForce 8600GT şi 2GB RAM va rula jocul acceptabil cu setările video aproape maxime la rezoluţia 1280×1024.

Need for Speed: ProStreet Need for Speed: ProStreet
Need for Speed: ProStreet Need for Speed: ProStreet

Cineva spunea că nu prea contează cât de simplu sau vechi e un joc, atâta timp cât provoacă plăcere jucătorului. Exemplele în acest sens abundă în domeniul jocurilor de tip Flash de pe Internet. Este greu la ora actuală să creezi un joc care să-i mulţumească pe pasionaţii de realism, dar să fie şi jucabil de către gamerii de weekend cu puţină răbdare. Producătorul a introdus trei nivele de asistare pentru controlul maşinii: Casual, Racer şi King. Dacă selectaţi modul Casual, maşina va tinde spre trasa ideală a circuitului, preluând o parte din controlul jucătorului. În modul Racer, jocul vă va ajută să frânaţi cât trebuie la fiecare viraj. Pot să recomand acest nivel de asistare dacă nu doriţi să blocaţi tasta asignată pentru frână în tastatură. Al treilea mod este pentru aceia dintre voi care doresc să fie regi peste perfomanţa maşinii lor. Această monarhie nu va fi prea uşor de dus până la capăt şi ar putea prelungi timpul de joc prin necesitatea reluării unor curse.