Uncharted 2: Among Thieves aproape m-a convins să-mi iau PS3

14.01.2010
Uncharted 2: Among Thieves aproape m-a convins să-mi iau PS3

Nu sunt un adept al jocurilor pe console. Sunt de părere că
marea majoritate a jocurilor pot fi jucate cel mai bine cu
tastatura şi mouse-ul. Nu este însă momentul să discutăm despre
asta. Mi s-a oferit posibilitatea să fac cunoştinţă cu
PlayStation 3 slim de la Sony şi cel mai bun joc al anului 2009
pentru această consolă şi nu am refuzat.
Din contră, am
fost chiar curios să văd cum arată un joc de nota 10 care se
controlează cu un gamepad DualShock 3. Experienţa nu a lăsat de
dorit.

PS3 slim la prima degustare

În vara anului trecut, Sony a introdus PS3
slim
, o versiune mai mică şi mai uşoară a PS3-ului original.
Fără plastic lucios, fără compatibilitate PS2, dar cu controller
DualShock 3, ea costă acum aproximativ 1250 de lei pe piaţa
românească. Ce poate face un utilizator cu un PS3 în afară de
rularea jocurilor compatibile? Nu prea multe. Unitatea optică
acceptă discuri video Blu-ray şi DVD, precum şi CD-uri audio.
Conectată la Internet, consola permite navigarea cu ajutorul unui
browser integrat, însă fără tastatură, lucrurile nu sunt chiar roz.
Cele două porturi USB frontale pot fi folosite pentru conectarea
unor memorii portabile. Sistemul de operare cu interfaţa
XrossMediaBar (XMB) permite redarea imaginilor, muzicii şi
clipurilor video din memoria internă şi nu numai.

PS3 slim şi DualShock 3

Uncharted 2 – aventurile unui hoţ de
antichităţi

Posesorii de console PS3 s-au mai întâlnit în trecut cu Nathan
Drake, eroul nostru. Primul joc Uncharted a fost bine primit, iar
continuarea se pare că este chiar mai bună. În lipsa unui criteriu
de comparaţie, am pornit jocul fără prejudecăţi. Uncharted
2: Among Thieves este un action/adventure de tip third-person în
care de multe ori trebuie să faci uz de armele din
dotare.

Trebuie să recunosc faptul că prima impresie n-a fost una bună.
Trebuia să ies dintr-un tren deraiat pe marginea unei prăpăstii şi
de cele mai multe ori nu aveam la dispoziţie decât o singură axă de
mişcare, orice alt buton de pe gamepad fiind inactiv. Aveam să mă
întâlnesc de mai multe ori cu această situaţie, jocul fiind făcut
în aşa fel încât eroul nostru să nu aibă prea des posibilitatea să
se arunce în gol. De asemenea, aceasta era una din multele
modalităţi prin care producătorii evită frustrarea jucătorilor. O
alta este oferirea unui număr mare de checkpoint-uri de unde se
poate reîncepe jocul în cazul în care încorporezi prea multe
gloanţe ale inamicilor.

Inamici perseverenţi şi greu de ucis

Poveste interesantă

Deşi nu este extraordinară, povestea este bine pusă la punct şi
a reuşit să mă ia prin surprindere câteva ori. Un hoţ de
antichitaţi pleacă împreună cu un coleg de breaslă pe urmele
corăbiilor cu bogăţii ale lui Marco Polo. Trădat, apoi consolat de
vechi prieteni/prietene, el găseşte indicii pe mai multe
continente. N-o să intrăm prea mult în detalii pentru că nu vrem să
le stricăm surpriza celor care nu l-au jucat. Vom spune
doar că scenariul celor de la Naughty Dog Software este bine
închegat.

Controller-ul buclucaş – acceptabil până la
urmă

De obicei mă obişnuiesc repede cu diverse controller-e pentru
jocuri. Gamepad-urile şi joystick-urile nu-mi sunt străine.
Uncharted 2 m-a obligat să folosesc toate butoanele de pe DualShock
3. Deşi jocul nu este brutal cu un începător şi are o curbă
de acomodare lină, m-am trezit după câteva ore că trebuie să schimb
nivelul de dificultate deoarece personajul principal deceda cam
des.
Pe de altă parte, în mâinile cumnatului meu, posesor
al unui Xbox 360, gampad-ul îl tranforma pe Nathan într-un adevărat
Terminator.

Tancul mi-a dat multe bătăi de cap

DualShock 3 este dotat cu force feedback şi am resimţit aceasta
poate prea des. Am apreciat însă faptul că tremuratul nu era
monoton şi uniform, ci avea diferite intensităţi şi caracteristici,
putând fi dezactivat la nevoie. Consider că momentele din
joc în care te confrunţi cu inamici înarmaţi au avut mult de
suferit din pricina controller-ului.
Poţi să tragi cu arma
fără să ţinteşti, însă nu este indicat. Pentru a activa ţinta şi a
trage cu precizie trebuie să ţii apăsat un buton. În acelaşi timp
cu unul din stick-uri ţinteşti şi cu un alt buton tragi. Deoarece
nu trebuie să frustrezi cumpărătorul care a dat o sumă
semnificativă de bani pe joc, îi obligi pe inamici să tragă mai rar
şi să rateze mai des. Nu mi s-au părut deloc realiste momentele în
care eram fixat de laserele mai multor inamici şi, stând pe loc,
treceau multe secunde până unul dintre ei catadicsea să apese pe
trăgaci. Schimbând nivelul de dificultate în jos, mercenarii
inamici trăgeau mai rar şi mai puţin.

Grafica – foarte reuşită din punct de vedere
artistic

Aşa cum am spus şi
cu altă ocazie
, posesorii de console trebuie să înţeleagă
faptul că sunt limitaţi de un hardware fix. În PS3 a fost inclusă o
versiune ceva mai avansată a chipset-ului Nvidia GeForce 7800 GTX.
Acesta a fost performant, însă în 2006. Ştiu că producătorul s-a
chinut să optimizeze grafica pentru această placă video şi se vede
că a făcut o treabă foarte bună.

Level design de excepţie

Presa de specialitate susţine că grafica lui Uncharted 2 merită
aproape nota 10. Eu am ca puncte de reper doar jocurile de pe PC.
Chiar dacă se apropie destul de mult uneori, grafica din
jocul de faţă nu se poate compara din punct de vedere tehnic cu cea
din Crysis,
Far Cry
2
şi alte titluri de ultimă generaţie care rulează la rezoluţie
full HD pe monştri precum AMD Radeon HD 4870 sau Nvidia GeForce GTX
275.
Texturile sunt bine realizate, razele de soare trec
prin frunzişul junglelor, iar umbrele vegetaţiei nu sunt fixe. De
multe ori, camera se depărtează pentru ca jucătorul să admire
peisaje impunătoare, foarte bine realizate. Among Thieves arată
bine din punct de vedere artistic, dar are avantajul unui univers
limitat. Poţi acorda o mare atenţie detaliilor atunci când creezi
câteva străzi dintr-un oraş şi nu întreaga metropolă.

Gameplay captivant, cu prea puţine lacune

În povestea noastră, Nathan Drake se caţără şi face acrobaţii
demne de un circar. De fapt, chiar aşa se explică agilitatea de
care dă dovadă. Jocul rareori te pune să faci mai multe lucruri
deodată. Sunt momente bine definite când trebuie să te caţeri,
altele când împuşti inamici, însă cele mai interesante sunt acelea
în care încerci să-ţi dai seama unde trebuie să ajungi. De cele mai
multe ori se găseşte un rând de cărămizi ieşite din zid de care te
poţi agăţa. Într-un fel, jocul este liniar deoarece nu prea există
rute alternative pentru a merge mai departe.

Noroc cu experienţa de la circ

În cazul luptelor, producătorul te lasă să le abordezi în câteva
maniere diferite. În loc să trimiţi gloanţe în toate direcţiile,
poţi să elimini câţiva combatanţi fără a atrage atenţia. De
asemenea, trasul cu arma din spatele unui obiect este întotdeauna
de preferat stilului Counter-Strike. Armele sunt destul de multe şi
variate, iar muniţia nu este chiar atât de greu de găsit. Din
păcate, Nathan nu poate căra decât două arme, din două categorii
diferite.

De obicei, după ce elimini inamicii dintr-o zonă, lucrurile se
liniştesc. Am întâlnit însă două-trei situaţii în care soldaţii
veneau în valuri. După câteva încercări nereuşite de-a le face faţă
am înţeles că trebuie să merg mai departe. Din punct de vedere al
strategiei de luptă, AI-ul din Uncharted 2 se ridică la nivelul
FPS-urilor bune de pe PC. Din păcate, aşa cum spuneam mai sus,
soldaţii nu vor încerca să te omoare la fel de repede precum
unităţile Replica din F.E.A.R..

Puzzle-urile au fost interesante. Au fost momente în care le-am
trecut cu vederea, considerându-le ceva normal de-a lungul
povestirii. Spre final însă, a trebuit să apelez la jurnalul lui
Drake pentru a le putea rezolva. Producătorii primesc de la mine
un

Ceva mai mult decât un ajutor prietenesc

mare plus în această privinţă. Am iertat cele câteva lacune
întâlnite pentru această posibilitate de a-mi pune mintea la
contribuţie.

Un joc nou, dar parcă totul pare cunoscut

Spre finalul jocului mi-am dat seama că am avut încă de la tot
timpul o uşoară senzaţie de deja vu. Nathan Drake este un
fel de Lara Croft pentru consola PS3.
Ambele personaje
sunt pasionate de antichităţi, au aptitudini fizice deosebite şi,
în final, salvează lumea într-un fel sau altul. Cum Lara Croft nu
cred că ne va vizita prea curând, ne rămâne Nathan Drake pentru a
ne satisface pofta de aventură.

PS3 sau nu?

Nu. În ciuda unei experienţe excelente de care
am avut parte în compania PS3 şi Uncharted 2, nu mi-aş cumpăra o
consolă de jocuri. Pentru început, preţul titulului
prezentat mai sus este de aproximativ 280 de lei.
El este
aproape dublu faţă de unele jocuri pentru PC destul de bune.
Înţeleg că preţul consolei este cu mult sub cel de producţie, însă
bugetul meu se va resimţi serios după 10-20 de titluri cumpărate.
Sunt conştient că pentru o experinţă de gaming excelentă pe PC voi
fi nevoit să-mi schimb cel puţin placa video anual, dar voi putea
folosi calculatorul pentru multe alte activităţi. Nu ştiu care din
cele două opţiuni, PC ori consolă, se va dovedi a fi mai
costisitoare în timp.

În curând vom face cunoştinţă cu Yeti

Din perspectiva personală de gadgetar nu mi se pare
acceptabil să joc titluri lansate în 2009 cu o placă video din
2006.
Nu în ultimul rând, consider că DualShock 3 nu este
un controller bun pentru un joc precum Uncharted 2: Among Thieves,
deoarece a afectat semnificativ gameplay-ul. Cele două porturi USB
frontale pot fi folosite pentru conectarea unui mouse şi a unei
tastaturi, însă ele sunt utile doar pentru navigarea pe Internet în
XMB. Cred că unitatea optică Blu-ray este unul dintre puţinele
avantaje de moment ale PS3, în ciuda faptului că discurile video în
acest format sunt încă scumpe. În final, jocuri precum
Unchated 2, Gran Turismo 5 şi Metal Gear Solid 4 sunt motive bune
pentru a cumpăra un PS3, însă nu deajuns de bune pentru
mine.