Cercetătorii americani au dezvoltat un nou tip de plastic care poate fi reciclat la nesfârşit, fără pierderi de calitate

Deşi este promovat ca material reciclabil, plasticul obişnuit din care sunt confecţionate ambalaje şi majoritatea gadgeturilor moderne are o utilitate limitată după reciclare, materialul refolosibil fiind de calitate inferioară şi obţinut cu pierderi semnificative. Spre comparaţie, sticla poate fi reciclata în proporţie de aproape 100%, materialul mult mai stabil nesuferind transformări chimice care să îi altereze semnificativ proprietăţile.

Reciclarea materialelor refolosibile este esenţială pentru reducerea consumului de resurse şi materii prime. Din păcate, acest deziderat nu este foarte uşor de atins folosind materialele actuale întâlnite în produsele de consum care fac obiectul eforturilor de reciclare. Numit polyethylene terephthalate (PET), plasticul din care sunt confecţionate majoritatea ambalajelor este şi cel mai reciclabil. Cu toate acestea, 70-80% din materialul folosit ajunge direct în gropile de gunoi şi incineratoare, fără a mai fi efectiv reciclat. 

Parţial, nereciclarea materialelor refolosibile poate fi atribuită lipsei de interes a autorităţilor locale în promovarea colectării şi organizarea eficientă a procesului de reciclare. Însă chiar şi materialele ajunse la reciclare se dovedesc a fi costisitor de procesat, datorită folosirii de aditivi cum ar fi coloranţi care nu pot fi îndepărtaţi ulterior şi substanţe pentru ignifugare. Drept consecinţă, reciclarea se face cu pierderi de material, iar produsul rezultat lasă de dorit în ce priveşte aspectul şi caracteristicile fizice.

Numit diketoenamine, sau pe scurt PDK, noul tip de plastic poate fi „spart” până la nivel molecular în timpul procesării termice şi reasamblat pentru a fi turnat în noi obiecte şi ambalaje fără a suferi degradări ireversibile.

Compărat unei construcţii din piese Lego, plasticul PDK poate fi reciclat prin scufundarea într-o soluţie acidă care îl dizolvă până la nivel molecular, permiţând separarea oricăror aditivi care au fost adăugaţi în timpul procesului de fabricaţie, lăsând în urmă PDK în formă pură, care poate fi refolosit fără niciun fel de restricţii.

Tehnologia PDK este disponibilă deja pentru licenţiere companiilor producătoare de ambalaje. Rămâne doar de văzut dacă aceasta va fi sau nu adoptată la scară largă.