Huawei Ascend P7 – un smartphone subţire şi foarte elegant

Autor: Dorian Prodan 15.05.2014
Huawei Ascend P7 – un smartphone subţire şi foarte elegant

Compania chineză Huawei a lansat Ascend P6 în vara anului trecut,  iar acest produs, care şi-a adjudecat pentru o scurtă perioadă de timp chiar şi titlul de cel mai subţire smartphone, a impresionat prin designul elegant şi construcţia bună. Huawei Ascend P6 a avut însă partea lui de probleme, însă noul Ascend P7 promite să repare toate deficienţele modelului anterior şi să ţintească totodată şi către clasa imediat superioară a terminalelor de vârf.

Construcţie, design, ergonomie

La o primă vedere, Huawei Ascend P7 nu se deosebeşte foarte mult de modelul anterior deoarece foloseşte aceeaşi carcasă perfect plată cu colţuri rotunjite şi muchii ascuţite. La fel ca în cazul modelului anterior, marginea carcasei este înconjurată pe trei laturi de o ramă argintie fabricată din aluminiu, un detaliu care ne duce cu gândul la modelele iPhone 4 sau iPhone 4S de la Apple, iar partea inferioară are un profil semicilindric şi este fabricată dintr-un material plastic dur.

Huawei Ascend P7: o carcasă cu multe linii drepte

La o privire mai atentă, Ascend P7 dezvăluie însă destul schimbări subtile de design. Partea dreaptă, care adăposteşte butoanele de volum, butonul Power/Lock şi tăviţele Micro SIM şi Micro SD, are o aranjare diferită care a fost adaptată pentru dimensiunea mai mare a terminalului. Butonul Power/Lock este acum rotund, este amplasat într-o mică teşitură şi este mai apropiat de linia mediană a carcasei, o alegere care seamănă mult cu cea văzută la unele terminale Sony.

Huawei Ascend P7: spatele este acoperit aproape integral cu sticlă

Partea frontală este foarte simplă, singurele îmbunătăţiri vizibile de la generaţia anterioară fiind îngustarea ramei ecranului şi micşorarea spaţiului părţii inferioare din plastic. Partea din spate este însă complet schimbată: dacă Ascend P6 a folosit o foaie subţire din aluminiu eloxat, noul Ascend P7 optează pentru Gorilla Glass 3.

Huawei Ascend P7: toate butoanele şi sloturile sunt amplasate în dreapta

Huawei Ascend P7: o carcasă cu o grosime de numai 6,5 milimetri

Prinsă într-o ramă extrem de subţire din material plastic, care înconjoară de altfel şi ecranul, partea din spate a carcasei este construită dintr-un substrat metalic gravat cu un model foarte fin peste care a fost turnată sticla protectoare. Rezultatul este o suprafaţă perfect netedă cu irizaţii circulare interesante, Ascend P7 devenind astfel şi mai elegant decât predecesorul său. Grila difuzorului a fost refăcută, aceasta semănând acum cu cea frontală a căştii, însă aşezarea ei a rămas la fel de nefericită deoarece atenuarea sunetului este mare atunci când telefonul este lăsat cu faţa în sus.

Huawei Ascend P7: modelul gravat de sub stratul protector Gorilla Glass 3

Conectorul audio jack este amplasat în partea superioară a carcasei, acesta renunţând la capacul protector al modelului anterior, care ascundea un ac pentru extragerea tăviţelor Micro SIM sau Micro SD, dar care era totodată şi foarte uşor de pierdut prin buzunare. O altă schimbare discretă este rotunjirea colţurilor inferioare, acestea nemaifiind ascuţite ca la Ascend P6 şi oferind un confort mai bun în mână.

Huawei Ascend P7: o carcasă cu o ergonomie bună

Din cauza creşterii diagonalei ecranului la 5”, şi dimensiunile frontale ale terminalului au crescut uşor la 139,8 x 68,8 milimetri. Grosimea în schimb a crescut cu numai 0,3 milimetri, Ascend P7 rămânând încă un telefon extrem de subţire, care impresionează imediat din punct de vedere estetic. Greutatea redusă este şi ea un avantaj palpabil, terminalul având doar 124 de grame în ciuda suprafeţelor mari fabricate din metal sau sticlă. Nu doar aspectul este însă atrăgător, ci şi construcţia: butoanele metalice nu au joc, tăviţele SIM şi MicroSD sunt fixate ferm în locaşurile lor, iar carcasa este extrem de rigidă.

Huawei Ascend P7: camera foto de 13 MP şi bliţul LED

Telefoanele cu muchii ascuţite şi colţuri puţin sau deloc rotunjite au arareori o ergonomie bună, însă Ascend P7 evită problemele acestora deoarece este foarte subţire şi are o greutate redusă. Telefonul este uşor de ţinut chiar şi cu două degete, iar profilul foarte subţire îl face să fie aproape insesizabil în buzunar. Mai puţin plăcute sunt amplasarea microfonului principal chiar la extremitatea părţii inferioare, perforaţia acestuia fiind destul de uşor de astupat cu degetul, şi aderenţa cam mică a spatelui fabricat din sticlă. În plus, cum era de aşteptat în cazul unui telefon acoperit aproape integral cu sticlă, carcasa este o capcană eficientă pentru praf şi amprente.

Ecran, hardware, specificaţii, autonomie

Ascend P6 a folosit un ecran HD, încadrând astfel terminalul undeva în eşalonul superior al gamei mid-range, însă ecranul implementat pe Ascend P7 face saltul la diagonala de 5” şi la rezoluţia de 1920 x 1080 pixeli, ceea ce-i permite terminalului să concureze cu rivalii celebri din gama superioară. Densitatea de 441 ppi este excelentă, ecranul oferind detalii foarte bune în cazul elementelor raster şi o lizibilitate perfectă pentru fonturile de mici dimensiuni.

Ecranul foloseşte un strat protector Gorilla Glass 3, este laminat integral şi are un tratament oleofobic bun. Panoul IPS oferă culori frumoase nesaturate, unghiuri ample de vizualizare şi un nivel de negru excelent, contrastul şi luminozitatea maximă fiind şi ele mai mult decât mulţumitoare. Cei care sunt nemulţumiţi de calibrarea implicită au la dispoziţie un reglaj pentru ajustarea temperaturii, iar cei care folosesc mănuşi vor fi bucuroşi să constate că Ascend P7 foloseşte un strat capacitiv cu sensibilitate ridicată. Vizibilitatea în lumina solară directă este doar satisfăcătoare.

Huawei Ascend P7: un ecran IPS de 5

Fidel procesoarelor dezvoltate de subsidiara HiSilicon, Huawei a implementat şi în acest an un produs dezvoltat intern: Kirin 910T. Acesta oferă patru nuclee ARM Cortex-A9 tactate la o frecvenţă de 1,8 GHz, ciudat de mare pentru această generaţie de procesoare, şi un procesor grafic ARM Mali-450 MP4. Dacă nucleul Cortex-A9 este unul bine-cunoscut, Mali-450 MP este un GPU de care ne lovim pentru prima oară. Deşi pare doar o rudă mai mare a vechiului şi celebrului Mali-400 MP, acesta este în realitate de circa 3 ori mai puternic, iar implementarea sa quad-core se apropie de performanţele procesorului grafic Adreno 320 pe care-l cunoaştem, de pildă, de la Snapdragon 600.

Chiar dacă HiSilicon Kirin 910T este un produs net superior vechiului K3V2, acesta este îngenuncheat de puternicele cipuri Snapdragon 800 sau 801 şi de multe ori chiar de către mai bătrânul Snapdragon 600, iar Huawei Ascend P7 nu poate concura cu terminalele de vârf apărute în ultimul an. Este adevărat, performanţele sunt suficient de ridicate şi permit rularea unor jocuri precum Real Racing 3 în condiţii foarte bune, însă acest lucru nu este suficient atunci când remarcăm că unele telefoane mai vechi dar mai puternice, cum ar fi de pildă LG G2, Sony Xperia Z1, HTC One M7 sau Samsung Galaxy S4, se pot achiziţiona deja la preţuri aproximativ egale sau chiar mai mici decât cel cerut de Huawei pentru modelul de faţă.

Vestea bună este că trecerea la procesul tehnologic pe 28 de nanometri şi designul intern îmbunătăţit au eliminat problemele de supraîncălzire remarcate la modelul anterior, noul Ascend P7 neîncălzindu-se deranjant nici măcar după o sesiune mai lungă de Real Racing 3.

  • Ecran: 5”, 1920 x 1080 pixeli, IPS, Gorilla Glass 3
  • Sistem de operare: Android 4.4.2
  • Chipset: HiSilicon Kirin 910T
  • Procesor: ARM Cortex-A8, quad-core, 1,8 GHz
  • Procesor grafic: ARM Mali-450 MP4
  • RAM: 2 GB
  • Memorie: 16 GB (11,7 GB disponibili)
  • Card: MicroSD, maximum 64 GB
  • Date: HSDPA, LTE Cat4
  • WiFi: 802.11 b/g/n
  • Bluetooth: 4.0
  • USB: microUSB
  • Cameră foto: 13 MP, F/2.0, autofocus
  • Filmare video: 1080p
  • Cameră frontală: 8 MP, F/2.0, focalizare fixă
  • Baterie: 2500 mAh (nedetaşabilă)
  • Dimensiuni: 139,8 x 68,8 x 6,5 mm
  • Greutate: 124 grame
  • Altele: DLNA, wireless streaming, radio FM, NFC, USB OTG

Compania a afirmat în timpul evenimentului de lansare că a implementat un sistem dual de antene care oferă performanţe superioare, însă de-a lungul săptămânii de test nu am remarcat nici o îmbunătăţire în comparaţie cu alte telefoane. În plus, cei care au fost atraşi de implementarea Dual SIM vor fi dezamăgiţi când vor afla că aceasta va fi disponibilă doar în China şi doar pe terminalele TD-SCDMA, opţiunea fiind astfel inutilă pentru noi. Impresionantă este însă puterea modulului wireless, care a reuşit să aibă o acoperire foarte bună la distanţe la care alte produse cedaseră de mult.

Dacă Ascend P6 a fost dezamăgitor din punct de vedere al autonomiei, acesta reuşind să atingă cu greu 24 de ore într-un regim mediu de utilizare, noul Ascend P7 stă ceva mai bine, fără a reuşi însă să strălucească. Într-un regim mediu de utilizare, care a implicat utilizarea ocazională a aplicaţiilor, captură foto şi circa 30 de minute de convorbiri pentru un total de circa două ore şi jumătate de Screen Time, Ascend P7 a atins o autonomie de circa 30 de ore, în condiţiile în care conexiunile 3G şi Wi-Fi au fost active câte opt ore zilnic, iar conturile de email, agendă, calendar, Facebook, Skype şi Twitter au avut push activat.

Software, telefonie

Huawei a actualizat interfaţa sa proprietară Emotion UI la versiunea 2.3 şi a implementat-o peste Android 4.4.2. Noul software păstrează mediu grafic simplificat, care a renunţat la clasica listă a aplicaţiilor din Android în favoarea unui mediu cu scurtături plasate direct pe Home Screen precum iOS, dar aduce câteva modificări grafice şi îmbogăţeşte pachetul de opţiuni.

Producătorul a aruncat o privire către noile tendinţe de design care au apărut după lansarea iOS 7, optând pentru un mediu grafic ceva mai plat, cu culori puternice şi degradeuri fine. Aceste schimbări se reflectă însă doar în Home Screen, Notification Area şi tema implicită de interfaţă, dincolo de acestea găsindu-se elementele grafice deja cunoscute. Producătorul a pus accent mai mare pe opţiunile de particularizare grafică, incluzând nouă teme diferite de interfaţă şi oferind şi o galerie online de unde se pot descărca mai multe. Cei care au probleme cu vederea pot apela la modul de lucru Simple, care oferă butoane şi text de dimensiuni mai mari.

Printre particularităţile Emotion UI se remarcă un Notification Area refăcut, care oferă cinci scurtături către modulele preferate şi o săgeată pentru afişarea tuturor celorlalte opţiuni disponibile, un meniu pentru comenzi rapide afişat în Lock Screen şi un meniu pentru setări care oferă şi un mod simplificat de lucru. Chiar dacă SwiftKey este probabil tastatura preferată pe platforma Android, simpatizanţii bătrânului Swype probabil vor fi bucuroşi să se întâlnească cu legendarul produs şi cu opţiunile sale de autocorectare şi tracing.

Dincolo de opţiunile standard Android, Huawei a implementat o serie de module adiţionale interesante. Grupate în cadrul aplicaţiei Phone Manager, acestea ne oferă posibilitatea controlului accesului aplicaţiilor la Notification Center, managementul aplicaţiilor care pornesc odată cu sistemul de operare şi avertizează utilizatorul în cazul în care o aplicaţie consumă prea mult timp de procesor Alte facilităţi software utile sunt un Do Not Disturb complet programabil, un servere DLNA şi un filtru antispam cu blacklist pentru mesaje sau apeluri.

Performanţele software sunt în general bune, însă există mici probleme şi inconsistenţe care apar din când în când: un modul WI-Fi care uneori uită să se conecteze, nişte butoane din Gallery care uneori nu sunt afişate şi unele sacadări ale interfeţei camerei foto. Huawei ne-a avertizat însă că această versiune de software nu este finală, până la lansarea din iulie a terminalului mai fiind destul timp pentru repararea deficienţelor constatate.

Prestaţia modului de telefonie este bună, microfonul dual având o fidelitate bună iar casca având şi ea o redare bună, chiar dacă volumul nu este prea ridicat şi ar putea crea probleme în mediile zgomotoase. Difuzorul extern are o fidelitatea neaşteptat de bună, iar puterea acestuia este suficientă pentru a-l auzi în orice condiţii. Ascend P7 include un mic LED RGB frontal pentru semnalizare, însă nu sunt oferite şi opţiuni pentru particularizarea acestuia.

Captura foto şi video

Camera foto principală de pe Ascend P7 foloseşte un senzor Sony cu o rezoluţie de 13 MP şi un obiectiv cu diafragmă F/2.0, prestaţia acestui ansamblu fiind bună, dar fără a reuşi să exceleze la vreun capitol. Senzorul are un zgomot de imagine cam pronunţat, Huawei nereuşind să dezvolte un algoritm de filtrare la fel de eficient precum cei remarcaţi la alţi senzori cu rezoluţie mare, iar algoritmii de post-procesare dau uneori rateu în cazul suprafeţelor uniforme sau al celor cu detalii foarte fine. Dincolo de aceste mici probleme, camera foto Ascend P7 are însă o prestaţie bună şi oferă culori naturale, contrast ridicat, un nivel bun de detalii şi o dinamică mulţumitoare. Expunerea este însă destul de inconsecventă, camera având tendinţa ocazională să supraexpună fără motiv.

Camera foto nu are un modul de stabilizare, însă rezultatele nocturne sunt satisfăcătoare. Algoritmii de control nu urcă niciodată timpul de expunere peste 1/16 secunde, ceea ce permite captura unor imagini clare dacă aveţi ceva îndemânare şi răbdare. Pentru a obţine însă o expunere corectă, nivelul sensibilităţii este uneori crescut până la ISO 4200, condiţii în care zgomotul de imagine devine mult prea ridicat şi deranjant. Redimensionate şi puse pe Instagram sau Facebook, imaginile nocturne sunt însă suficient de bune.

Din momentul în care cuvântul „selfie” a intrat în dicţionarul Oxford, a devenit destul de clar că trăim în nişte vremuri teribil de narcisiste. Huawei implementase deja de anul trecut o cameră frontală de bună calitate, însă modulul de pe Ascend P7 ridică ştacheta calităţii. Având un senzor cu o rezoluţie de 8 MP şi un obiectiv luminos cu diafragmă F/2.0 şi focalizare fixă, camera frontală de pe Ascend P7 oferă o captură foto cu detalii foarte bune şi probabil că va fi apreciată din plin de cei îndrăgostiţi prea mult de propriul chip.

Camera frontală oferă opţiunea Beauty, în realitate un blur ajustabil care vă va face să arătaţi ca un proaspăt câştigător al Eurovision-ului, şi o interesantă captură panoramică cu trei expuneri şi un montaj final cu perspectivă fisheye. Numit „groufies” de către Huawei, acest mod de lucru vă permite să imortalizaţi grupul de persoane din jurul dumneavoastră sau să capturaţi şi o bună parte din mediu înconjurător.

Din păcate, captura video este mult mai puţin atrăgătoare. Pe de o parte, imaginea are luminozitate, contrast şi culori bune, focalizarea continuă este destul de rapidă iar sunetul este curat. Deşi bitrate-ul de 22 Mbps este însă generos pentru un flux 1080p, compresia este are o calitate slabă, cantitatea de detalii este mediocră iar fluenţa nu este nici ea prea impresionantă.

Aplicaţia de captură foto are o interfaţă banală, însă ascunde un set destul de bun de opţiuni. Utilizatorii au la îndemână captură HDR, Panorama, captură în rafală cu maximum 20 de cadre în 5 secunde, Best Photo şi un set redus de filtre de procesare. Ajustările permit reglarea sensibilităţii, a balansului de alb şi a parametrilor de contrast, expunere sau saturaţie. Opţiunile mai exotice sunt cele de inserare a unui watermark dintr-o listă de şabloane prestabilite, cel cu starea vremii fiind probabil singurul cu adevărat util, şi posibilitatea de ataşare a unei notiţe audio de 10 secunde. O facilitate interesată este posibilitatea utilizării butonului Volume Down pentru captura foto rapidă, telefonul ieşind din stand-by şi imortalizând instantaneul dorit în mai puţin de două secunde.

Redare audio şi video, GPS

O altă deficienţă corectată de Huawei este calitatea redării audio. Ascend P6 a fost un player portabil mediocru, însă noul Ascend P7 oferă un etaj audio mult îmbunătăţit. Sunetul redat se remarcă prin frecvenţele joase bine definite, înaltele clare şi discrete, distorsiunile insesizabile şi dinamica bună.  Volumul redării nu este foarte ridicat, însă este suficient, iar fidelitatea este bună, fără a avea însă pretenţia că poate concura cu cea oferită de terminalele apreciate de audiofili. Sunetul este bun în mod implicit, însă cei care apreciază un sunet ceva mai puternic pot apela la procesarea DTS, care amplifică basul şi înaltele şi oferă o spaţializare extinsă.

Player-ul audio nu s-a schimbat prea mult de la versiunea implementată acum un an pe Ascend P6. Interfaţa riguros organizată oferă acces direct la galeria de fişiere audio în funcţie de artist sau album, la piesele audio marcate ca favorite, la listele de redare şi la structura directoarelor în care este stocată muzică. În afara listelor de redare standard, aplicaţia permite marcarea pieselor favorite, oferă liste create automat în funcţie de ceea ce ascultăm şi oferă şi patru şabloane (Happy, Serene, Sad si Energetic) pentru organizarea pieselor în funcţie de starea de spirit.

Regretabil, lista de opţiuni este foarte săracă şi nu permite practic decât scanarea la cerere a noilor fişiere audio adăugate şi setarea duratei fişierelor audio care nu trebuie indexate. Cea mai mare problemă este însă sortarea defectuoasă, care nu oferă decât un mod alfabetic şi nimic altceva, ceea ce va provoca scrâşnete din dinţi în cazul în care vreţi să ascultaţi un album de la cap la coadă în ordinea corectă.

Amatorii de filme nu vor găsi un player video dedicat, redarea fluxurilor video făcându-se direct din galeria media şi neoferind practic nici o opţiune suplimentară. Suportul pentru codec-uri este însă uşor îmbunătăţit, pe listă găsind H-264, XviD, WMV-9, FLAC şi RealVideo. Software-ul nu oferă decodare nativă AC-3, însă procesarea audio DTS a adus şi suportul pentru filmele care folosesc acest format. Suportul pentru subtitrările în format SRT sau SUB este limitat la fişierele externe, nu şi cele incluse în containerele MP4 sau MKV, şi oferă detectarea automată a codului de pagină corect.

Cipul radio pentru navigaţie oferă compatibilitate GPS şi GLONASS şi este însoţit de un sistem de antene cu o recepţie bună. Localizarea asistată la cald sau la rece nu este întotdeauna foarte rapidă, necesitând uneori 5-6 secunde pentru achiziţia unui semnal stabil, însă precizia localizării este bună iar viteza de procesare este suficient de ridicată pentru navigaţia auto asistată.

Concluzii

Acum un an, Huawei a vizat segmentul superior al gamei mid-range, însă noul Ascend P7 ţinteşte mai sus şi are un preţ mai ridicat de circa 2000 de lei. Privind partea plină a paharului, acesta oferă o carcasă superbă care se remarcă prin materialele superioare, finisajele bune şi un profil extrem de subţire, la care se adaugă un ecran IPS la nivelul pretenţiilor actuale, două camere foto cu o calitate bună, un GPS rapid şi o redare media mai mult decât satisfăcătoare.

Pe de altă parte însă, puterea procesorului şi autonomia sunt vădit inferioare ofertelor rivale şi, deşi terminalul este în mod evident mai ieftin decât HTC One M8 sau Samsung Galaxy S5, acesta are un preţ aproximativ egal sau chiar mai mare decât cel cerut în acest moment pentru modele foarte bune de anul trecut care îl întrec la aceste două capitole, cum ar fi de pildă LG G2, Sony Xperia Z1, LG HTC One M7 sau Samsung Galaxy S4. Este adevărat, designul deosebit este un avantaj important, însă nu sunt prea sigur că acesta este şi suficient.

Părţi pozitive

Construcţie şi design
Dimensiuni şi greutate
Ecran
Camere foto
Redare media
Opţiuni software bogate

Părţi negative

Procesor prea slab pentru clasa high-end
Autonomie
Captură video