Setările manuale ale aparatelor foto – ghid pentru începători

08.07.2011
Setările manuale ale aparatelor foto - ghid pentru începători

Pe rotiţa cu care sunt selectate modurile de fotografiere ale
unui aparat foto compact se găseau în trecut literele P, A, S şi M
sau P, Av, Tv şi M. Spun se găseau deoarece mulţi producători le-au
eliminat din simplul motiv că nu erau folosite. Foarte
mulţi utilizatori cumpără un aparat foto, îl pun pe poziţia Auto şi
rotiţa rămâne pe acea poziţie până când acesta se defectează şi
este schimbat.

Acest articol se adresează celor care doresc să
experimenteze puţin cu setările manuale ale aparatului
foto
, din dorinţa de-a realiza poze mai frumoase
sau mai artistice
. Vom discuta în mod special de aparate
foto compacte, însă aproape toate setările şi parametrii de mai jos
se regăsesc şi la aparate DSLR. Cunoscătorii pot ajuta cu sfaturi
adiţionale în casuţa de comentarii de la final.

Modurile manuale ale aparatelor foto

P, A, S, M sau P, Av, Tv, M în traducere
liberă

Aceste litere indică modurile de fotografiere Program,
Apperture Priority, Shutter Priority şi Manual
. Pentru
aparatele de la Canon, aceste indicative sunt P, Av, Tv şi M. Modul
Program este un mod semi-automat, Aperture Priority se traduce prin
prioritate de diafragmă, iar Shutter Priority prin prioritate de
timp de expunere. Fiecare din ele permite un anumit nivel de
control al parametrilor fotografiei, parametri pe care-i vom
prezenta pe scurt mai jos.

Parametrii unei fotografii

Valoarea ISO

Dacă am vrea să intrăm în detalii, am putea vorbi despre zeci de
parametri. Cum articolul de faţă nu este unul de specialitate, ne
vom limita la parametrii principali ai unei fotografii. Atunci când
senzorul foto a înlocuit filmul foto, producătorii de aparate foto
au încercat să păstreze un parametru foarte important şi anume
valoarea ISO. Aceasta indică nivelul în care filmul sau senzorul
este sensibil la lumină.

Cei care au folosit aparate cu film ştiu că vara se cumpărau
filme cu ISO 100 sau 200 pentru că majoritatea pozelor erau
realizate în condiţii de lumină puternică. Pentru fotografiile de
interior sau cele care se făceau în lumină mai slabă erau preferate
filmele cu ISO 400. La aparatele foto compacte actuale, valorile
ISO variază între 100 şi 6400. Unele permit folosirea unor valori
ISO şi mai mari, însă utilitatea lor este scăzută.

Aparatele foto compacte nu permit schimbarea valorii ISO în
modurile automate, însă ea este accesibilă în modurile manuale.
Efectul acestei schimbări? O calitate mai bună sau mai slabă a
imaginii, aşa cum vom vedea în continuare.


ISO 400, F4.0, 1/125 s

Timpul de expunere

Acesta este un parametru destul de uşor de explicat.
Timpul de expunere este timpul în care senzorul primeşte
lumina prin obiectiv pentru a imortataliza un cadru.
În
cazul camerelor foto compacte, senzorul este expus în continuu
pentru a putea transmite imagini către ecranul aparatului. Atunci
când este apăsat declanşatorul sau butonul pentru a face o poză, un
mecanism acoperă senzorulul şi apoi îl expune pentru o perioadă de
timp scurtă şi precisă la lumina ce intră prin obiectiv. Această
perioadă de tip se măsoară în secunde şi poate varia între 1/1000 s
şi 30 s.

De cele mai multe ori veţi vedea pe ecranul aparatului parametri
precum 1/30 sau 1/6 sau 1/250. Aceştia indică un timp de expunere
de 1/30 s, 1/6 s sau 1/250 s. O primă aplicaţie practică pentru
timpul de expunere este obţinerea unor imagini clare sau a unor
imagini mişcate. În general, dacă timpul de expunere este mai mic
de 1/40 s, imaginile vor fi clare dacă aparatul foto nu este aşezat
pe un suport sau trepied şi nu este folosit un sistem activ de
stabilizare a imaginii. Sistemele digitale de stabilizare nu
trebuie luate în seamă.

Un sistem optic de stabilizare a imaginii, inclus în obiectiv
sau integrat în suportul senzorului permite realizarea unor imagini
clare chiar şi cu un timp de expunere de 1/8 s. Pentru timp mai
mari de expunere, cum ar fi 1/3 s, aparatul trebuie fixat pe un
suport sau pe un trepied.

Deschiderea diafragmei sau apertura

Aceasta este controlată direct în modul A sau Aperture Priority.
Diafragma este cea stabileşte câtă lumină ajunge la senzor. Puteţi
să v-o imaginaţi ca deschidere rotundă cu arie variabilă aflată în
faţa senzorului. Apertura este gradul de deschidere al diafragmei
şi se măsoară în număr F. Pentru cei interesaţi, acest număr F este
un raport între distanţa focală şi diamtrul efectiv al
deschiderii.

Atunci când sunteţi în modul manual A, pe ecran va fi afişat
numărul F. Cu cât este mai mare, cu atât diafragma este mai
închisă. Cu cât F-ul este mai mic, cu atât diafragma este mai
deschisă şi la senzor ajunge mai multă lumină.

Echilibrul între ISO, apertură şi timpul de
expunere

Pentru ca o poză să arate bine trebuie să existe un echilibru
între aceşti trei parametri. Cu apertura şi timpul de expunere
fixe, fotografiile arată diferit la valori ISO diferite. Aici intră
în scenă automatizarea dată de aparatele foto digitale. În modul
Auto, aparatul analizează scena ce urmează a fi imortalizată şi
stabileşte o valoare ISO, o apertură sau deschidere a diafragmei şi
un timp de expunere.

Din păcate, algoritmul automat implementat de producător nu se
jenează să aleagă valori ISO mari dacă lumina nu este foarte bună.
Implicit, calitatea imaginii este afectată de zgomotul de imagine,
cunoscut popular sub denumirea de purici. Aici intervin modurile
manuale, în care valoarea ISO este stabilită de utilizator.

Cum ştii ce valoare ISO să foloseşti

Dacă ai folosit în trecut un aparat cu film foto, poţi să pleci
de la acelaşi principiu: în lumină naturală puternică foloseşti ISO
100, iar în interior ISO 400. Majoritatea aparatelor foto
digitale compacte oferă cea mai bună calitate a imaginii între ISO
minim şi ISO 200.
La valori ISO mai mari de 400 încep să
apară puricii de care vorbeam sau zgomotul de imagine. Dacă vreţi
să vedeţi cum se descurcă aparatul pe care-l deţineţi la diverse
valori ISO, puteţi să faceţi următorul test. Într-o cameră luminată
potrivit, aşezaţi aparatul pe o masă sau pe un trepied. Activaţi
modul P, declanşarea temporizată la două sau 10 secunde şi faceţi
câte o poză cu fiecare valoare ISO din meniu. Analizaţi apoi aceste
imagini la mărime 100% pe ecranul calculatorului şi veţi vedea
diferenţele.

ISO 100 - detaliu

Calitatea imaginii are de suferit din cauza valorilor ISO doar
atunci când lumina nu este foarte bună. În lumină naturală
puternică, în modul Auto, aparatul va seta singur un ISO mic. Când
aveţi de fotografiat un cadrul cu lumină redusă aveţi mai multe
opţiuni. Fie folosiţi un ISO ceva mai mare şi atunci veţi avea un
timp de expunere destul de mic pentru ca imaginea să nu fie
mişcată, fie folosiţi un ISO mai mic, însă va trebui să stabilizaţi
camera pe un obiect fix sau pe un trepied.

ISO 800 - detaliu

Puteţi spune că şi blitzul este o soluţie, însă
în cazul camerelor compacte el este inutil la o distanţă
mai mare de patru metri
. Veţi descărca blitzul degeaba
dacă vreţi să pozaţi o clădire în condiţii de lumină slabă. În
plus, blitzul va scoate în evidenţă persoanele sau obiectele din
primul plan, restul fotografiei urmând să fie întunecată.
Utilizarea blitzului este justificată doar pentru
fotografierea unor persoane sau a unor obiecte aflate la distanţe
mici.

Modul P sau Program

În modul P utilizatorul selectează valoarea ISO şi alţi
parametri secundari (balans de alb), aparatul urmând să stabilească
ce timp de expunere şi ce diafragmă să folosească. Se poate spune
că acesta este un mod semi-automat şi se pretează pentru multe
situaţii. Din nefericire, el poate da uneori şi rezultate mai puţin
plăcute, folosind fie o deschidere maximă a diafragmei, fie timpi
de expunere prea mari care dau imagini mişcate. Pentru un nivel de
control mai sporit trebuie alese modurile A (Av) sau S (Tv).

Modul A, Av sau Aperture Priority

În acest mod utilizatorul poate controla apertura, alături de
valoarea ISO. Acesta este modul pe care-l prefer personal deoarece
îmi oferă un nivel de control optim al fotografiei. În continuare
voi încerca să explic felul în care fotografia este afectată de
deschiderea diafragmei.

Atunci când facem o fotografie, observăm că nu toate obiectele
din ea sunt în focus sau clare. Unele se văd puţin în ceaţă sau
neclare. Acestea din urmă nu se află în zona de clar a imaginii.
Deschiderea diafragmei stabileşte cât de scurtă, sau cât de lungă
este zona de clar. Atunci când numărul F este mare, zona de clar
este foarte lungă şi aproape toate obiectele din imagine vor fi
clare. Vom vedea clar atât un pom aflat la doi metri depărtare, cât
şi un bloc aflat la câţiva zeci de metri.


Număr F mare - aproape toate obiectele se văd clar

În cazul unui portret realizat în natură, faţa subiectului va fi
aproape la fel de clară precum muntele din fundal. Dacă folosim un
număr F mic, adică o deschidere mare a diafragmei, zona de clar se
îngustează foarte mult. Această setare ne oferă posibilitatea să
realizăm poze „artistice”, în care elementele din fundal sunt
foarte neclare, iar subiectul este foarte bine definit. Pentru a
testa obţinerea unui astfel de efect, fotografiaţi o latură a unei
mese ori o balustradă de-a lungul ei. Folosiţi întâi cel mai mare
număr F pentru ca ea să fie clară pe aproape toată lungimea şi apoi
cel mai mic număr F pentru a vedea diferenţa.


Număr F mic - fundalul nu se mai află în zona de clard

Modul A şi un număr F cât mai mic sunt recomandate pentru
fotografia Macro, adică prin apropierea aparatului la câţiva
centimetri de subiect. Floarea sau insecta se vor vedea foarte
clar, iar imaginea din fundal va fi în ceaţă. Fundalul neclar
poartă numele de bokeh, o denumire provenită din japoneză care
poate să se refere şi la aspectul estetic al acestui efect. Cu cât
numărul F este mai apropiat de 2.0 sau chiar mai mic, cu atât
fundalul va fi mai neclar şi efectul mai accentuat.

Aparatele foto compacte oferă în general un obiectiv cu F2.8 sau
mai mare. Mai mulţi producători au lansat însă de curând modele
compacte de top cu obiective cu F mic sau foarte luminoase.
Menţionăm aici Canon S95,
Panasonic LX5
,
Nikon P300
şi Olympus XZ-1.

Modul S, Tv sau Shutter Priority

În acest mod, utilizatorul poate schimba timpul de expunere şi
valoarea ISO, aparatul urmând să aleagă apertura sau deschiderea
diafragmei potrivită. Modul S nu are foarte multe aplicaţii în
cazul aparatelor foto compacte, însă poate fi folosit pentru
fotografie nocturnă cu expunere prelungită. Selectaţi o valoare ISO
mică, fixaţi aparatul pe un trepied şi setaţi un timp de expunere
de câteva secunde. Veţi obţine poze mult mai bune decât dacă le-aţi
fi făcut în modul auto cu aparatul în mână.

Modul manual S sau Tv

Modul M sau Manual

În acest mod, utilizatorul putea selecta atât timpul de
expunere, cât şi apertura şi valoarea ISO. El este recomandat
atunci când vreţi să imortalizaţi detalii care nu ar fi vizibile
într-o poză cu expunere normală. Cu alte cuvinte, vreţi să faceţi
poze mai deschise sau mai închise pentru a scoate în evidenţă
anumite detalii. Nu vă deranjează că unele zone din fotografie sunt
foarte luminoase ori prea întunecate.

Dacă doriţi să faceţi experimente cu acest mod, vă recomandăm să
alegeţi un cadru nocturn şi să vedeţi cum arată poza cu timp de
expunere lung şi diafragmă foarte deschisă ori cu timp de expunere
şi mai lung şi diafragmă ceva mai închisă.

Ajustarea expunerii

Să presupunem că nu sunteţi mulţumiţi cu expunere selectată
automat de aparatul foto într-unul din modurile P, A sau S. Puteţi
să treceţi în modul M, însă aceasta nu este o soluţie rapidă. Ea
poate fi oferită de ajustarea expunerii. Majoritatea aparatelor
foto au fie un buton dedicat, fie o funcţie rapidă în meniuri,
indicate prin simbolul +/-. Autunci când este activată ajustarea
expunerii, o rotiţă sau două butoane vă permit să setaţi un anumit
nivel de supraexpunere sau subexpunere al imaginii. Puteţi să
testaţi această facilitate în modul P cu o scenă mai luminoasă sau
mai întunecată.

La final

Dacă deţineţi un aparat foto digital compact şi nu sunteţi
mulţumit de calitatea imaginii, puteţi lua în considerare
achiziţionarea unui DSLR. O alternativă mai compactă este
reprezentată de aparatele foto cu senzor de DSLR, dar fără ocular
optic. Cele mai cunoscute sunt cele din gama
Micro Four Thirds
de la
Panasonic
şi
Olympus
sau cele din
seria NEX de la Sony
. Dacă veţi învăţa să folosiţi modurile
manuale la un aparat foto compact, trecerea la un DSLR va fi foarte
uşoară. Modul Auto al unui DSLR sau al unui aparat foto
Micro Four Thids iroseşte o parte din potenţialul
dispozitivului.
În plus, dacă doriţi cu adevărat să faceţi
fotografii mai frumoase, însuşirea cunoştinţelor despre parametrii
fotografiei vă va ajuta foarte mult.

Urmărește Go4IT.ro pe Google News