Upgrade la realitate

Autor: Claudiu Andone 26.06.2007
Upgrade la realitate
Tastatura din palmă

Tastatura din palmă

Îşi vor pierde, în câţiva ani, telefoanele mobile tastatura? Foarte posibil, pentru că butoanele clasice ar putea fi înlocuite de unele proiectate virtual chiar pe degetele de la mână. Asta promite MARISIL (Mobile Augmented Reality Interface Sign Interpretation Language), proiect inaugurat în 1999 la Universitatea din Oulu, Finlanda.

Esenţa MARISIL: pe lentilele transparente cu rol de ecran a unor ochelari video de tip see-through, peste imaginea reală este proiectată şi una virtuală, generată de un mic computer de dimensiunile unui maus. Tot el analizează imaginea furnizată de o cameră video minusculă, montată pe braţul ochelarilor şi astfel stabileşte exact poziţia mâinii. Cu ochelarii pe nas, minune: vei vedea în palmă o imagine 2D cu o tastatură stilizată, fiecărei falange corespunzându-i câte o buton pe care îl atingi la fel ca pe unul real.

Nebunia asta a fost pusă la punct de Peter Antoniac, profesor la departamentul Information Processing Science la Universitatea din Oulu. I-am trimis prin e-mail o solicitare de interviu în engleză, iar el ne-a răspuns într-o română cât se poate de corectă. {i asta pentru că Peter e unul de-al nostru. A terminat Facultatea de Automatică de la Universitatea Politehnica din Bucureşti şi în 1998 a plecat în Finlanda să-şi dea doctoratul. Unde a şi rămas în cercetare.

„Am început lucrul la proiect în jurul anului 1999, împreună cu un alt profesor din Finlanda, Petri Pulli. Totul a pornit de la un proiect de navigaţie în oraş, apoi am ajuns la tehnologia de realitate augmentată, ca apoi să venim cu ideea de a folosi mâinile ca suport pentru proiecţia tastaturii clasice de telefon. Ne-am dat seama că falangele degetelor de la o mână corespund cu numărul de taste ale telefonului“, spune Peter. Deşi lucrează de opt ani la proiect, prototipul devenit de curând funcţional este încă perfectibil. „Am fost plecat în Japonia de curând.

Am studiat acolo cum să îmbunătăţim anumite procese şi am venit cu echipamente care nu se găsesc deocamdată decât prin laboratoarele niponilor: prototipuri de ochelari pentru realitatea augmentată, camere miniaturale de luat vederi etc. Dacă mă întrebaţi când va fi implementată tehnologia într-un echipament care să ajungă pe piaţă, pot face doar o predicţie: sperăm ca în maximum cinci ani să fie introdusă în echipamentele mobile curente (telefoane, Tablet PC-uri etc.).

Depinde însă şi de investitori şi, bineînţeles, de interesul din piaţă. Noi lucrând în Finlanda, în primul rând avem ca ţintă gigantul Nokia, însă am discutat şi cu alte companii, chiar şi din afara telefoniei mobile. În 2003 am primit personal un grant de la Nokia pentru a dezvolta tehnologia pentru o eventuală implementare“, spune Peter. El susţine că în eventualitatea unei producţii în masă, echipamentul ar costa aproximativ 400 de euro, dar ar fi posibil să realizeze şi o variantă la calitate mai slabă, reducând preţul până la 150 de euro. Proiectul românului pare desprins dintr-un roman SF, dar Peter spune că realitatea augmentată nu va întârzia să intre în vieţile noastre cât se poate de curând.

„Înainte credeam că AR e un concept mult prea abstract care ţine de un viitor îndepărtat, dar după ce am fost în Japonia, mi-am dat seama că asiaticii, americanii şi chiar ţările din Europa Occidentală pompează sume destul de mari în acest domeniu şi nu m-ar mira să-i vedem aplicaţiile cât de curând. În mod sigur că în următorii cinci ani vom vedea pe piaţă echipamente capabile de realitate augmentată“. Aplicaţii AR funcţionale există de ceva vreme, dar nu în mâinile consumatorilor de rând.

Peter s-a declarat din start un cercetător cu picioarele pe pământ, dar asta nu-l împiedică să facă predicţii: „Computerul va deveni un accesoriu modular, uşor de purtat peste tot ; o unitate centrală va comunica cu diverse componente adăugate sau eliminate de utilizator în funcţie de utilitate. Dacă îţi doreşti de pildă să-ţi monitorizezi activitatea fizică zilnică vei activa în talpa pantofului un cip cu accelerometru şi eventual localizare GPS.

În privinţa elementelor multimedia, cred că microfonul şi casca (atât pentru telefon, cât şi pentru computer) vor fi nişte elemente aproape invizibile, ataşate comod în spatele urechii, respectiv în cavitatea bucală. Toate aceste module ar putea fi controlate printr-o interfaţă virtuală, care să înlocuiască ecranul greoi şi fix al notebook-ului“.