Sony VAIO Z – ultra-portabilus maximus

Tehnologia
de vârf este una din caracteristicile laptopurilor Sony VAIO. De-a
lungul timpului, producătorul nipon a reuşit să introducă pe piaţă
portabile cu facilităţi şi dotări impresionante. Nu este greu să ne
aducem aminte de superbul VAIO
TT, VAIO
X cel uşor ca un fulg, micuţul
VAIO P sau bijuteria VAIO
Y. A sosit momentul pentru o nouă descriere la
superlativ pe care primeşte Sony VAIO Z. Acest ultra-portabil se
laudă cu o componentă unicat pe piaţa laptopurilor. Ea îl ajută să
ofere performanţe incredibile într-un pachet foarte compact.

Construcţie

Cu ocazia prezentării
oficiale ale lui Sony VAIO Z în România am avut posibilitatea
să vedem componenta carcasei din aluminiu monobloc care adăposteşte
tastatura şi pe care este aplicat plasticul restpad-ului. Cilindrul
de la baza ecranului menţine linia de design a laptopurilor Sony
VAIO, iar în capetele sale se găsesc butonul de pornire şi mufa de
alimentare. Ecranul este adăpostit într-o carcasă din fibră
de carbon, cu o textură plăcută la atingere.

După ce veţi citi specificaţiile de mai jos, este posibil să vă
întrebaţi cum de s-a mai găsit loc în carcasă pentru o
unitate optică. Butonul pentru deschiderea ei nu se află
pe capacul unităţii, ci la baza ecranului, acesta fiind o soluţie
mai elegantă. Restpad-ul poate fi considerat puţin cam îngust, însă
el lasă destul loc unei tastaturi chiclet aerisite.
Calitatea acesteia este ireproşabilă, iar faptul că este iluminată
include Sony VAIO Z într-o listă restrânsă de portabile
similare. Fanta principală de aerisire se află pe latura
din stânga, aerul fiind preluat de sub laptop de sistemul de
răcire.

Folosind laptopul timp de mai bine de două săptămâni nu am putut
să nu remarc faptul că ecranul flexează puţin. Acelaşi lucru l-am
observat şi la VAIO TT şi VAIO X, alte două laptopuri de la Sony cu
carcasa ecranului construită din fibră de carbon. În ciuda acestui
aspect, tind să cred că acea carcasă este destul de rezistentă în
timp. De asemenea, utilizatorii nu cred că vor abuza de portabil,
aşa cum ne-am permis s-o facem cu rezistentul Panasonic CF-19.

Configuraţie

• Ecran: 13.1″, 1920×1080, iluminat cu LED-uri,
  gamut extins
• Procesor: Intel Core i7-640M, 2,8 GHz, dual
  core, 4 MB Smart Cache, 3,46 GHz Turbo Boost, 32 nm, HT, TDP 35
  W
• Chipset: Intel HM57 Express
• RAM: 6 GB (4+2) DDR3, 1066 MHz
• GPU integrat: Intel GMA HD
• GPU separat: Nvidia GeForce GT 330M, 1 GB
  VRAM
• HDD: 256 GB SSD (2×128 GB)
• Unitate optică: Blu-ray writer
• Reţea: LAN, 802.11a/b/g/n, Bluetooth 2.1
• Conectori: 3 x USB 2.0, HDMI, VGA, LAN, 2 x
  audio
• Altele: cititor de amprente, card reader,
  cameră web, ExpressCard 34 mm, senzor luminozitate, tastatură
  iluminată, modem 3G
• Baterie: 6 celule, 5.400 mAh, 58 Wh
• Dimensiuni: 314 x 210 x 24 mm
• Greutate: 1,47 kg

Dotări

Cred că lista de dotări de mai sus este destul de
explicită în legătură cu performanţele lui Sony VAIO Z.
Inginerii niponi au reuşit să pună în carcasa unui ultra-portabil
un procesor dual core din gama Core i7, o placă video dedicată din
segmentul mainstream, o unitate optică şi o baterie cu capacitate
mare. Dacă mai punem la socoteală faptul c-au reuşit să păstreze
pachetul în limita de 1,5 kg, eu zic c-au făcut o treabă
extraordinar de bună. Putem spun că pentru crearea lui Sony VAIO Z
nu s-au făcut compromisuri. Preţul este evident pe măsura
performanţelor şi dotărilor oferite, însă aceasta este o altă
discuţie.

Combinaţia între procesorul Intel Core i7-640M, fie el şi dual
core şi placa video de la Nvidia este excelentă şi pe un laptop de
17.3″, cu atât mai mult pe unul de 13.1″. Sony VAIO Z se va
descurca excelent la procesare video sau de imagine. Memoria RAM
maximă suportată este de 8 GB (2 x 4 GB) şi cred că această
cantitate va fi suficientă şi peste 3-4 ani. Dacă cele de mai sus
promit un nivel înalt de performanţă, SSD-ul aduce un spor aproape
incredibil.

„Quad” SSD-ul

În comunicatele oficiale şi pe site-urile Sony, unitatea de
stocare a lui VAIO Z este numită Quad SSD. La prezentarea oficială
ne-a fost arătat un dispozitiv cu două PCB-uri pe care se aflau
memorii flash. Denumirea plus aspectul SSD-ului ne-a făcut să
credem că avem de-a face cu patru SSD-uri unite între ele într-o
configuraţie RAID 0 realizată la nivel hardware. În
realitate, toate cele trei opţiuni pentru stocare pe care le oferă
Sony sunt formate din doar două SSD-uri în RAID 0: 64 GB + 64 GB,
128 GB + 128 GB şi respectiv 256 GB + 256 GB. Chiar şi
aşa, sporul de performanţă oferit de două SSD-uri în RAID 0 este
impresionant.

În aplicaţia PCMark Vantage 64 bit, la testul HDD, Sony
VAIO Z a obţinut peste 11.000 de puncte. În SiSoft Sandra, la
testul de citire, laptopul a obţinut un „scor” de 475
MB/s. Am făcut un test de copiere al directorului Windows
pe aceeaşi partiţie, singura de altfel de pe harddisk şi rata de
transfer s-a stabilizat la aproximativ 240 MB/s. Din păcate nu am
reuşit să realizăm şi un test de scriere relevant.

Am încercat să vedem însă cu ce viteză putem scrie pe SSD
folosind surse externe, mai precis un HDD extern şi două stick-uri
USB rapide. Nu am avut în acel moment un disc Blu-ray la dispoziţie
pentru a încerca să copiem simultan şi de pe el. Viteza maximă
combinată de scriere a fost de doar 54 MB/s şi cred că aici este de
vină controller-ul pentru porturile USB 2.0. Teoretic ne aşteptam
să atingem 80-90 MB/s. Lipsa porturilor USB 3.0 este
într-adevăr o problemă pentru un astfel de dispozitiv de
top.

Ecranul – 1920×1080 de pixeli pe 13.1″

Trebuie să recunosc faptul că ecranul lui Sony VAIO Z este cel
mai mic cu rezoluţie full HD pe care l-am văzut până acum. VAIO TT
avea 1366×768 de pixeli dispuşi pe 11.1″, o rezoluţie întâlnită la
netbook-uri în zilele noastre. Poate că cea mai apropiată
rezoluţie de cea a lui VAIO Z este oferită de micuţul VAIO P care
se laudă cu 1600×768 de pixeli pe 8″. Dacă este greu să
lucrezi pe un ecran full HD 15.4″, trebuie să ai vederea foarte
bună pentru acesta de 13.1″. Personal, recunosc faptul că mi-a fost
destul de greu să lucrez mai mult de două ore cu VAIO Z. Deşi am
dioptrii mici şi am purtat ochelarii, m-am resimţit după o astfel
de sesiune de lucru.

Tind să cred că o persoană care are vederea bună nu va avea
probleme cu ecranul lui Sony VAIO Z. Poate că după o operaţie
de tip LASIK şi eu aş fi
în această situaţie. În ciuda suprafeţei mari de lucru oferită de
rezoluţie pe un ecran atât de mic recomand celor interesaţi de
acest ultra-portabil să se ducă într-un Sony Center şi să se joace
puţin cu el înainte de-al cumpăra. Calitatea imaginii este
foarte bună, panoul având gamut extins. Pentru cei care nu
cunosc acest termen tehnic, putem spune mai simplu că panoul
afişează un număr mai mare de culori şi are o precizie mai bună la
afişarea lor.

Performanţe

Componentele cu care este livrat Sony VAIO Z sunt foarte
performante pentru dimensiunile ultra-portabilului şi aceasta se
poate observa şi în testele sintetice. Procesorul de faţă
este cel mai performant model cu care poate fi dotat laptopul.
Celelalte două din oferta Sony sunt Core i5-580M şi
i5-460M. Prezenţa celor două plăci video în configuraţie
permite atât obţinerea unei autonomii decente, cât şi performanţe
bune atunci când este nevoie.

Sistemul de schimbare al plăcii grafice este numit
Dynamic Hybrid Graphics şi este controlat cu ajutorul unui buton de
la baza ecranului, cu trei poziţii. În modul Auto, placa
video este schimbată în funcţie de alimentarea laptopului de la
priză sau baterie şi de sarcinile care sunt cerute de aplicaţii.
Altfel, în modul Speed este activată placa Nvidia, iar în modul
Stamina, cea integrată de la Intel. Trecerea de la o placă la alta
nu se face la Sony VAIO Z la fel de lin ca la un laptop
dotat cu Nvidia Optimus. Ecranul se stinge şi întreg procesul
durează 2-3 secunde. Nu am avut probleme cu vreo aplicaţie atunci
când am schimbat placa video.

• PCMark Vantage 64 bit – 10.754 puncte
• PCMark Vantage 64 bit Productivity – 11.310 puncte
• 3DMark06 Basic – 5.482 puncte
• 3DMark Vantage Entry – 9.413 puncte
• 3DMark Vantage Entry GPU/CPU – 9.643 / 8.787 puncte
• 3DMark Vantage Performance – 2.156 puncte
• 3DMark Vantage Performance GPU – 1.722 puncte

Punctajul obţinut de Sony VAIO Z în PCMark Vantage este
cel mai mare pe care l-am văzut la un laptop testat de
noi. El se datorează în mod special prezenţei SSD-ului,
procesorul fiind depăşit ca performanţă de Core i7-urile quad core
pe care le-am mai testat.

Autonomie

Bateria lui VAIO Z are o capacitate mare pentru dimensiunile
ultra-portabilului, însă componentele performante îşi fac simţită
prezenţa. În mediul office, folosind profilul
Power Saver şi o luminozitate a ecranului setată la 40%, autonomia
a fost de aproape patru ore. Nu am avut activată
iluminarea tastaturii, iar pentru muzică am folosit o pereche de
căşti.

Pentru testul multimedia am folosit atât un
film la rezoluţie full HD care ocupa 12 GB pe HDD, cât şi un disc
Blu-ray cu clipuri de test la rezoluţii 720p şi 1080p. În mod
interesant, redarea conţinutului video de pe disc a durat mai mult
decât cea a filmului de pe HDD. Pe profilul Balanced, cu
luminozitatea ecranului la 80% şi folosind o pereche de căşti,
autonomia a fost de două ore şi 10 minute pentru discul
Blu-ray. Cu luminozitatea redusă la 50%, bateria
s-a consumat într-o oră şi 45 de minute la redarea filmului de pe
HDD. Nu am rulat un test de autonomie în jocuri deoarece
nu cred că Sony VAIO Z va fi folosit în mod normal pentru acest tip
de aplicaţii.

Alte aspecte

Luminozitatea ecranului şi iluminarea tastaturii pot fi
controlate de senzorul de la baza ecranului. Dacă este destulă
lumină ambientală, LED-urile din tastatură nu se aprind. Iluminarea
tastelor este destul de bine realizată, prea puţină lumină fiind
vizibilă în jurul butoanelor. Difuzoarele au fost cele mai
nedreptăţite în alocarea spaţiului din carcasă. Ele se ascund în
spatele celor trei fante din dreptul balamalelor ecranului.
Calitatea audio este modestă şi nu i-am dat prea mare importanţă
pentru că nu este cazul.

Când am rulat testele sintetice cu Sony VAIO Z, în mod special
cele din suita 3DMark, sistemul de răcire şi-a făcut
simţită prezenţa. Turaţia ventilatorului a crescut semnificativ,
iar zgomotul a fost sesizabil, însă nu neapărat deranjant.
Restpad-ul s-a încălzit foarte puţin în acest timp. Ecranul are
unghiuri de vizibilitate bune şi a lăsat pe ansamblu o impresie
foarte bună. Cei care cred că nu pot lucra cu rezoluţia full HD au
ca alternativă rezoluţia 1600×900.

Configuraţia testată de noi costă 3.400 $ pe site-ul oficial
Sony din Statele Unite. La noi în ţară preţurile pornesc de
la 8.000 de lei pentru modelul Core i5-520M, 6 GB RAM, 128
GB SSD şi fără unitate optică Blu-ray sau ecran full HD.
Ele ajung la 14.000 de lei pentru configuraţia primită la
test.

Concluzie

Sony VAIO Z merită cu prisosinţă distincţia de Gadget
Premium. Nu cred că greşesc dacă-l numesc cel mai performant
ultra-portabil al momentului. El se adresează mediului
business şi celor care au nevoie de putere de procesare mare
într-un format cât mai compact. De asemenea, ecranul oferă
suprafaţa maximă de afişare pentru dimensiunile sale. Arma
secretă a lui VAIO Z este însă harddisk-ul SSD dual cu configuraţie
RAID 0, el sporind semnificativ performanţele unui sistem de
top. Ca multe alte dispozitive care oferă facilităţi unice
într-un anumit segment, laptopul de faţă vine cu un preţ mare.

Cât despre concurenţă, nu cred că există pe piaţă la ora actuală
vreun dispozitiv cu aceleaşi dimensiuni şi performanţe. Un
ultra-portabil poate fi dotat cu un SSD foarte rapid şi foarte
scump în acelaşi timp, însă unitatea optică şi ecranul cu rezoluţie
foarte înaltă nu pot fi suplinite de el.

Plusuri şi minusuri:

[+] cel mai
performant ultra-portabil de 13″
[+]
stocare foarte rapidă pe două SSD-uri în RAID 0
[+]
două plăci video pentru peformanţă şi autonomie
[+]
ecran cu rezoluţie full HD şi gamut extins
[+]
construcţie impecabilă
[+]
tastatură iluminată
[–]
lipsa porturilor USB 3.0