Huawei P8 review

24.04.2015
Huawei P8 review
Prezentare, construcţie şi ergonomie

Acum doi ani, compania chineză Huawei şi-a anunţat intenţia de a deveni un producător relevant şi pe mai pretenţioasa piaţă vestică, iar primul pas a fost elegantul telefon Ascend P6. În acest răstimp, Huawei s-a ridicat încetul cu încetul şi a devenit cel de-al treilea producător mondial de telefoane, iar această poziţie trebuie apărată cu terminale noi şi mai strălucitoare precum noul P8.

Prezentare, construcţie şi ergonomie

Lansat în vara lui 2013, terminalul Huawei Ascend P6 a impresionat cu carcasa sa subţire şi elegantă fabricată din aluminiu, iar actualizarea Ascend P7 a îmbunătăţit acest design cu un strat protector din sticlă cu o decoraţiune discretă şi interesantă. După doi ani, era însă timpul unei schimbări, iar noul P8 preia câteva dintre elementele de design la modă şi se prezintă cu o carcasă înnoită.

Comparând noul Huawei P8 cu cele două modele precedente din gama Ascend, putem observa că producătorul a păstrat o parte dintre elementele deja familiare precum marginile drepte, profilul perfect plat, colţurile agresiv rotunjite, butonul metalic Power/Lock pe jumătate îngropat într-o concavitate sau perechea simetrică de tăviţe pentru Nano SIM şi MicroSD. Spre deosebire de modelele anterioare din această gamă, noul Huawei P8 foloseşte însă o carcasă monobloc din aluminiu şlefuit, producătorul fiind destul de mândru de aceasta şi afirmând că procesul de design a necesitat mai mult de 800 de ore.

Huawei P8 - o formă familiară pentru o carcasă înnoită

La fel ca în cazul modelelor Ascend anterioare, partea frontală a rămas extrem de simplă. Carcasa are acum o margine extrem de îngustă, şi, chiar dacă ecranul are la rândul lui o margine de circa 1,5 milimetri care devine vizibilă atunci când este pornit, impresia vizuală este favorabilă. În plus, şi zonele de deasupra şi dedesubtul ecranului au o suprafaţă redusă, ecranul telefonului P8 acoperind peste 78% din suprafaţa măştii frontale. Nivelul de detalii este redus, remarcându-se aici doar mica grilă a difuzorului, camera frontală, setul de senzori şi un LED de semnalizare minuscul care este vizibil doar atunci când este activ.

Huawei P8 - o carcasă monobloc din aluminiu

Mergând pe urmele Sony, Apple sau Samsung, Huawei a abandonat rama metalică argintie şi colţuroasă în favoarea uneia rotunjite. La fel ca restul carcasei, această ramă are o suprafaţă uşor rugoasă, doar muchiile teşite tăiate la un unghi de 45 de grade având un finisaj lucios contrastant. Această ramă este împărţită în patru segmente de către izolatorii dintre antene, aceste mici elemente de culoare albă prelungindu-se şi pe capacul posterior.

Huawei P8 - Gorilla Glass 3 şi aluminiu

Partea inferioară a ramei adăposteşte grilajele simetrice ale difuzorului şi microfonului, între acestea fiind amplasat conectorul Micro USB. Microfonul secundar şi conectorul audio sunt amplasate pe marginea superioară, iar marginea din dreapta oferă butoanele lipite pentru controlul volumului, butonul Power/Lock şi cele două locaşuri Nano SIM şi Micro SD. La fel ca în cazul Ascend P7, şi Huawei P8 va avea o versiune Dual SIM care va permite inserarea unui al doilea Nano SIM în locul cardului MicroSD, vestea bună fiind aceea că acest model va fi disponibil oficial în România.

Huawei P8 - detalii discrete şi bine finisate

Partea posterioară este perfect plată, remarcându-se faptul că Huawei a reuşit să proiecteze o cameră foto fără protuberanţe deşi carcasa are o grosime de numai 6,4 milimetri. În partea superioară se remarcă o zonă acoperită cu sticlă pe care sunt amplasate obiectivul şi bliţul Dual Tone al camerei foto, în spatele acesteia ascunzându-se şi antena principală a modemului LTE. Partea inferioară este decorată cu o dungă albă care uneşte doi dintre separatorii ramei laterale, aceste element ascunzând de fapt o a doua antenă cu putere mai scăzută.

Huawei P8 - un spate metalic perfect plat

Huawei P8 nu este impresionant doar din punct de vedere vizual, ci şi din punct de vedere constructiv: carcasa este rigidă, butoanele nu au joc neplăcut iar îmbinările dintre carcasa metalică şi elementele suplimentare sunt excelent finisate. Chiar dacă vizează un segment de gamă ceva mai coborât prin preţul ceva mai accesibil, Huawei nu a făcut însă rabaturi de calitate, iar P8 poate sta fără ruşine alături de vârfurile de gamă oferite de concurenţă.

Huawei P8 - un profil de numai 6,4 milimetri

Subţire şi uşor, Huawei P8 are o ergonomie superioară versiunilor anterioare datorită marginilor rotunjite mai confortabile, iar rugozitatea fină a aluminiului îi conferă şi o aderenţa superioară sticlei de pe Galaxy S6 sau aluminiului prea lucios de pe iPhone 6. Singura problemă a carcasei ar fi faptul că suprafaţa sa rugoasă se murdăreşte cam repede şi se curăţă destul de greu.

Ecran, hardware, specificaţii, autonomie

Ecran, hardware, specificaţii, autonomie

Richard Yu, managerul diviziei consumer din cadrul companiei Huawei, a criticat în vreo două rânduri ecranele Quad HD şi a afirmat că acestea fac risipă inutilă de energie. Ţinând cont de această opinie a conducerii şi de faptul că P8 vizează oricum un segment de preţ cu circa 30% mai mic decât cel al produselor Android de vârf, nu este de mirare că avem de-a face cu un ecran cu rezoluţie Full HD. La o diagonală de 5,2”, rezoluţia de 1920 x 1080 pixeli se traduce printr-o densitate de 424 ppi, iar aceasta este mai mult decât suficientă pentru afişarea clară a elementelor grafice şi a textului.

Huawei P8 - un ecran IPS bun încadrat de o ramă metalică subţire

Panoul IPS folosit de către Huawei este bun, remarcându-se nivelul de negru profund, contrastul puternic şi luminozitatea maximă ridicată. Calibrarea implicită a ecranului IPS nu este perfectă, remarcându-se saturaţia cam ridicată, care afectează în principal canalul albastru, şi nivelul gamma cam coborât. Privind însă în ansamblu, aceste deficienţe probabil că nu vor fi remarcate decât de către utilizatorii foarte pretenţioşi, iar ceilalţi cumpărători se vor putea bucura de un ecran frumos.

Software-ul nu oferă profiluri de culoare pentru ecran, singura setare fiind un potenţiometru pentru ajustarea temperaturii. Unghiurile de vizualizare sunt foarte bune, tratamentul oleofobic este eficient, iar vizibilitatea în lumina solară este mai mult decât mulţumitoare.

Toate telefoanele Ascend P au folosit procesoare produse de către HiSilicon, o subsidiară Huawei, însă rezultatele nu au fost prea grozave. Modelul K3V2 de pe Ascend P6 a fost fierbinte, anemic şi ineficient, în timp ce modelul Kirin 910 de pe Ascend P7 a rezolvat doar parţial aceste probleme. Începând cu telefonul-gigant Mate 7, procesoarele Kirin au devenit interesante, iar soluţia integrată Kirin 930 de pe actualul P8 este primul produs cu adevărat competitiv al companiei.

HiSilicon Kirin 930 foloseşte o arhitectură big.LITTLE cu opt nuclee ARM Cortex-A53 pe 64 de biţi. Primele patru nuclee sunt grupate într-un bloc cu eficienţă energetică mai bună care poate atinge o frecvenţă de tact maximă de 1,5 GHz, în timp ce restul de patru nuclee sunt optimizate pentru putere şi pot atinge o frecvenţă maximă de 2 GHz. Cele din urmă sunt denumite de către companie Cortex-A53e, însă, în lipsa unor detalii tehnice, putem presupune că acest „Enhanced” se referă doar la supra-tactarea la o frecvenţă mai mare decât cea recomandate de către ARM. Acest nucleu de procesare este însoţit de o interfaţă grafică ARM Mali-624 MP4, o interfaţă cu memoria DDR3 dual-channel cu bus de 64 de biţi şi un modem LTE Cat 6.

După cum se observă din rezultatele ataşate, performanţele noului Kirin 930 sunt surprinzător de bune atunci când vine de procesarea CPU. În PCMark, GeekBench sau AnTuTu, procesorul octa-core a reuşit să egaleze sau chiar să depăşească uneori vârfurile de gamă Snapdragon 805 şi chiar nefericitele exemplare Snapdragon 810 care sunt limitate de disipaţia termină ineficientă, în timp ce performanţa din alte teste precum Vellamo sau  Quandrant îl plasează ceva mai jos. În cazul Vellamo, se observă egalitatea dintre scorurile HTML5 obţinute în Chrome şi browser-ul implicit, semn că Huawei mai are spaţiu de manevră pentru optimizări software suplimentare.

Procesorul grafic ARM Mali-624 MP4 nu este tot atât de impresionant, performanţele sale 3D plasându-l undeva la nivelul mai bătrânei soluţii Adreno 330 de pe Snapdragon 800. În acelaşi timp, acest procesor grafic are performanţe mai bune decât Adreno 405 de pe Snapdragon 615, soluţia integrată Qualcomm cu care Kirin 930 concurează în mod direct. Ţinând cont că Snapdragon 800 motorizează telefoane precum Google Nexus 5 sau LG G2, care numai subnutrite din punct de vedere grafic nu pot fi numite, utilizatorii vor avea în final un telefon care va putea rula fără nici o problemă orice joc din Google Play.

Veste bună este că disipaţia termică a procesorului a fost semnificativ redusă, Kirin 930 neîncălzindu-se deranjant nici după o perioadă mai lungă de utilizare şi nemanifestând semne vizibile de throttling.

Memoria internă are performanţe modeste, vitezele de 88 MB/s la citire şi 42 MB/s la scriere fiind departe de spectaculoasele rate de transfer oferite de soluţiile de stocare eMMC 5.0 sau UFS 2.0. Încercând să optimizeze costurile de producţie, Huawei a făcut şi alte concesii hardware, lipsa unui modul Wi-Fi compatibil cu banda radio de 5 GHz sau absenţa senzorului capacitiv pentru amprente văzut la Ascend Mate 7 fiind probabil cele mai regretabile.

Specificaţii

  • Ecran: 5,2”, IPS, 1920 x 1080 pixeli, Gorilla Glass 3
  • Sistem de operare: Android 5.0.2
  • Chipset: HiSilicon Kirin 930
  • Procesor: 4 x ARM Cortex-A53E (2 GHz), 4 x ARM Cortex-A53 (1,5 GHz)
  • Procesor grafic: ARM Mali-624 MP4
  • RAM: 3 GB
  • Memorie: 16 sau 64 GB
  • Card: MicroSD, 128 GB
  • Date: HSDPA, HSUPA, LTE
  • WiFi: 802.11 b/g/n
  • Bluetooth: 4.1
  • USB: microUSB
  • Cameră foto: 13 MP, F/2, stabilizare optică
  • Filmare video: Full HD
  • Cameră foto frontală: 8 MP, înregistrare video Full HD
  • Baterie: 2680 mAh (nedetaşabilă)
  • Dimensiuni: 144,9 x 72,1 x 6,4 mm
  • Greutate: 144 de grame
  • Altele: NFC, Radio FM, Nano SIM, DLNA, Wi-Fi Direct, versiune Dual SIM

Puternic şi bine răcit, Huawei P8 a eliminat două dintre deficienţele majore ale telefoanelor anterioare din gama Ascend P. Din păcate, autonomia a rămas o problemă pe care Huawei nu a reuşit să o rezolve într-un mod satisfăcător. Bateria cu o capacitate de 2680 mAh a oferit o autonomie medie de circa 32 de ore, Huawei P8 având deci o prestaţie doar marginal superioară celei remarcate la modelul Ascend P7 de anul trecut. Acest aspect este destul de dezamăgitor dacă ţinem cont că procesorul este construit în jurul unor nuclee care pun eficienţa energetică înaintea puterii.

Această autonomie a fost obţinută într-un regim mediu de utilizare care a implicat activarea conexiunilor Wi-Fi şi 3G câte 8 ore pe zi, utilizarea suportului push (email, contacte, agendă, calendar, Facebook, Twitter) şi utilizarea diverselor aplicaţii pentru un timp de ecran de circa 3 ore şi jumătate. Software-ul oferă trei profiluri de putere, însă diferenţele dintre Smart şi Normal sunt destul de mici, iar modul Ultra limitează funcţiile doar la telefonie şi mesagerie text.

Software şi telefonie

Software şi telefonie

Construită pe nucleul Android 5.0, interfaţa Emotion UI 3.1 a fost actualizată din punct de vedere grafic, aceasta oferind acum mai multe elemente cu aspect plate, widget-uri şi pictograme refăcute, transparenţe şi animaţii îmbunătăţite. Din păcate, Huawei nu a adoptat designul Material al celor de la Google.

Nu mai este un secret că Huawei apreciază interfaţa iOS, Emotion UI 3.1 păstrând modul de lucru fără App Drawer care plasează toate scurtăturile în Home Screen. Interfaţa Huawei s-a îmbogăţit acum cu un modul pentru căutare locală şi online, apelabil printr-un gest pe ecran la fel ca Spotlight din iOS 7/8, iar această nouă şi utilă funcţie indexează mesajele de email, SMS-urile, agenda, aplicaţiile, fişierele media şi altele.

La fel ca vechile versiuni Emotion UI, mediul grafic Huawei oferă un meniu pentru acţiuni rapide în Lock Screen, un Notification Center care poate fi particularizat, o tastatură Swype modificată, teme de interfaţă, un meniu pentru setări complex şi o interfaţă alternativă simplificată. Utilizatorii care au probleme cu ecranele mari au la dispoziţie două opţiuni care permit atât afişarea unei tastaturi mai mici care poate fi deplasată către marginile ecranului, cât şi un mod de micşorare a întregii interfeţe. La acestea se adaugă şi unele noutăţi din Android 5.0, cum ar fi de pildă Interruptions.

Pe lângă aceste opţiuni, Huawei oferă şi câteva aplicaţii interesante, cum ar fi un firewall care permite blocarea accesului aplicaţiilor la modulele Wi-Fi şi de date, un sistem de monitorizare a consumului care detectează aplicaţiile gurmande şi oferă opţiunile ignorării sau închiderii lor când ecranul este stins, un antivirus (care necesită din păcate abonament), o aplicaţie pentru curăţarea balastului inutil din memorie şi un manager pentru blocarea apelurilor şi mesajelor.

Huawei a implementat şi un interesant mod de control tactil numit Knuckle Mode, prin atingerea ecranului cu încheietura falangelor acesta facilitând decuparea unei zone de ecran. Opţiunea este utilă, însă aceasta se declanşează ocazional şi la o atingere normală, ceea ce se soldează cu acţiuni eşuate şi scrâşnete nervoase din dinţi. Mai mult, Knuckle Mode nu poate fi dezactivat, ceea ce înseamnă că Huawei ar cam trebui să repare urgent această enervantă problemă. Dincolo de acest aspect însă, interfaţa este rapidă şi nu mai are încetinirile enervante remarcate acum un an, însă micile buguri îşi mai fac apariţia din când în când, semn ca mai este de lucru.

Partea de telefonie este mulţumitoare, însă este penalizată într-o oarecare măsură de costul ceva mai redus al telefonului. Casca are un volum mulţumitor şi o fidelitate suficient de bună, însă prestaţia microfonului este modestă deoarece sunetul pare amplificat excesiv în zona mediilor şi filtrat în cea a înaltelor şi joaselor. Din fericire, atenuarea zgomotului de fundal este eficientă.

Difuzorul monofonic din partea inferioară a carcasei foloseşte o cameră de rezonanţă mare şi are un nivel sonor suficient de ridicat. Sunetul redat are însă o fidelitate modestă şi o rezonanţă uşor metalică, ceea ce înseamnă că acest sistem audio este apt pentru redarea vocii sau a tonurilor de apel, dar pentru nimic altceva mai pretenţios. Partea de telefonie este completată de un minuscul LED RGB pentru semnalizare, însă software-ul Huawei nu permite particularizarea acestuia.

Huawei P8 - difuzor şi microfon ascunse după un grilaj simetric

Producătorul s-a lăudat cu etajul radio din P8, afirmând că modemul poate comuta din mers între cele două antene interne fără să piară semnalul, că descoperirea reţelelor de telefonie în roaming este accelerată de o bază de date internă şi că sistemul de recepţie este capabil să funcţioneze la viteze de deplasare de 300 km/h. Acestea sunt afirmaţii cam greu de validat sau invalidat în condiţii normale de utilizare, însă am remarcat că telefonul a fost capabil să menţină un semnal Wi-Fi firav dar funcţional într-un lift metalic care ne face mereu probleme şi că s-a reautentificat imediat în reţeaua operatorului la ieşirea din acesta, aspecte cu care alte telefoane nu prea se pot lăuda.

Versiunea Dual SIM a terminalului permite asocierea liberă a cartelelor cu cele două modem-uri interne după bunul plac, acest truc fiind util deoarece modemul asociat antenei din partea superioară are o recepţie mai bună şi o compatibilitate mai largă cu benzile LTE. Deoarece am testat versiunea cu un singur SIM, nu am putut verifica însă aceste detalii.   

Captură foto şi video

Captură foto şi video

La fel ca predecesorul său, Huawei P8 foloseşte un senzor cu rezoluţie de 13 MP, un obiectiv luminos cu deschidere F2.0 şi un procesor dedicat de imagine. De data aceasta însă, compania a completat camera foto cu un procesor de imagine îmbunătăţit, un sistem de stabilizare optică eficient, un LED Dual Tone care oferă un balans de alb ceva mai bun şi un senzor cu matrice RGBW care promite o luminozitate mai bună şi un nivel de zgomot mai redus. Huawei nu a dezvăluit provenienţa senzorului, însă cum Sony este singurul furnizor de module RGBW pentru telefoane mobile, nu era oricum prea greu de ghicit.

Huawei P8 - o cameră foto compactă şi bună

Prestaţia în lumină diurnă este foarte bună, imaginile capturate având culori naturale plăcute, un contrast puternic, expunere bună, zgomot de imagine tolerabil şi un nivel ridicat de detalii. Procesarea zgomotului de imagine induce ocazional nişte artefacte, vizibile în zonele îndepărtate cu detalii fine precum frunzişul sau grilajele, însă camera reuşeşte să păstreze totuşi un nivel rezonabil de detalii chiar şi în aceste condiţii. Balansul de alb este însă cam rece şi uneori scapă pe câmpii în mod deranjant. La fel ca în cazul modelelor anterioare, obiectivul plat înghesuit în carcasa îngustă generează uneori artefacte în zonele cu strălucire excesivă, însă acesta este un neajuns al tuturor obiectivelor cu geometria întinsă la limita legilor opticii.

Combinaţia dintre procesorul de imagine Altek şi senzorul Sony RGBW oferă o dinamică surprinzător de bună, promisiunea producătorului nefiind chiar deşartă. După cum se observă în mostrele de mai jos, captura contre-jour sau în condiţii cu diferenţe mari de contrast şi luminozitate oferă o expunere bună în zonele întunecate fără să ardă zonele luminoase, acesta fiind un test la care dau chix adesea şi camerele foto compacte de sine stătătoare.

Captura în lumină scăzută este şi ea bună, sistemul de stabilizare reuşind să atingă timpi de expunere mari de 1/4 secunde şi să ofere totodată imagini suficient de clare. Nivelul de zgomot este vizibil, camera ajungând în aceste condiţii la ISO 800 – 1000, însă algoritmii de filtrare sunt suficienţi de inteligenţi şi reuşesc să conserve suficient de multe detalii. Atunci când scena este însă cu adevărat slab iluminată, trebuie să fiţi atenţi la rezultate deoarece focalizarea automată cam dă rateuri.

Pe lângă modurile suplimentare de captură cu care suntem deja obişnuiţi, adică Refocus, HDR, Panorama, Time Laps sau rafală, Huawei P8 oferă două noutăţi interesante. Prima se numeşte Super Night şi capturează un număr mare de cadre cu expuneri diferite pentru a asambla o imagine finală cu o calitate excelentă. Cea de-a două este numită Light Painting şi este de fapt o captură cu timp de expunere mare, aceasta având însă o calitate foto ceva mai scăzută deoarece are tendinţa să supraexpună zonele luminoase.

Interesante, aceste moduri de lucru sunt însă inutilizabile fără un trepied sau un alt sistem de susţinere improvizat. Captura Super Night (stânga) a avut nevoie de 30 de secunde pentru finalizare, în timp Light Painting (dreapta) a avut şi ea nevoie de o expunere suficient de lungă (45 de secunde în cazul meu) pentru a-şi atinge scopul.

Camera frontală foloseşte un senzor mare cu rezoluţie de 8 MP, calitatea bună urmând să-i satisfacă pe amatorii de selfies. Opţiunile de captură suplimentare oferite sunt Beauty (dreapta), un filtru cu blur şi blemish removal, Time Lapse şi înregistrare video, cel mai util fiind însă Panorama, care permite fie captura unui grup de persoane, fie imortalizarea unui fundal care merită arătat.

Captură video nu este din păcate prea impresionantă. Cadrele păstrează unii dintre parametrii buni ai capturii foto, cum ar fi contrastul ridicat şi culorile frumoase, însă compresia Full HD la numai 9,5 Mbps generează artefacte vizibile, distruge nivelul detaliilor şi suferă vizibil şi din cauza shutter roll. Sunetul stereo are un bitrate de numai 96 Kbps şi nu se remarcă nici el prin ceva deosebit. Huawei P8 include un mod de înregistrare numit Director Mode, care permite conectarea la alte trei telefoane Android şi înregistrarea din mai multe unghiuri, însă aplicaţia Android necesară nu era încă disponibilă în Google Play în momentul publicării articolului.

Eşantion video Full HD (ZIP, 72 MB)

Aplicaţia camerei foto este o replică destul de fidelă dar nemăgulitoare a celei din iOS 8. Modurile de lucru principale sunt accesibile direct, iar un meniu secundar deschide lista celor suplimentare. Aplicaţia permite focalizarea prin atingerea punctului dorit şi ajustarea expunerii direct pe ecran, iar butonul pentru declanşare poate fi setat fie pentru captura în rafală, fie pentru focalizare. Meniul de setări ascunde ajustările manuale pentru ISO, balans de alb, expunere, saturaţie, contrast şi luminozitate, la care se adaugă un timer, focus tracking şi opţiunea pentru control vocal. Evident, deoarece trăim în era Instagram, nu putea lipsi o galerie de nouă filtre care pot fi folosite atât pentru captura foto cât şi pentru cea video.

Redare media, GPS şi concluzii

Redare media şi GPS

Huawei nu a dezvăluit natura componentelor folosite pentru etajul audio din telefonul P8, însă acesta oferă o calitate suficient de bună pentru a satisface gusturile celor mai mulţi dintre utilizatori. Fără a putea rivaliza cu terminale precum Galaxy S6 sau Galaxy Note 4, Huawei P8 oferă o redare audio cu o fidelitate suficient de bună, un răspuns în frecvenţă echilibrat, volum ridicat şi distorsiuni tolerabile. În cazul în care nu sunteţi mulţumiţi de prestaţia audio implicită, puteţi activa procesarea DTS, care îmbunătăţeşte spaţializarea şi volumul frecvenţelor joase.

Aplicaţia software Music este destul de simplă, aceasta oferind doar o galerie care permite sortarea după album, artist sau piese muzicale, opţiunea pentru răsfoirea directoarelor indexate, liste de redare, marcarea pieselor favoritelor şi căutare. Lista opţiunilor este redusă, aplicaţia permiţând doar deselectarea unor directoare indexate, ascunderea fişierelor audio cu o durată prea mică şi oprirea redării după o perioadă de timp. Din păcate, aplicaţia are o deficienţă importantă şi enervantă deoarece sortează fişierele doar în ordine alfabetică, ceea ce face imposibilă ascultarea unui album în ordinea corectă a pieselor. Suportul pentru codec-uri este banal, singurul aspect pozitiv fiind compatibilitatea FLAC.

Player-ul video este spartan, acesta neoferind practic nimic în plus în afara unei galerii media simple, a procesării audio DTS şi a opţiunii blocării afişării butoanelor de control. Codec-urile compatibile sunt cele implementate în mod implicit în codul-sursă Android, la care se adaugă WMV şi FLV. Se remarcă negativ lipsa suportului pentru subtitrări şi pentru codec-urile audio AC3 şi DTS, implementarea de pe P8 fiind astfel un regres de la cea văzută acum un an pe Ascend P7. Redarea video este ajutată de ecranul bun, însă prestaţia difuzorului este nesatisfăcătoare din cauza volumului cam redus şi a fidelităţii modeste.

Modulul GPS are un semnal puternic şi o precizie o ridicată, Huawei P8 descurcându-se suficient de bine chiar şi în zonele urbane cu clădiri înalte. Viteza de localizare este în general bună, remarcându-se ocazional sincronizări care necesită 5-7 secunde pentru o poziţionare stabilă, iar actualizarea semnalului în timpul deplasărilor este uşor sacadată, fără a avea însă şi întârzieri semnificative de poziţionare.

Concluzii

Oferit la un preţ de circa 2200 lei, Huawei P8 nu concurează cu modelele de vârf actuale de la Samsung, Apple sau HTC, ci se încadrează într-un segment imediat inferior care îi vizează pe cumpărătorii care doresc un produs arătos şi performant, dar nu sunt dispuşi să cheltuiască suplimentar pentru a primi cele mai avansate tehnologii disponibile în acest moment pe piaţă.

Vârfurile de gamă anterioare din familia Ascend P au avut partea lor de probleme, însă noul P8 arată că Huawei este o companie care învaţă şi care încearcă din răsputeri să devină un jucător cu adevărat competitiv. Din punct de vedere estetic, P8 preia elementele de design la modă şi impresionează cu o carcasă metalică elegantă, subţire, uşoară şi bine finisată. Telefonul plusează cu un procesor HiSilicon în sfârşit competitiv, un ecran IPS Full HD bun şi două camere foto excelente, singura deficienţă semnificativă fiind autonomia destul de neimpresionantă. Dacă Huawei a reuşit să ajungă la un nivel competitiv din punct de vedere hardware, componenta software nu este însă pe deplin satisfăcătoare, aceasta fiind complexă dar suferind încă din cauza esteticii nu tocmai grozave şi a testării insuficiente.

Părţi pozitive

Design şi finisaje
Dimensiuni şi greutate
Platformă hardware bună
Ecran IPS bun
Camere foto excelente

Părţi negative

Autonomie neimpresionantă
Captură video mediocră
Knuckle Mode afectează negativ controlul tactil
Software insuficient finisat