Linux. Cum a evoluat în 2008, unde va ajunge în 2011? (partea II)

AIP: Ce îţi spune intuiţia feminină, Nostradamusul din tine legat de evoluţia distribuţiilor Linux adresate maselor, limitat la 2010. Va transforma Linux-ul un computer într-o maşină a timpului, îmi va funcţiona monitorul extern fără să caut rezolvarea în 10 ore la 10 oameni, va fi mai prietenos şi mai sexy în interfaţă decât Windows 7?

RCF: Vai de mine, deja am intuiţie feminină şi nu ştiam? Nici Nostradamus nu prea mă simt, căci încă respir şi mă mişc. În fine, monitorul extern îţi va funcţiona cel mai probabil în Ubuntu sau Fedora — mai curând în Fedora, dacă este să urmărim tendinţele —, dar poate şi în openSUSE.

Din sutele de distribuţii Linux făcute “pe genunchi”, eu nu văd o creştere semnificativă a cotei de piaţă decât pentru cele deja menţionate şi pentru câteva derivate (gen Parsix, de pildă). Cred că este timpul să separăm distribuţiile “by the enthusiasts, for the enhusiasts” de cele cu adevărat “mass-market ready”.

2009-2010 va fi o perioadă critică pentru Linux pentru că utilizatorii care trebuie cuceriţi — actualii utilizatori de Windows — sunt obişnuiţi ca un desktop să arate într-un singur fel, şi anume proiectat după o singură paradigmă. Când vine vorba de Linux însă, există dihotomia flagrantă GNOME-KDE (mai multe interfeţe grafice, tehnic diferite, dar deobicei intercompatibile în ce priveşte aplicaţiile rulate – nr.), care poate deruta utilizatorul, fie şi numai la nivele trivial de practice, gen ordinea butoanelor OK şi Cancel într-un dialog. Dacă adăugăm la această divizare clasică tranziţia la KDE4, problema se complică şi mai mult.

Pe termen scurt, daca netbook-urile se vor vinde bine, asta va crea un răgaz în care lucrurile să se mai aşeze, căci distribuţiile de pe netbook-uri arată de obicei “altfel”, din motive evidente — rezoluţie, limitarea resurselor.
Între timp, se va fi lămurit (sper) situaţia KDE4: va deveni el într-atât de stabil şi ergonomic încât să atragă precum un magnet atât utilizatorii de KDE3, cât şi pe cei de Windows, ori va împinge utilizatorii şi mai mult către GNOME, spre beneficiul cel mai probabil al deja clasicului Ubuntu?

GNOME 3.0 (2.30) ar trebui să fie lansat fix în 2010, şi atunci va fi un alt moment al adevărului: vor reuşi dezvoltatorii să tranziţioneze de la GTK2 la GTK3 mai lin decât n-au prea reuşit băieţii de la KDE să treacă de la Qt3 (KDE3) la Qt4 (KDE4)?

Scenariul catastrofal ar fi ca nici KDE4 să nu convingă, nici GNOME3 să nu fie un succes. Asta chiar că ar fi o nenorocire, mai ales că GNOME are lansări incremenntale din 6 în 6 luni, fără ca versiunile anterioare să mai fie suportate cu patch-uri, cum este cazul cu KDE3. Nu dau mai mult de 10-15% şanse acestui posibil nefericit scenariu, dar poate sunt încă prea optimist.

O să fiu considerat neserios, dar succesul Linux pe desktop — adică pe laptop, nu? — mi se pare că depinde într-o măsură foarte mare de aspecte de confort în utilizare de genul: să arate bine, să hiberneze, să nu trebuiască să citesc mai nimic ca să mă “prind” cum şi unde să caut un buton sau un alt element care să mă ajute să fac ceea ce vreau, chestiuni de ergonomie la urma urmelor.

În contextul în care Vista este cum este, dar Windows 7 pare a fi un “clean-up” major şi de bun-simţ, eu cred că în aceşti 2 ani, 2009-2010 se va hotărî de fapt soarta Linux-ului pe desktop. Ca să mă hazardez, anul 2011 va fi “anul Linux” sau “anul Windows 7”. Ca să fiu cinic, pentru mine este mai prbabil că va fi anul Windows 7, dacă preţul va fi rezonabil.

BR: Dacă aş avea intuiţie feminină probabil ca aş folosi-o la agăţat, iar pe Nostradamus la emisiuni 0TV. O să presupun că te referi la Decembrie 2010. În 2010 Linux-ul nu îţi va transforma PC-ul în maşina timpului. Dar sunt convins că monitorul extern îţi va funcţiona fară să te chinui. Iar acum, problema este căutatul rezolvării la 10 oameni care nu ştiu ce să îţi zică şi acesta este posibil să fie motivul pentru care durează 10 ore.

Acum revenind la ideea anterioară. Dacă producătorul/vendor-ul de laptop sau placă video şi-ar fi dat un minim interes despre cum funcţionează lucrul lui cu Linux-ul, totul ar fi fost absolut perfect. De exemplu Intel şi-a cam dat interesul şi în mare placile lor video merg OK cu Linux, dar sunt şi implementari proaste în anumite laptop-uri care nu respectă recomandarile şi acestea pot avea probleme. Din punctul meu de vedere, interfaţa de la Windows este primitivă fata de ce există pentru Linux şi aici fac referire la funcţionalităţi şi performanţă, pentru că se presupune că gusturile nu se discută.