LG G3 review

G3 este cel de-al treilea smartphone care oferă un ecran cu o rezoluţie de 2560 x 1440 pixeli, acesta fiind devansat de Vivo Xplay 3S şi OPPO Find 7, iar LG este primul dintre producătorii consacraţi care a anunţat disponibilitatea globală a unui terminal dotat cu un astfel de ecran. Acest impresionant ecran este, fără îndoială, unul dintre punctele de atracţie ale noului terminal, însă cât de util şi cât de bun este acesta în realitate?

La o primă vedere, probabil că utilizatorii nu vor vedea o diferenţă sesizabilă atunci când vor face trecerea de la ecranele Full HD cu diagonale de 5 – 5,2” prezente deja pe piaţă. Odată ce veţi porni însă un film cu rezoluţie 4K (iar LG nu a uitat să lase două mostre în memoria internă) sau veţi deschide câteva imagini de mare rezoluţie, densitatea de 534 ppi îşi va spune cuvântul. Deşi ecranul oferă o densitate atât de mare şi ar trebui să se facă remarcat singur între rivalii FullHD din jur, cei de la LG s-au simţit nevoiţi să folosească şi un algoritm de sharpening. Greu sesizabil atunci când este vorba de imagini sau secvenţe video, acesta se face însă imediat remarcat în cazul textului de mici dimensiuni sub forma unor umbre albe deranjante care apar în jurul textului.

Aceasta este însă şi problema cea mai mare a acestei rezoluţii: lipsa conţinutului care să o pună în valoare. Interfaţa grafică sau imaginile arată la fel de bine ca într-o revistă tipărită pe hârtie glossy la rezoluţie mare, însă ce facem în restul timpului în care nu ne uităm la acestea? La fel ca în cazul televizoarelor 4K, tehnologia este impresionantă atunci când este folosită la întregul ei potenţial, însă jocurile şi aplicaţiile care să o pună în valoare nu prea există în acest moment. La începutul acestei luni, aplicaţia YouTube pentru Android a primit o actualizare care-i permite să redea fluxurile 1440p, însă acesta nu este decât un început timid şi nu tocmai satisfăcător din punct de vedere al calităţii.

Un aspect particular al ecranul IPS de pe G3 este calibrarea aleasă de LG. La o primă vedere, ecranul pare cam nesaturat, însă utilizatorul care va porni o aplicaţie pentru vizualizarea imaginilor, un film sau un test de acurateţe coloristică va observa că acesta oferă culori naturale şi o acoperire bună a spectrului sRGB. Nu-i putem acuza pe cei de la LG pentru că au încercat să obţină un ecran cu culori cât mai naturale posibil, însă cei obişnuiţi cu ecranele AMOLED sau ecrane IPS cu saturaţie mare ar putea fi puţin dezamăgiţi.

Un ecran QHD este o realizare tehnică ambiţioasă care implică nişte compromisuri: o densitate atât de mare aduce cu sine un panou cu un cablaj intern foarte des, iar acesta necesită la rândul lui utilizarea unui sistem de iluminare de fundal foarte puternic. Ecranul de pe G3 oferă un nivel de luminozitate suficient de ridicat, evitând parţial această problemă, însă nivelul de negru şi contrastul nu sunt prea impresionante. Stratul de polarizare nu este prea eficient, lizibilitatea în lumina solară fiind mediocră, iar reflexivitatea acestuia afectează unghiurile de vizualizare.

Mai mult, ecranul pare a avea probleme cu supra-încălzirea, de-a lungul perioadei de utilizare lovindu-mă de trei ori un mesaj care m-a avertizat că nivelul maxim al luminozităţii a fost redus temporar la 90% din cauza temperaturii ridicate. Nu este prea clar dacă este vorba de temperatura întregului sistem sau doar a ecranului, însă suspectez că LG a apelat la overdrive pentru a smulge cât mai multă luminozitate din LED-urile pentru iluminare, iar acesta este preţul plătit pentru această decizie.

Optimus G şi G2 au fost lansate la circa jumătate de an după modelele de vârf anuale de la Samsung, HTC sau Sony, iar acest lucru le-a permis celor de la LG să beneficieze de procesoare mai puternice. De data aceasta, LG s-a grăbit cu lansarea lui G3, iar acesta foloseşte un cip din familia Snapdragon 801 la fel ca rivalii săi Samsung Galaxy S5, HTC One M8 sau Sony Xperia Z2.

În mod previzibil, performanţele se încadrează în nota cu care ne-au obişnuit deja produsele susmenţionate, singurele excepţii remarcându-se în testele grafice care funcţionează la rezoluţia nativă. După cum se remarcă din rezultatele obţinute în 3D Mark Ice Storm Unlimited sau GLBenchmark, impactul rezoluţiei QuadHD este vizibil atunci când facem o comparaţie cu modelele contemporane cu ecrane Full HD. Snapdragon 801 se bucură însă de optimizări interne şi de frecvenţe de tact mărite, iar G3 reuşeşte să obţină în aceste două teste rezultate comparabile cu cele obţine de procesorul Snapdragon 800 şi ecranul Full HD de pe LG G2, ceea ce ar trebui să înlăture greşita impresie că noul terminal ar fi cumva prea lent.

• Ecran: 5,5”, IPS, 2560 x 1440 pixeli, Gorilla Glass 3
• Sistem de operare: Android 4.4.2
• Chipset: Qualcomm Snapdragon 801 (MSM8975AC)
• Procesor: Krait 400, 2,5 GHz, quad-core
• Procesor grafic: Adreno 330
• RAM: 2 GB (3 GB în cazul versiunii de 32 GB)
• Memorie: 16/ 32 GB
• Card: MicroSDXC, 128 GB max.
• Date: HSDPA, HSUPA, LTE
• WiFi: 802.11 a/b/g/n/ac
• Bluetooth: 4.0, A2DP
• USB: microUSB
• Cameră foto: 13 MP, focalizare laser, stabilizare optică
• Filmare video: UHD
• Cameră foto frontală: 2,1 MP
• Baterie: 3000 mAh
• Dimensiuni: 146,3 x 74,6 x 8,9 mm
• Greutate: 149 grame
• Altele: Wi-Fi Direct, Miracast, DLNA, radio FM

Deşi foloseşte o baterie cu aceeaşi capacitate şi un procesor ceva mai eficient, noul LG G3 nu reuşeşte să atingă performanţele bune ale vechiului model G2. În condiţiile în care am avut push activat pentru Outlook.com, Facebook, Twitter, Skype plus actualizări regulate pentru vreme şi alt cont de mail, LG G2 a reuşit să atingă 34 de ore de autonomie într-un regim mediu de utilizare cu câte 8 ore de conectivitate 3G şi Wi-Fi zilnic. Fără a fi slab, acest rezultat este însă net inferior celui de 42 de ore obţinut acum un an de G2 şi este cam dezamăgitor pentru un terminal cu o baterie atât de mare.